P.C.R. - tradiţia trădării neamului

 

În perioada interbelică, după scoaterea sa în afara legii, în 1924, Partidul Comunist din România a reuşit doar o singură dată să-şi trimită deputaţii în Par­lament, la alegerile din iunie 1931, pe timpul guvernului de uniune naţională condus de Nicolae lorga (1931-1932).

Candidînd sub paravanul Blo­cului Muncitoresc-Ţărănesc (B.M.Ţ.). comuniştii mascaţi şi-au adjudecat cinci locuri în Adu­narea Deputaţilor.

Încălcînd flagrant şi deliberat prevederile legilor privind eligibi­litatea (cetăţenia română, com­patibilitatea juridică), lista B.M.Ţ. a fost invalidată.

Scopul tentativei comuniste poate fi uşor descifrat, prin coro­borarea documentelor de epocă: e vorba de provocarea unui scandal politic de proporţii, necesar Rusiei Sovietice pentru a discredita guvernul român cu care se afla în tensionate tratative diplomatice pentru reglementa­rea relaţiilor bilaterale, între care recunoaştere unirii Basarabiei cu România şi retrocedarea tezau­rului naţional constituiau princi­palele diferendumuri.

Oferim cîteva extrase din mărturiile de epocă. Ele vor dezvălui şi alte faţete ale acţiunii distructiv-diversioniste practica­te de comunişti: un antifascism fals, îndreptat contra instituţiilor, partidelor şi personalităţilor au­tentic democratice; o conduită antirăzboinică unilaterală, re­dusă la apărarea U.R.S.S. şi la "demascarea" intenţiilor "război­nice" ale României; un rol de agentură vizînd dezbembrarea statului naţional român; un anti-parlamentarism extremist, decla­rat cu emfază pseudo-patrioticâ.

"Fasciştii" demascaţi de co­munişti erau: regele, guvernul şi parlamentul României; partidele democratice cu liderii lor - lorga, Averescu, Duca, Maniu, Grigoro-vici, Mirescu; ziarişti inde­pendenţi ca Pamfil Şeicaru şi alţii.

Nicolae lorga a fost ucis, în 1940, de mîna celeilalte mişcări extremiste, de dreapta, Garda de fier. Mulţi dintre cei care şi-au manifestat atitudinile anticomu­niste în perioada interbelică au plătit cu puşcăria şi moartea, după 1944, în timpul dictaturii co­muniste. Inclusiv tînărul comu­nist din 1931, Lucreţiu Pătrăşcanu, şi-a încheiat desti­nul politic şi viata altfel de cum, rătăcit, a crezut, lată, acum, do­cumentele:

•Revista Parlamentul Românesc: "Validările în parla­mentul din iunie 1931 au mers precum alegerile: în mare liberta­te. Şi comuniştii, invalidaţi pe bună dreptate, au putut vorbi ore întregi în Cameră (...) Şedinţa a culminat (prin îndărătnicia repre­zentanţilor Moscovei, aleşi prin libertate şi confuzie), într-un scandal provocat de alţi comu­nişti, introduşi în galerie."

•Manifest CC. al P.C.R., lansat în campania electorală: "73.711 muncitori şi ţărani au vo­tat în 30 de judeţe din 71 pentru B.M.Ţ. (...) Toată teroarea tur­bată a guvernului fascist nu a putut să înăbuşe conştiinţa revo­luţionară. (...) Jos dictatura fa­scistă! Jos războiul contra Uniunii Sovietice! Jos trădătorii social-fascişti!"

•Pamfil Şeicaru (deputat, ziarist Independent, director la Curentul, 17 iunie 1931, la va­lidări): "Aici nu este vorba nici de enervare, nici de nedreptate, nici de persecuţie.

Dumneata eşti tînăr, domnule Pâtrăşcanu, sper că vei face o strălucită carieră politică, fiindcă totdeauna se începe de la extre­ma stîngâ!"

•Lucreţiu Pătrăşcanu (de­putat B.M.Ţ.):"La Curentul n-am să ajung , fii sigur."

•Pamfil Şeicaru: "Dar chiar rămînînd în cadrul dumitale (P.C.R.), această experienţă îţi va servi în viitor, ca tînăr şef al unui partid de sumbre perspecti­ve (...), există un minim de lega­litate care trebuie respectat chiar de dumneavoastră, care negaţi orice formă legală."

•Lucreţiu Pătrăşcanu: "Cum dl.Pamfil Şeicaru s-a ocupat de mine personal, personal îi voi răspunde acestui reprezentant ti­pic al fascismului".

•Pamfil Şeicaru: "(...)D-nii aceştia pot afirma orice, pentru că nu se jenează, ca ulterior ve­rificarea care se face să stabile­ască în privinţa celor spuse de ei un adevăr foarte puţin elegant. (...) D-ta nu pretinzi nimic, d-ta eşti profesionist comunist. (...) Observaţi tactica: vor să cîştige timp! Îi trimiteţi în Comisiune, se feresc de dînsa! Pentru că ştiu că.în comisiune, nu se judecă cu vîlvâ şi pasiune, ci se examine­ază chestia în dosare (...), dvs. vreţi să faceţi o breşă în frontul apărării noastre etnice."

•Ion Mirescu (deputat P.S.D.R.; discuţii la validări. 17 iunie 1931): "Partidul Comunist nu are autoritatea să vină să se apere în faţa dvs., nici să prote­steze. (...) In Rusia, ţara în faţa căreia se închină d-nealor, nu există nici un fel de libertate, (...) noi, care am protestat şi în contra fascismului ca şi în contra bolşevismului (...) (dă citire unei Declaraţii P.S.D.R.)...O dată vali­daţi, aceşti domni ar avea două alternative: ori vor trece la politi­ca realistă şi atunci se compro­mit înafară, de unde primesc oxigenul, ori vor face demagogie şi se compromit, în acest caz, înăuntru. De aceea noi vă rugăm să validaţi alegerea."

•Lucreţiu Pâtrăşcanu (B.M.Ţ.,în replică):"(...) nu este o întîmplare că împotriva noastră se coalizează astăzi întregul front burghez, începînd cu guvernul şi sfirşind cu aceşti social-democraţi, (...) căci ei sîrrt o aripă a fascismului din România."

•Costin Sturza (deputat, Partidul Conservator-aripa Grigore Fllipescu; 17 iunie 1931): "lată manifestele pe care autorităţile nu v-au îngăduit să le răspîndiţi (...) Programul dvs. Punctul 11: «Apărarea Rusiei So­vietice şi transformarea războiu­lui imperialist în război civil contra burgheziei»; Punctul 12: «La 24 ianuarie este aniversarea răpirii Basarabiei de bandiţii români; este ziua mobilizării (...) pentru dezrobirea Basarabiei (...) în alianţă cu Rusia proletară, contra hrăpitorilor români (...). Să demonstrăm voinţa noastră pentru autodeterminarea naţio­nalităţilor, pentru dezrobirea Ba­sarabiei şi alipirea ei la Republica Moldovenească Sovietică»"

•Lucreţiu Pâtrăşcanu (B.M.Ţ., în replică): "S-a citat acel manifest. Programul nostru nu-l renegăm şi-l apărăm în între­gime (...) Acest manifest sunt ga­ta sâ-l discut acum, nu la Mesaj.

 

Stenograma şedinţei

 

Se aud exclamaţii, vociferări, tumult. Dl. deputat Nichifor Robu (LA.N.C.) se urcă la tribună, cu­prinde în braţe pe dl.Pătrăşcanu şi-l coboară în incintă. Protestări pe băncile P.N.Ţ., P.Ţ. şi P.S.D.R. Şedinţa se suspendă.

 

La reluare:

 

•Grigore Trancu-laşi (depu­tat, Partidul Poporulul-aripa Averescu): "s-a făcut un gest care nu cadrează cu demnitatea parlamentară (...) să-l chemaţi la ordine pe dl.deputat Robu."

 •Constantin Argetoianu (ministru de finanţe, ad-Interim la Interne; aceeaşi şedinţă: "d-nealor în fiecare zi îmi trimit, în scris, ameninţări de condamnare la moarte".

•Lucreţiu Pătrăşcanu (B.M.Ţ., în replică): "Sunteţi do­ar un inel din lanţul dictaturii fa­sciste."

•Ion Buzdugan (deputat ba­sarabean, Partidul Ţărănesc-aripa-dr.N. Lupu): "Dvs. sunteţi asupritorul ţăranilor; în Rusia le-aţi luat pămîntul şi l-aţi dat bur­gheziei sovietice (prin colectivizare)".

•Lucreţiu Pătrăşcanu (B.M.Ţ., în replică): "Cu un agent provocator nu discut. Ai fost în revoluţia rusească ca apoi să devii instrumentul burgheziei române (...) Noi reprezentăm un curent popular, fiindcă ne-am ales în contra întregului guvern şi al întregului front al dictaturii fa­sciste".

•Imre Aladar (deputat B.M.Ţ.; dezbateri la validări, 15 iunie 1931): "Cum mă cheamă? Imre Aladar, născut în Bucureşti din mamă româncă şi tată săcui; armata am făcut-o în România şi am drepturi la cetăţenie."

 

Rapoartele Comisiei de validări

 

(privind pe Imre Aladar, Ştefan Dan, Olrad Comanov, candidaţi pe lista B.M.Ţ. Şedinţele 15-19 iunie 1931)

•"(Imre Aladar) a dat succe­sive declaraţii şi acte contradic­torii. (...), a recunoscut că tatăl său nu avea cetăţenia română; în 1916, fiind supus ungur, a fost încorporat în Regimentul 24 hon­vezi din Ungaria; (...) după Unire s-a întors la Bucureşti şi a devenit cetăţean român prin "anexiune".

A fost condamnat, a adus dovezi de amnistie (1930)".

•"(Ştefan Dan) fost prizonier în Rusia (...) întors în România în 1922 (...) judecat pentru propa­gandă subversivă contra sigu­ranţei statului, absolvit de pedeapsă prin amnistie (...); din 1928, a fost condamnat la patru luni închisoare şi zece ani de in­terdicţie civilă şi politică, pentru crimă contra siguranţei statului (...); din 1929, arestat (...), proce­sul în curs de judecată."

•"Olrad Comanov (...) a fost condamnat definitiv, cu sentinţa aflată la dosarul nr. 1.438/1930; este trimis în judecată trib.Timiş-Torontal pentru ultraj contra au­torităţilor. Nejudecat. (...) nici nu este cetăţean român şi deci nu poate fi candidat conform art.25 din legea electorală."

•Imre Aladar (deputat B.M.Ţ.,în replică): "Oricît v-ar durea pe dvs., aceste idei încep, totuşi, să pătrundă în popor (...) Invalidaţi-ne, dar să ştiţi, < Cara­vana trece, dinii pot să latre!>"

•Nicolae lorga (prlm-ministru, preşedinte P.N.D.): "A tra­ta statul şi societatea românească de <cîini> (...) pen­tru buna cuviinţă a acestei Adunări, cui vorbeşte aşa să nu i se ceară să retracteze cuvintele: este incapabil a le retracta. Dar noi suntem capabili de a-l trimite afară, potrivit cu Regulamentul."

•Lucreţiu Pătrăşcanu (de­putat B.M.Ţ.; Intervenţie concluzivă, după Invalidări, 19 Iunie 1931):

"Ne pare bine (...) nu vrem să lăsăm nici naţional-ţărăniştilor nici averescanilor, nici lupiştilor, după cum respingem declaraţia social-democraţilor, posibilitatea să apară într-o altă ipostază decît sînt în realitate: simple fragmen­te în frontul fascist din România (...), sunt încîntat (...) că pot face o         operă de demascare a tuturor partidelor."

•Nicolae lorga (prlm-mlnistru, ministru al Instrucţiei pu­blice; din discurs concluziv la dezbaterea Mesajului Regal, 2 iunie 1931): "Mie îmi era frică de situaţia ţării, în ce priveşte anu­mite propagande care ne-au tri­mes pe deputaţii comunişti, de care am scăpat numai graţie fap­tului că lista lor nu avea o valoare legală. (...) fiindcă eu cred - acea­sta este convingerea unui om care-şi cunoaşte bine ţara - că o să treacă multă apă pe toate rîurile ţării pînă ce alegătorul va şti ce face."

•Nicolae lorga (dezbaterea privind politica externă, 3 de­cembrie 1931): "(...) cînd am fost la Paris, nici un singur fran­cez nu a arătat neîncredere în guvernul pe care am onoarea să-l prezint. Nici un singur francez.
Uitasem pe unul, ziaristul comu­nist; acela, da."

 

Epilog

 

Între 3 şi 24 decembrie 1931, lîngă Moscova s-a desfăşurat al V- lea Congres al P.C. din România. Tovarăşii Bela Kuhn, Gheorghi Dimitrov şi Danieluk Stefanski au dat noi indicaţii din partea Kominternului privind sar­cinile în lupta "antifascistă". Prin­tre participanţi: Lucreţiu Pătrăşcanu şi Imre Aladar. Opi­niile lor sunt mai ample, dar simi­lare cu declaraţiile rostite la tribuna Parlamentului român.

Dr.Livia Dandara

Cuvîntul de ambele sexe, nr.1 , 1990