Etapa II. Preluarea puterii şi instaurarea dictaturii comuniste

( 23 aug.1944-1964)

„Epoca Dej”: instalare prin genocid

1.) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS),

MIŞCAREA ARMATĂ DE REZISTENŢĂ ANTICOMUNISTĂ DIN ROMÂNIA , 1944-1962 . Editura Kallusys, 2003. Colecţia Studii, 2. Coordonator ştiinţific: prof. univ.dr. Gh.Onişoru
[LD: volumul este important atât prin temele abordate, cât şi prin antrenarea şi afirmarea unor tineri istorici în problematica rezistenţei anticomuniste româneşti, domeniu neexplorat de istoriografia comunistă şi aboradat, după dec.’89, doar în memorialistica supravieţuitorilor.

Activitatea asumată de CNSAS în privinţa administrării dosarelor „personale” de securitate , atât de lentă,defectuoasă, convulsivă şi boicotată şi, tocmai de aceea, atât de criticată pare a-şi onora cealaltă sarcină : cercetarea şi elaborarea de studii privind rezistenţa anticomunistă.

Acest demers trebuie salutat şi încurajat, fie şi pentru a spulbera aprecierea dispreţuitoare şi răuvoitoare vehiculată şi repetată despre … „mămăliga românească” care nu explodează!

Dimpotrivă. Există suficiente dovezi şi argumente pentru a demonstra amploarea şi eroismul rezisetenţei anticomuniste, atât la clasa politică, cât şi la, în primul rând, pe seama autorilor morali care le-au provocat: ocupaţia străină şi aparatul represiv comunizant , cu metodele lor barbare, care au provocat genocidul în România. ]

Gh.Onişoru: „ Dacă la noi au lipsit memente spectaculoase precum cele din Ungaria( 1956) , Cehoslovacia ( 1968) sau Polonia din anii Solidarităţii , în schimb a existat o puternică mişcare de rezistenţă armată anticomunistă. [….] o pată albă a istoriei noastre contemporane începe să fie acoperită. […] De aceea, în 2001, la puţin timp după înfiinţarea instituţiei, a fost creat un departament de cercetare format din tineri istorici , jurişti şi psihologi.

Roadele muncii depuse de acest colectiv au început să apară. Până în prezent, am reuşit să aducem în atenţia publicului propria publicaţie periodică, „Arhivele Securităţii”, să inaugurăm seriile de Studii şi Documente, ultima apariţie fiind volumul „ Bande, bandiţi, eroi” şi „Grupurile de rezistenţă şi Securitatea”

----------------------

Volumul conţine 19 comunicări susţinute în cadrul unui simpozion organizat de CNSAS , la Giurgiu, în octombrie 2002:

-Gheorghe Onişoru, Cuvânt introductiv
-Iuliu Crăcană, Rezistenţa armată anticomunistă din Munţii Făgăraş între anii 1948-1955.

Grupul Gavrilă

-Elisabeta Neagoe, Grupul de rezistenţă Leon Şuşman ( 1948-1957)

-Camelia Ivan Duică, Rezisetenţa armată din Banat. Grupările Işfănuţ, Mutaşcu şi fraţii Duicu
( 1949-1952)

-Clara Cosmineanu, Eroi fără glorie, eroi anonimi.Grupul Teodor Şuşman ( 1948-1958)

-Monica Grigore, Grupul Arnota , un episod al rezistenţei anticomuniste româneşti

din nordul Olteniei

-Oana Ionel, Dragoş Marcu, Rezisetenţa împotriva comunismului prin difuzarea de manifeste.

Cazul Iosif Capotă

-Alina Ilinca, Liviu Marius Băjenaru, Grupul Pop-Oniga : rezisetenţă armată anticomunistă

sau nesupunere civică?

-Liviu Pleşa, Apartenenţa politică a membrilor grupurilor de rezistenţă din Ardeal ( 1948-1958)

-Adrian Nicolae Petcu , Participarea Bisericii Ortodoxe Române la rezistenţa anticomunistă
-Cristina Anisescu, In memoriam. Nicolae Mărgineanu şi George Bontilă

-recurs la ”procesul Mişcării Naţionale de Rezistenţă” din 1948
-Mirela Matiu, „Procesul marii finanţe” - o înscenare juridică sau procesul unei mişcări de rezistenţă?
- Theodor Bărbulescu , Liviu Ţăranu, Existenţa cotidiană a unui „bandit”:

Cazul Vasile Motrescu.
-Florian Banu, Metode utilizate de Securitate pentru lichidarea grupurilor de rezistenţă din munţi
( 1948-1958)

-Luminiţa Hriţcu, Utilizarea reţlei informative în reprimarea rezistenţei armate anticomuniste
-Raluca Nicoleta Spiridon, Consideraţii generale asupra unei legende:
”Mişcarea Naţională de Rezistenţă”
-Liviu Bejenaru, Să lupţi pentru a muri: mişcarea de rezistenţă armată anticomunistă
din România .O încercare de analiză
-Elena Gherman, Forme de rezistenţă pasivă manifestate în procesul colectivizării
-Silviu B.Moldovan, Rezistenţa anticomunistă din România şi „defecţiunea” titoistă
-Florin Banu, Epilog optzecist la mişcarea de rezistenţă armată din anii’50 ____________________________________________________________

2. ) Grigore Caraza, Aiud însângerat, Editura Vremea, XXI, colecţia FID, 2004
[ LD: Grigore Caraza, la 75 de ani, crede că s-a născut ca să-l cunoască pe Dumnezeu, să cunoască binele şi adevărul.Cu adevărat, cartea este, în acelaşi timp, jurnal şi protest, demascare şi nostalgie , inventar de închisori şi suferinţe, dezvăluire de orori şi mărturie de rezistenţă umană, evocare de „oameni” şi „neoameni ”, stigmatizare pentru „fiare cu chip de om” , portretizare pentru ispită şi laşitate, dovadă solitară şi solidară a unui român care a însumat 47 de ani de condamnare politică, trecând prin infernul concentraţionar comunist.

Este cartea unui supravieţuitor călcat de istorie, care a rezistat, parcă, pentru a fi martor şi a nu ne lăsa să uităm. Sumarul - structurat în 14 capitole, câte „popasuri” au marcat viaţa sa - este ca o strigare de catalog, în care pentru cei care vor tace de-a pururi , vorbeşte el ]

-----------------------------------

Prefaţa -preot Gheorghe Calciu / Cuvântul autorului [ Piatra Neamţ, iulie 2004 ]

Capitolul I / Seceta. Furtuna. Moaştele Sfintei Parascheva. Perioada morţii. 31 august 1949.

Securitatea din Piatra Neamţ. Postul călugărilor. De ce, Doamne? Două felii de pâine.

Străina.Lidia N /
Capitolul II / Galata-Iaşi. Ion Pillat şi Petru Groza în proces. Paşte zăvorât.Condamnarea.
Nicolae Bistriceanu. Aurel Cojocaru /
Capitolul III / Infernul lui Dante. Maromet. Scump, dar face! Valea Piersicilor /

Capitolul IV / România-lagăr naţional. Convoiul. Zarca Mariei Tereza. Klain Pincu.

Tablele morţii.Ceahlăul, în vis. Prima oară la Neagră. Bolnav de TBC. Atta Constantinescu

. Alex.Georgescu Busuiocul. Colonelul Ceia –deţinut în Aiud. Generalul Gabriel Negrei.

Nichifor Crainic. Dorobanţu. Roata Robilor. Evadarea din Aiud. Înlocuirea lui Dorobanţu.

Istrate Micescu. Singur. Filimon. Căsăpirea lui Manciu. Vasile Bulz, rătăcirea diavolului.

Călău la Auschwitz, turnător la Aiud. Revoltă la celular. Ovidiu Roman. /
Capitolul V / Domiciliul obligatoriu. Marcel Cazacu. Răchitoasa. La orezărie. Marin Dumitrescu.
Badea Vasile. Neaga. Neculai Dinicu. Condamnat la viaţă. Irina. Ultimele zile în Bărăgan.
Drumul spre nicăeri. Lotul celor 11. /

Capitolul VI / Securitatea de la „Tataia”. Sentinţa. În lanţuri. /
Capitolul VII / Stingerea. Morţi în Aiud. Reeducarea –metaforă a morţii. Discursul prăbuşirii.
În fosta biserică ortodoxă. Acasă la Marin. Reântâlnirea cu familia. /

Capitolul VIII / Alexa. Biriş. Silvia. Generalul Nicolae Dăscălescu. La liceul „Petru Rareş” /
Capitolul IX / În arestul Securităţii. Închisoarea Văcăreşti. Din nou la Zarcă. Fraţi de suferinţă.

Declaraţia. Vorbitor. Târgu Ocna. Refuzul de a ieşi din temniţă. Eliberarea. /
Capitolul X / Vasile Asaftei – căpitan de Securitate la Piatra Neamţ. Demersuri pentru expatriere.

Capitolul XI / Biserica din vis. /

Capitolul XII / Laura Garibaldi. Pe pământ american. Zaharia Zahu-Pană. Helene, Liviu Butura.
Oratoriul Sf.Iosif din Montreal. Neculai Popa –Los Angeles. Părintele Gheorghe Calciu.

Generalul Nicolae Rădescu. „This is the man!” Mia Braia. Recepţie la Casa Albă.
Heidelberg , în bezna amintirilor. Drapelul românesc la ONU . /
Capitolul XIII / Mihai Lungeanu. Părintele Dumitru Bejan. De ziua Crucii,la Aiud. La Ierusalim.
Biserica „Sfântul Mormânt” /

Capitolul XIV / Din nou în patrie. Urmărit de SIE. Volumul lui Iuda. Traian. „Mat.T.O.”

Părintele protosinghel Iustin Pârvu . Ultima sută de metri .
Repere Biografice. Anexe ( documente şi fotografii)
--------------------------------
¤ Gh.Caraza: „ Aiud este cea mai însângerată temniţă a neamului românesc , este mormântul atâtor luptători anticomunişti, este o metaforă a morţii.Acolo a făcut osândă de neimaginat întrega cremă a intelectualităţii din veacul trecut, au fost ucişi, schingiuiţi şi maltrataţi după metode diabolice reprezentanţi de marcă ai culturii româneşti , generali, lideri ai partidelor politice şi oameni socotiţi deosebit de periculoşi pentru comunism - această umbră roşie a diavolului care a înghiţit sute de mii de vieţi fără o altă vină decât de a-şi fi iubit ţara şi neamul ”
¤ Preot Gheorghe Calciu despre Caraza: „ … nici o dată nu a uitat că datoria lui era să nu înceteze lupta împotriva celor care au inventat iadul bestialităţii de la Piteşti, iadul ispitelor de la Aiud sau Gherla, iadul suspiciunilor de după decretul general de graţiere , iadul mizeriei de după evenimentele din 1989 şi toate iadurile care ne mănâncă sufletele, în toate modurile, până ajungem în buza gropii.”

_______________________________________________________________

3.) Alesandru Duţu, SUB POVARA ARMISTIŢIULUI.
Armata română în perioada 1944-1947. Editura Tritonic, Bucureşti, 2003

[ LD: Alesandru Duţu este un reputat istoric militar.Lucrarea sa a deschis colecţia „Biblioteca de istorie” , în care editura intenţionează să publice documente, studii, analize, privind România secolului XX.

Al.Duţu afirmă că, după calcule incomplete , 40 de generali ai armatei române au decedat la Sighet, Gherla, Aiud, Văcăreşti, Râmnicu Sărat, Jilava, Făgăraş, Piteşti, Capul Midia- Năvodari, Culmea, ş.a.

Cartea aceasta ( şi altele) ar trebui să fie studiată pe post de „ pregătire politică ” în armata actuală a României. Iar numele generalilor care au comandat armata română în cel de-al doilea război mondial, care au primit, în loc de decoraţii, moartea în puşcăriile comuniste, ar trebui să figureze pe plăcile de marmoră de la Ministerul Apărării Naţionale, MStM, şcolile militare şi unităţile pe care le-au comandat Titlurile capitolelor şi subcapitolelor sunt foarte sugestiv enunţate. ]

--------------------------------

Cap.I: ALIAT sau INAMIC?
/Situaţia incredibilă pe frontul din Moldova / Dezarmarea şi sechestrarea flotei militare /
/ Neînţelegeri în Câmpia Română / Subordonarea armatei române operative /
/ Frontul 2 ucrainean şi principalele prevederi militare ale Convenţiei de armistiţiu
/ Protocolul militar din 26 octombrie 1944 şi alte măsuri restrictive
/ Neînţelegeri româno-sovietice pe front / Abuzuri sovietice în spatele frontului /
/ Dislocarea de trupe sovietice pe teritoriul României
/ Eforturi făcute de Marele Stat Major pentru menţinerea potenţialului combativ al armetei
Cap. ARMATA şi POLITICA

/ Aparatul ECP [educaţie, cultură, propagandă ] – aparat al PCR

/ Armata şi evenimentele politice / Armata şi situaţiile de criză /

Cap.II: TRAGEDIA CORPULUI DE COMANDĂ AL ARMATEI
/ Epurarea şi cadrul disponibil / Arestări şi întemniţări / Repatrierea prozonierilor /
Cap.III: INVOLUŢIA ARMATEI ROMÂNE ÎN PRIMII ANI POSTBELICI

/ Întoarcerea armatei operative în ţară / Desconcentrarea şi reorganizarea armatei /

/ Mobilizarea, recrutarea şi încorporarea / Doctrina şi instrucţia

/ Regulamente şi consilieri sovitici / Învăţământul militar /
/ Dotarea armatei / / Dislocarea armatei şi disciplina militară /
/ Cauzele restrictive ale Tratatului de pace /

¤ Sovietizarea armatei :
„ Plasarea României dincolo de „cortina de fier” , stabilită de Winston Churchill şi I.V.Stalin , în octombrie 1944, a făcut ca armata română să suporte, în perioada 1944-1947 , ca şi întreaga societate de altfel, un regim dur de armistiţiu. [...]
În mod paradoxal , armata a fost una din primele instituţii care a fost supusă imixtiunilor şi abuzurilor sovietice , deşi partea operativă acţiona pe front, alături de Armata Roşie în cadrul războiului de coaliţie al Naţiunilor Unite […] Procesul începuse la scurt timp după 23 august când, fără nici un motiv, au fost dezarmaţi pe frontul din Moldova peste 100.000 de militari români , a fost sechestrată flota de război şi a fost impus protocolul militar din 26 octombrie 1944, care a avut ca rezultat reducerea drastică a efectivelor aflate în ţară. Argumentul hotărâtor adus de generalul V.P.Vinogradov , locţiitorul preşedintelui Comisiei Aliate de Control în România , a fost că astfel se executau ordinele mareşalului R.I.Malinovski şi instrucţiunile guvernului sovietic. [ ...]
Mobilurile acestor măsuri nu au fost întâmplătoare. Ele au vizat lipsirea guvernelor române de forţa armată pe care ar fi putut-o folosi pentru stăvilirea imixtiunilor în politica internă a ţării.

Efectele s-au văzut la 6 martie 1945 când Moscova a impus guvernul dr.Petru Groza, precum şi la 30 decembrie 1947, când a fost impusă abdicarea regelui Mihai I şi schimbată forma de guvernământ a ţării.”

¤ Decimarea corpului de comandă:

„ Înaintea declanşării procesului de epurare , în şedinţele Consiliului de Miniştri a început să se întocmească şi să se aprobe liste cu generali şi ofiţeri bănuiţi a fi comis crime de război sau de a fi participat la provocarea dezastrului ţării.
Începând cu luna octombrie 1944 , unii generali şi ofiţeri consideraţi a se încadra în aceste categorii au fost arestaţi şi închişi, din dispoziţie guvernamentală sau la cererea Comisiei Aliate de Control, apoi judecaţi şi condamnaţi la ani mulţi de închisoare. […..]
În cadrul dramei generale a corpului de comandă al armatei române – parte componentă a dramei elitei naţionale , a intelectualilor cu precădere , decimată în mod paradoxal , brutal şi tragic, după înlăturarea unui regim dictatorial ( a lui Ion Antonescu) şi înlocuirea acestuia cu un altul mai dur, considerat democratic, tragedia generalilor a constituit , fără îndoială , o realitate de un dramatism rar întâlnit. Atunci când Tribunalul Poporului a început să judece şi să condamne pe bandă , s-a invocat, de regulă, participarea la războiul , considerat a fi agresiv, dus împotriva Uniunii Sovietice , ignorându-se complet rapturile acesteia din 1940 , acţiunile agresive împotriva evreilor şi partizanilor în zonele de operaţii, fără a se lua în calcul starea de război şi unele acţiuni agresive ale acestora , colaborarea cu Germania până la 23 august 1944 , ca şi când eliberarea Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei în 1941 , s-ar fi putut realiza în afara războiului de coaliţie alături de Reich”

¤ Procesul mareşalului Ion Antonescu:
„ În baza acestei orientări şi a acestor ordine, procesul politic al mareşalului Ion Antonescu şi al principalilor săi colaboratori a început la 6 mai 1946 şi s-a desfăşurat rapid, în şase zile fiind interogaţi 16 acuzaţi şi 57 de martori. La 17 mai , completul de judecată a pronunţat Hotărârea nr. 17 prin care mareşalul şi alţi colaboratori apropiaţi au fost condamnaţi la pedeapsa cu moartea , iar restul la ani grei de închisoare.”
¤ Represiunea generalilor :

„ În acest context, numeroşi generali români au fost arestaţi , cercetaţi, judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare”.
Foşti miniştri : Constantin Pantazi, Iosif Iacobici, C.Niculescu, I.Negulescu, Nic.Stoenescu, Radu Rosetti, N.Samsonovici, Gh.Dobre, Aurel Aldea; foşti comandanţi de armate: C.Constantinescu-Claps, Nic.Macici ,Nic.Ciupercă, N.Dăscălescu, Gh.Avramescu; foşti şefi de stat major de armate: Ilie Şteflea ( şef MStM) Ion Arbore, Nicolae Dragomir ; comandanţi de mari unităţi şi comandamente : Ion Dumitrache, Emanoil Leoveanu, Gh.Rozin, Dtru Carlaonţ, C.Eftimiu, N.Ghineraru, Gh.Jienescu, Radu Korne, Socrate Mardare, Gh.Marinescu, N.Păiş, I,Sichitiu, R.Băldescu, I.Mihăescu, Gh.Stavrescu, C.Voiculescu, Gh.Cealâk, Iosif Teodorescu, Olimpiu Stavrat, Leonard Mociulschi, Gh.Mosiu, V.Pascu, C.Trestioreanu, Cornel Calotescu, Gh.Vasiliu , Dtru Tudose, Filip Agricola, David Popescu, Em. Bârzotescu, Corneliu Carp;
Dintre ei, peste 40 de generali români au murit în închisoare: Aurel Aldea, Ioan Arbore, Radu Băldescu, Henri Cihoski, Nic.Ciupercă, Conct.C.Constantin, Grig.Cornicioiu, Gh.Dobre, C.Eftimiu, C.Iordăchescu, M.Kiriacescu, Radu Korne, Gh.Koslinski, Emanoil Leoveanu, Gh.Liteanu, Nic.Macici, V.I.Negulescu, C.Pantazi, V.Pascu, N.Păiş, Emil Pănăngeanu, C.Petrovicescu, M.Racoviţă, Radu R.Rosetti, Gh.Rozin, N.Samsonovici, I.Sichitiu, N.Stoenescu, Mihai Voicu, ş.a.

___________________________________________________________________________

4.) V.Fl.Dobrinescu şi Ion Pătroiu, Documente franceze privind începutul organizării Exilului Românesc, Editura Vremea, colecţia FID, 2003

Volum pregătit în cadrul Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc şi al Centrului de Studii ale Relaţiilor Internaţionale -Universitatea Craiova.

[ LD: Documentele prezentate în volum oglindesc începuturile organizării exilului românesc, marcat de îngrijorări , derută, disensiuni, contestări reciproce, influenţe politice ţinând de evoluţiile politice interne româneşti sau de (ne) susţinerea unor organisme internaţionale sau guvernamentale din statele în care activau.
Noi am ales din acest volum un document privind „ tactica” şi „metodele” folosite de guvernul bolşevizat condus de Petru Groza, în „cucerirea” instituţiilor şi organizaţiilor civile ale României: reprimarea şi modificarea statutului Crucii Roşii Române - organizaţie care fiinţa în România din 1874, care îşi onorase misiunea umanitară specifică în marile războiae naţionale ale ţării ( 1877, 1916-1918, 1941- 1945) – este un exemplu.

„Cucerirea” a fost aidoma exercitată şi în cazul altor organizaţii botezate „ de masă” : ordinul Ministrului de Interne, executarea de către Prefecţi , spargerea adunărilor cu echipe de bătăuşi, intervenţia militară în forţă, numirea unor conduceri obediente, „spălarea creierului” prin îndoctrinare şi constrângere, ameninţarea cu arestarea şi condamnarea.

Cât priveşte preşedintele Crucii Roşii Române, dr. Ion Costinescu ( deputat PNL, ministru al Muncii şi Ocrotirilor Sociale - în 1937 şi 1939) el a fost arestat în 1950 şi a murit în penitenciarul de la Sighet ( la 21 nov. 1951)]

¤ Memoriu. Încălcarea integrităţii Crucii Roşii Române de către guvern. 23 sept. 1947.

Situaţia actuală în România şi modul în care ea a fost creată.

„ Regulamentul Crucii Roşii Româneşti , încă în vigoare astăzi fiindcă n-a fost votată nici o lege pentru a le modifica […] au fost aprobate în unanimitate de către Senatul Român pe 18 februarie 1915 şi omologate cu forme în regulă de organele competente ale Crucii Roşii Internaţionale. [….]

Adunarea Generală din 1945, ţinută legal, l-a reales în unanimitate pe dr. Ion Costinescu ca Preşedinte Activ al Crucii Roşii , în prezenţa membrilor guvernului [ dr.Petru Groza].

Se ştie cum, la Adunarea Generală din 26 iunie 1947, o serie de membri abia înscrişi de câteva zile sau înscrişi în fals, după ce au furat ştampilele uneia din filialele noastre din provincie , împreună cu o bandă de bătăuşi , care au intrat cu forţa în sediul Crucii Roşii, brutalizând doamnele însărcinate cu controlul cărţilor de membru, au împiedicat ţinerea Adunării; se ştie cum Prefectul Poliţiei , din ordinul Ministrului de Interne, a chemat armata pentru a evacua sala. Totuşi mulţimea, alcătuită mai ales din femei, a rezistat în faţa ameninţării ( soldaţii s-au purtat, de altfel, foarte corect în ciuda ordinului Prefectului ) şi sala nu a fost evacuată în ordine decât atunci când dr. I.Costinescu a dat personal ordin , obligat să cedeze forţei.
„Pe 25 septembrie 1947, Crucea Roşie a primit de la Ministerul Sănătăţii o scrisoare cuprinzând decizia de dizolvare a celor două Comitete şi înlocuirea lor de către o Comisie Interimară, conform deciziei luate pur şi simplu de către un Consiliu de Miniştri pe 10 septembrie şi publicată în Monitorul Oficial pe 23 septembrie. Comisia Interimară este alcătuită din şapte membri, dintre care numai doi erau membri ai Crucii Roşii de abia trei luni, dar, în schimb, toţi aparţin diferitelor grupări politice ce formează guvernul lui Petru Groza. Comisia a fost instalată în aceeaşi zi , în prezenţa doamnei Bagdasar , Ministrul Sănătăţii, şi al preşedintelui Consiliului .
Amândoi au vorbit despre reorganizarea Crucii Roşii , despre lărgirea activităţii sale, bazată pe un plan democratic, permiţând astfel Crucii Roşii să se asocieze la luptă împotriva fascismului şi aruncând în treacăt , o ameninţare la adresa celor care nu înţeleg că trebuie să meargă într-un nou ritm.
„ Acţiunea guvernului are la bază raţiuni de ordin pur politic. Deci putem constata , din cele de mai sus, că nimic nu poate justifica încălcările integrităţii Crucii Roşii Române de către Guvern.
De altfel, noua Cruce Roşie, dovedeşte o părtinire politică evidentă:

1. Funcţionarii Crucii Roşii au fost chemaţi la sediul central al Societăţii , pentru a asculta discursuri despre procesul Partidului Ţărănesc, atunci în curs, şi pentru a se asocia la cererea de condamnare a domnului Maniu. […..]

3. La fiecare vizită a unui membru al unui guvern vecin, cum ar fi mareşalul Tito sau Gheorghi Dimitrov, sau la fiecare dată importantă din calendarul comunist, vedem fluturând, alături de steagul Crucii Roşii, steagurile sovietice, iugoslave sau bulgare, în timp ce pereţii birourilor şi culoarelor Crucii Roşii sunt acoperiţi cu lozincile politice ale zilei.

În acelaşi timp, funcţionarii trebuie să-şi întrerupă munca pentru a participa la manifestările „spontane” ale populaţiei. […]

4. „Orele sindicale” servesc în special pentru propagandă politică şi , în cadrul acestora , instructorii nu s-au sfiit , de exemplu, să-i trateze pe domnii Attlee, Bevin, Schuman , drept „ comunişti degeneraţi”.Elevele sunt interogate despre opiniile lor politice şi, dacă nu dau dovadă de suficient interes pentru teoriile comuniste, sunt ameninţate cu represalii.

5. Foste infirmiere , indignate de aceste procedee, vrând să-şi prezinte demisia , sunt ameninţate cu proces de sabotaj, ceea ce înseamnă arestarea imediată , urmată de o condamnare de la 5 la 10 ani închisoare. […]
La sfatul Genevei, aproape toţi membri marcanţi ai Crucii Roşii au rămas la locurile lor, antrenând astfel restul personalului. Toată lumea avea încredere în solemna promisiune făcută la Oxford de Crucea Roşie Internaţională de a fi „paznicul integrităţii Societăţii Naţiunilor.
Cu timpul, mai multe persoane au fost date afară şi au fost nevoite să se ascundă şi chiar să fugă din România , fiind ameninţate cu arestarea pentru că refuzaseră să se asocieze acţiunilor politice ale noii Crucii Roşii, dorind să apere integritatea Crucii Roşii de la Geneva” […] Crucea Roşie Internaţională poate să rămână indiferentă la această evidentă încălcare

-----------------------------------

¤ Însărcinatul cu afaceri al Franţei în România. Domnului ministru al Afacerilor Externe
- Direcţia Europa - Bucureşti, 29 iunie 1948.

„[….] Intoleranţa partidului comunist , care ocupă astăzi toate posturile de comandă şi nu-şi mai ascunde planul de a organiza „statul socialist” după modelul totalitarismului sovietic, sperie toţi membrii fostelor partide şi îi face să se teamă de a fi loviţi , mai devreme sau mai târziu , de măsuri de represiune asemănătoare celor cărora le-au căzut deja victimă mai mulţi lideri ai lor.
„La fel, numeroşi funcţionari care, pentru motive politice, au fost loviţi de măsurile de „epurare” sau de „comprimare”, nu se află numai în şomaj, căci nici o întreprindere privată nu şi-ar asuma riscul de a-i angaja, ci trăesc, de asemenea , sub ameninţarea unor măsuri mai severe ce ar putea fi luate împotriva lor sub cele mai diverse pretexte.

„ Pe de altă parte, fostele clase „burgheze” trebuie să facă faţă unor dificultăţi materiale crescânde , datorate unei legislaţii care, fără a condamna încă în mod oficial proprietatea individuală , hăitueşte deja capitalul privat sub toate formele sale. [….]
„ De asemenea, temându-se pentru siguranţa lor, şi vrând să scape de „proletarizarea” care consideră că îi ameninţă, numeroşi români, printre care un mare număr de israeliţi, sunt astăzi mânaţi de dorinţa de a-şi crea o existenţă în străinătate şi bineînţeles că ţările din vest sunt cele care exercită asupra lor cea mai mare atracţie. Dar această dorinţă de evadare se ciocneşte de opoziţia din ce în ce mai fermă a autorităţilor oficiale române. Paşapoartele autentice nu mai sunt eliberate decât cu o mare zgârcenie şi sunt rezervate slujitorilor încercaţi ai noului regim. […]
_____________________________________________________

5) Dinu C.Giurescu, Uzurpatorii. România, 6 martie 1945 -7 martie 1946

Editura Vremea XXI, colecţia FID, Bucureşti, 2004
Premiul „Dimitrie Onciu” al Fundaţiei Culturale „ Magazin Istoric”
Ediţia princeps: ” Romania’s Communist Takeover. The Radescu Government”
Columbia University Press, New York, 1994;

[ LD: Cartea lui Dinu C.Giurescu, are multiple virtuţi ştiinţifice şi de moralitate politică: sintetizează etapa de sovietizare masivă a României în toate domeniile ( de stat, regim politic, viaţă economică, structură socială, armată, diplomaţie, cultură, culte, învăţământ, presă); demonstrează impunerea deliberată a modelului bolşevic în comunizarea societăţii româneşti; evidenţiază formele de rezistenţă anticomunistă , a instituţiilor ( guvern, ministere) , a clasei politice ( a întregului spectru partidist opozant), a categoriilor sociale şi profesionale ( intelectuali, industriaşi, muncitori, ţărani, militari, jurişti, diplomaţi); ridică la rang de generaţie anticomunistă personalităţile politice româneşti ; sugerează categoria în care „martorii”, „victimele” genocidului comunist , pot să-şi încadreze destinul, propria experienţă, propriul calvar;dă cheia interpretativă pentru etapele şi episoadele care au marcat epoca
În cartea lui Dinu C.Giurescu, „vinovaţii” nu mai sunt acei simpli executanţi -instrumente,acea drojdie socială care a produs agenţii represinuii , de care memorialistica noastră este plină - poliţişti, securişti, turnători, gardieni , declasaţi, recidivişti, dezertori ş.a. - figuri monstruoase cu porniri sadice sau criminale, ci adevăraţii autori morali şi complicii lor.

Fără a face nici o „actualizare” la timpurile trăite după decembrie 1989, ca un fir roşu se detaşează metodele, mijloacele, mentalităţile pe care sistemul comunist le- a pus în mişcare pentru cucerirea puterii . Pe de altă parte, fără a le situa pe acelaşi plan, şi greşelile, ezitările, oportunismul, neputinţele, laşităţile, manifestate în opoziţia anticomunistă, şi atât de scump plătite.
Alături de alte volume de documente şi memorialistică, cartea lui Dinu C.Giurescu este o pledoarie pentru mult aşteptatul şi mult întârziatul proces al comunismului .

Am avut şansa de a fi studentă lui CCGiurescu - fie şi pentru un curs special „benevol” - fără a fi ştiut la acea vreme că era … un fost „deţinut politic”. Mai târziu, în redacţia „Magazinului Istoric”, a fost printre cei care, la întâlnirile obişnuite redactor -autor, ne-a încredinţat multe din secretele unei istorii prea puţin cunoscute de noi. Tot în acea vreme, l-am cunoscut şi pe tânărul său fiu, Dinu C.Giurescu. Am cunoscut – citit şi cărţile lor.Iată că, după un stagiu de „exilat” – ca atâţia alţi pribegi ai României - Dinu C.Giurescu revine în ţară şi-şi dă adevărata măsură de istoric , demnă de numele „giureştilor.”
Titlurile şi subtitlurile - cronologie, cadru, problematică, actori - sunt o invitaţie sugestivă şi explicită , din care nu lipsesc nuanţele caracterizante.

Dinu C.Giurescu: „ Cum a fost posibil ca ţara să intre silită în tipare ce erau respinse de cel puţin 90% din locuitorii ei ? Prin ce mijloace a acţionat PCR? Cum au reacţionat partidele tradiţionale , interzise de facto? Dar Suveranul? Dar reprezentanţii sovietic , american şi britanic din Bucureşti , cât şi oficialii de la Moscova ,Washington şi Londra?”
Cuprins

Moto: „În memoria celor mulţi , prinşi în mecanismul de tocat vieţi

al sistemului represiv comunist”
1. Instalarea guvernului Vîşinski ( 6 martie 1945 )

/ Nimicirea definitivă a duşmanilor poporului: vom lovi fără cruţare /

/ 86,6%:controlul direct al Partidului Comunist asupra guvernului /Trei ani pentru comunizare /
2. Guvernul procomunist intră în scenă: primele declaraţii măsuri.

/ Vîşinski rescrie istoria şi dă directive / Teohari Georgescu sau începutul represiunii /

/ P. S.. văzut de AIVîşinski şi Ana Pauker/ Gheorghe Tătărescu văzut de PCd.R /
3. Revenirea administraţiei româneşti în nordul şi estul Transilvaniei

4.Cei trei mari şi guvernul Groza

/ Văzut de la Moscova / De la Wahington / Perspectiva de la Londra /
5. Regele Mihai faţă-n faţă cu dictatul comunist

/ Ultimatumul dat de A.I.Vîşinski / Liderii PCdR despre Regele Mihai.

/ Republică? Nu încă! / Presiuni asupra Suveranului /

6. Reforma agrară din martie 1945

7. Partidele Naţional Liberal şi Naţional Ţărănesc sub interdicţie

/ Poziţia PNL Brătianu faţă de guvern / Două lumi: o infimă minoritate
împotriva unei covârşitoare majorităţi /

8. Purificarea administraţiei publice.
9. Armata lovită masiv de epurări
10. Guvernul lucrează de zori ( 10 apr.’45)
/ O declaraţie a lui Teohari Georgesccu. / Arestări la Ministerului Afacerilor Străine.

11. Regele Mihai, liderii PCdR, oficialii sovietici şi cei americani ( 21-22 apr.’45.)

12. Ce fac PNŢ şi PNL ( apr.’45 ).
/ O scrisoare a lui Iuliu Maniu / Optimism la opoziţie
13. Guvernul Groza: remedii economice ( mai’45)

/ Economatul / Sovromizarea./
14.Activităţi guvernamentale şi politice ( mai’45)

/ Teohari Georgescu intră în acţiune / Afaceri la Ministerul de Interne şi la Aprovizionare /
/ Epurări la poliţie şi arestări abuzive / Emisari sovietici spre PNL, PNŢ /

/ Organizaţiile satelite ale PCR / Între comunişti şi social-democraţi / Uniunea Populară Maghiară /
15 Memoriu asupra executării Convenţiei de Armistiţiu ( iun.’45)
16. Gânduri, speranţe, iluzii ( mai’45)
/ Popularitatea Regelui Mihai / PNŢ / Opinia publică /
17. Vinovaţii de dezastrul ţării sau de crime de război .

18.Procesele criminalilor de război
19. Procesul ziariştilor
/ Ion Dumitrescu / Pamfil Şeicaru / Romulus Dianu / Alexandru Hodoş /
/ Ilie Rădulescu / Ilie Popescu –Prundeni /
20. Scena politică ( iun.’45 )
/ De o parte, partidele tradiţionale, de cealaltă parte, cele guvernamentale
21. Despre partide, guvern şi viitorul României ( iun.’45)
/ PCR / PS-D / Fr.Plugarilor / dizidenţii liberali ( Gh.Tătărăscu) şi naţional-liberali ( CICBrătianu) /

/ PNŢ ( Iuliu Maniu) / Guvernul român văzut de diplomaţii americani / Viitorul României /
22. Declaraţii şi memorii.
/ Naţional- ţărăniştii, Maniu / Naţional-ţărăniştii dizidenţi / Liberalii Brătianu şi liberalii Tătărăscu /

/ Social –democraţii / Presiunile economice /

23.Un altfel de Congres: PNL-Tătărăscu
24. Decorarea Regelui Mihai

25 În timpul Conferinţei de la Potsdam
/ De la Platul Regal, două memorandumuri / Iuliu Maniu se adresează tineretului universitar /

/ O demonstraţie a tineretului liberal ( Brătianu) / Cum vede Iuliu Maniu situaţia /

/ Ce se întâmplă în tabăra guvernamentală ? / Politizarea şi birocratizarea culturii /

/ Atitudinea conducerii PCdR faţă de legionari se schimbă /
26. Cei Trei Mari se întâlnesc la Potsdam [………]

29. Începutul Grevei Regale
/ Manifestaţia de la 23 august a avut loc în absenţa Suveranului /

30.Guvernul sovietic se pronunţă categoric împotriva demisiei guvernului Groza.

31. La radio, Emil Bodnăraş rescrie istoria zilei de 23 august , fără ruşine

32. Departamentul de Stat dă înapoi în faţa Moscovei

33. PCR şi guvernul Groza se opun Suveranului .

/ O delegaţie oficială română la Moscova

34. Procesul organizaţiilor T şi Tinerimea Liberă
/ Organizaţia T / Cum s-au produs arestările / Procesul /
35. PSDR versus PCR ?
36. P NŢ şi PNL în timpul Conferinţei Miniştrilor Afacerilor Externe de la Londra

( 11 sept. –2 oct.) [……]
40. Conferinţă naţională a PCdR
41. 48 noiembrie 1945
/ Perspectiva sovietică / Reacţia guvernului / Declaraţiile oficialităţilor / Demonstraţia oficială /

/ Ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti /

/ 8 nov. din perspectiva naţional-ţărăniştilor şi liberalilor / 8 nov. în relatarea observatorilor americani /

/ 8 nov. în amintirea participanţilor / Constatările medicilor americani: morţii şi răniţii din 8nov. /

/ 8 nov. în viziunea Servicilui Special de Informaţii /

/ Scrisoarea lui Iul.Maniu şi IICBrătianu adresată lui Petru Groza. /

/ Concluzii / Epilog la 8 nov.’45 /
42. Conferinţa Naţională a PSDR [……..]
44. Soarta României hotărâtă la Moscova, de miniştrii de externe ai US, SUA şi Anglia

( 6-26 dec. 1945)

45. Epilog. / rezultate imediate / În perspectiva timpului /
Dinu C.Giurescu: „ Cum a fost posibil ca ţara să intre silită în tipare ce erau respinse de cel puţin 90% din locuitorii ei ? Prin ce mijloace a acţionat PCR? Cum au reacţionat partidele tradiţionale , interzise de facto? Dar Suveranul? Dar reprezentanţii sovietic , american şi britanic din Bucureşti , cât şi oficialii de la Moscova ,Washington şi Londra?”
______________________________________________

6.) Dinu C.Giurescu, CADE CORTINA DE FIER. România 1947.
Documente diplomatice, Editura Curtea Veche, 2002

[ LD: este o continuare problematică a volumelor aceluiaş autor:: „Imposibila încercare.
Greva regală. 1945.” Ed. Enciclopedică, 1999; „ Documente privind „alegerile” din 1946” , în vol. „Centenar CCGiurescu”, Editura Universitaria, Craiova, 2001; „Distrugerea trecutului României”, Ed. Museion, Bucureşti, 1994 ( The Razing of Romania’s Past, The Preservasition Press, Washington D.C., 1989 ; ediţia din Marea Britanie, 1990) şi „Uzurpatorii. România, 6 martie 1945 -7 martie 1946” pe care am prezentat-o mai sus.

Nu pot să-mi reprim un gând ce-mi dă târcoale …la adresa unui „politolog post- decembrist”, Silviu Brucan, care aprecia că este nevoie de … 20 de ani pentru tranziţia de la „comunism” la „capitalism”. Acelaşi analist, pe atunci mai tânăr cu 40 de ani, a fost combatant şi implicat propagandistic în ceea ce a fost „tranziţia” de la „capitalism” la „comunism” în România.

Atunci au fost destui 3 ani şi 4 luni şi…ocupaţia sovietică. Şi ce viteză! Ce forţă! Ce metode!

„ 1947 - spune Dinu C.Giurescu - marchează etapa finală a confiscării puterii de către Partidul Comunist Român. Din iulie şi până în decembrie, au loc două acte majore de forţă care - după cele din 1945 şi 1946 – au asigurat monopolul puterii şi cale liberă pentru sovietizarea ţării . Anume:

a)scoaterea în afara legii a Partidului Naţional Ţărănesc, arestarea şi condamnarea liderilor săi.
Drept consecinţă , şi-au încetat activitatea şi Partidul Naţional Liberal –ICBrătianu , şi cel Social-Democrat-condus de Constantin Titel Petrescu;

b)abdicarea forţată a Regelui Mihai.”
În argumentarea acestei concluzii, el pune în circuitul ştiinţific 93 de documente inedite – telegrame, rapoarte, sinteze - ale diplomaţilor Misiunii americane la Bucureşti, care întregesc cunoaşterea şi motivarea faptelor care au dus la impunerea Republicii Populare Române, la 30 decembrie 1947.]
Studiu Introductiv. Anul 1947.
1.31 decembrie 1946-ian.1947.Mesaje şi realităţi
2. 31 decembrie 1947: „Cetăţeni şi cetăţene”
3.Zvonuri, speranţe, iluzii
4.Realitatea. Încep arestările şi represiunea în întreaga ţară :

„mormânt de oameni vii, asemănător lagărelor de concentrare naziste”

5.Departamentul de Stat şi evoluţiile din România
6.Dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc-Iuliu Maniu . Arestarea liderilor săi.
7. În tabăra guvernamentală: înghiţirea Partidului Social-Democrat
8. Eliminarea Partidului Naţional-Liberal -Gh.Tătărăscu

9. 30 decembrie 1947: Abdicarea forţată a Regelui Mihai I
Note Lista documentelor Documente diplomatice Indice.
________________________________________________

7.) Sergiu Grossu * , Biserica persecutată. Cronica a doi români în exil la Paris,
( Titlul original: L’Église persécutée. Entre Goulag et société opulente, L’Age d’Homme, Lausanne, 2002) , Editura Compania, Bucureşti, 2004
[LD. Este o carte, dintre multele cărţi ale lui Sergiu Grossu, şi, în acelaşi timp, o armă spirituală, un episod din lupta fără preget pe care el şi soţia sa Valery, au dus-o în exil.
Cartea este valoroasă şi pentru că demonstrează că ororile genocidului roşu, departe de a avea un caracter „naţional”, au caracterizat toate regimurile comuniste, fiind programate ideologic, folosite ( împrumutate) ca sistem şi metodă. ]
-------------------------------------

* Sergiu Grossu (n. 1920, în satul Cubolta, Basarabia); studii de filozofie şi telogie, Bucureşti.

A activat, din 1948, în mişcarea religioasă „Oastea Domunului” (interzisă de regimul comunist ). Arestat în 1959, condamnat la 12 ani închisoare, a fost „graţiat” în 1962.
În 1969, împreună cu soţia sa Nicole Valéry Grossu - deţinută şi ea în temniţele comuniste ( vezi volumul „ Binecuvântată fii, închisoare” ) – s-au stabilit în Franţa, unde, decenii de-a rândul, au denunţat, în presă şi publicaţii proprii, persecuţiile la care erau supuşi credincioşii din ţările comuniste . Şi astăzi, după dispariţia soţiei sale, Sergiu Grossu îşi continuă apostolatul.

--------------------------
De acelaşi autor:
Catacombes, ( Almanah al Bisericii Tăcerii), Paris, 1973
Derrière le rideau de bambou.De Mao Tsé –toung a Fidel Castro, Catacombes, Paris, 1975

( În spatele cortinei de babmbus.De la Mao Tzedung la Fidel Castro)
The Church in Today’ s Catacombs, Arlington House, SUA, 1975
( Biserica în catacombele actuale)
Les Enfants du Goulag, France Empire, Paris, 1979
( Copiii Gulagului . Editura Univers, Bucureşti, 2000 )

Le calvaire de la Roumanie chrétienne, France Empire, Paris, 1985
( Calvarul României creştine, Editura Convorbiri Literare, Iaşi, 1992 )
Maitresse, Dieu existe.Les enfants dans l’étau de l’athéisme soviétique, Fayard, Paris, 1988
( Tovarăşă profesoară, Dumnezeu există )
Pledoyer pour l’Église du Silance, Résiac, Montsurs, 2003
Îmi bate inima la Bug, Din problemele Transnistriei, Editura Museum, Chişinău, 2000
Cu gândul la Basarabia, Editura Museum, Chişinău, 2003
Datoria amintirii: Calendarul persecuţiei religioase în ţările comuniste ,
Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2003 ş.a.ş.a.
-------------------------
Prefaţa ( scrisoare către autor) de Jean –Marc Berthoud
I. La începutul exilului
1.„De te voi uita Românie …” / 2. Primii paşi / 3.Primele decepţii / 4. Primele „tăceri” /
5. Spre ce orizonturi? / 6.Grijile noastre ecumenice / 7.Sub semnul indiferenţei / 8. Porţi primitoare /
9. Activitatea radiofonică /
II. Aventura revistei Catacombes
1. Soluţia: ziarul Catacombes / 2.Numărul 1 din Catacombes / 3. Recunoştinţă, afecţiune, elogii /
4.Negaţii şi împotriviri / 5. Un alt mijloc de luptă /

III. Faţa perversă a comunismului
1. Comunismul şi lupta sa religioasă / 2. Ce fel de drepturi ale omului ? / 3. În numele minciunii /
4. Perfidia comunistă / 5. Era lui Mihail Gorbaciov /
IV. Univers totalitar
1. Domnia urii / 2. „Sunt înăbuşite toate formele de activitate religioasă” /
3. La bunul plac al autorităţilor ateiste / 4.Războiul împotriva Bisericii /
5. De ce să se interzică Biserica ? / 6. Împotriva marilor sărbători religioase / 7. Părinţi, copii, tineri /
V. Arsenalul punitiv
1. Între ciocan şi nicovală / 2. Judecăţi strâmbe / 3. În lagărele de muncă silnică /
4. Spitalele psihiatrice / 5. Spălarea creierului /
VI. Biserica în faţa puterii atee
1. Statul şi Biserica / 2. Spre un „creştinism comunist”? / 3. O ierarhie nevrednică /
4. Patru luări de poziţie / 5. Interviul părintelui Gleb Yakunin /
VII. În spatele „ cortinei”
1. China / 2. Cuba: ţara „ cuştilor cu tigri” / 3. Albania / 4. Ţara mea natală: România /
VIII. Apărarea credincioşilor
1. A trăi creştineşte în mijlocul tuturor vitregiilor / 2. Biblia, o armă de şoc /
3.Activităţi interzise / 4. Samizdatul / 5. Tipografii clandestine /

IX. Nepăsătoarea lume liberă

1. Strigătele celor oprimaţi / 2. Tăcerea lumii libere / 3. De la indiferenţă la trădare /

Infiltrări marxiste în Biserica din Franţa / 5. Politica „ mâinii întinse” /
5. Surditate , lipsă de interes sau rea-voinţă ?
X.Profilul spiritual al Bisericii Tăcerii
1. O privire admirativă / 2. În numele libertăţii lui Hristos / 3. A trăi şi a suferi pentru Dumnezeu /
4. Biruinţa celor nevinovaţi / 5. Lumini triumfătoare / 6.

O explozie de iubire /
7. De la ostilitate la crimă /
XI. Raţiunea de afi a luptei noastre

1.Nevoia de a striga adevărul / 2. „Să reacţionăm cât timp mai este ziuă” /
3. Colaboratorii noştri / 4. Sfârşitul luptei / Concluzia /

--------------------------------------------------------------------
Sergiu Grossu: „ În ultimele patru decenii am întreţinut , neâncetat , speranţa că într-o bună zi vom saluta prăbuşirea definitivă a regimurilor comuniste. Ne-am legat cu acest vis mai întâi în România, în momentul morţii lui Stalin. […..] Cele 239 de numere din Catacombes, publicate până în luna 1992, arată sinceritatea speranţelor noastre , onestitatea dezvăluirilor noastre, justeţea gândurilor noastre şi chiar puritatea strigătelor noastre de tristeţe. […..] într-o seară, cu puţin timp de dărâmarea zidului Berlinului, soţia mea mi-a pus următoarea întrebare:
< Ce-ai face dacă, într-un viitor apropiat, Imperiul sovietic s-ar prăbuşi şi creştinii din Est - pentru apărarea cărora lucrăm acum - vor fi eliberaţi de lanţurile lor? > [……]

< Atunci vom înceta să mai publicăm Catacombes … > […] după ce am trăit , ca şi soţia mea Nicoleta, 21 de ani de luptă dură pentru Biserica Tăcerii, ce altceva pot spune , chiar şi acum, când stau cu ochii aţintiţi spre culmile îndurării divine? Mulţumescu –Ţi Ţie, Doamne… ”

________________________________________________________

8) Narcis Dorin Ion, Gheorghe Tătărescu şi Partidul Naţional Liberal ( 1944-1948),

Editura Tritonic, Bucureşti, 2003

[ LD: o lucrare de masterat în istoria contemporană a României. Alături de alte două lucrări dedicate aceluiaş partid şi aceluiaş lider ( Petre Ţurlea, Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, Ed.Libra , 2001 şi Stelian Neagoe, Cazul Gheorghe Tătărescu.Plata şi răsplata „tovarăşilor de drum”, Ed.Machiavelli, 2003) cartea contribuie la necesara completare a unei pete albe din istoriografia românească contemporană.

Cum nu ne-am propus abordarea critică a lucrărilor, nu vom semnala eventualele carenţe sau judecăţi discutabile lansate . Ele există, îşi au izvorul încă din timpul istoriei interbelice ( în care Gh.Tătărescu a evoluat ca personalitate politică controversată)şi prezintă un caz ( un fenomen) complex, care încă aşteaptă o tratare debarasată de prejudecăţi şi partizanat politic, ceea ce, recunoaştem, nu este uşor.
Ţinând mai mult de etica politică, purtând pecetea subiectivităţii „actorilor” aflaţi în joc,, împărtăşind , până la urmă , soarta întregii clase dirigente, evoluţia partidului şi sfârşitul tragic al acestui bărbat politic, nu pot lipsi din ceea ce numim” procesul comunismului”.

Pentru că, dincolo de faptele istorice ireversibile, dincolo de simpatii sau antipatii „retro”, cazuri ca acestea constituie adevărate ”lecţii” şi pentru prezent.]

--------------------------------------
I.Divergenţele din cadrul PNL între „tinerii” şi „bătrânii” liberali
II.Acţiunea lui Gh.Tătărescu pentru scoaterea României din război ( 1943-1944)
III.Întemeierea PNL condus de Gh.Tătărescu
IV. Gh.Tătărescu şi intrarea în guvernul condus de dr.Petru Groza

V.Aspecte ideologice ale PNL. Doctrină.Principii politice.Program

VI.Organizarea , structura şi evoluţia PNL-T între anii 1945-1946
VII.Activitatea şi evoluţia org.judeţene

VIII.PNL –T şi alegerile din 19 nov.1946
IX.Evoluţia PNL în 1947

Concluzii.Bibliografie
-------------------------------------

- Narcis Dan Ion: „ În cadrul vieţii politice din România primilor ani postbelici ( 1944-1947) un loc important îl ocupă lupta Partidului Comunist Român pentru cucerirea puterii politice şi instaurarea unui regim de „democraţie populară” , inspirată de realităţile sovietice.

Pentru a ajunge la guvernare -pârghie esenţială în acapararea totală a puterii- PCR s-a folosit de „tovarăşi de drum” cu care a realizat Frontul Naţional Democrat , în numele căruia a luptat pentru instaurarea guvernului condus de Petru Groza.
Între aceşti ”tovarăşi de drum” s-a detaşat prin poziţia şi rolul său important Partidul Naţional Liberal condus de Gheorghe Tătărescu , care a cauţionat , prin prestigiul său, guvernul instaurat

la 6 martie 1945. […] partidul condus de Gheorghe Tătărescu nu s-a bucurat , până acum , în istoriografia română decât de o tratare mai mult decât sumară , el fiind văzut ca o simplă dizidenţă folosită de comunişti în discreditarea adevăratului Partid Naţional Liberal condus de Dinu Brătianu .[……] Prin lucrarea de faţă am încercat nu numai să clarificăm activitatea PNL condus de Gheorghe Tătărescu, dar şi să demontăm o imagine care mai dăinuie încă şi astăzi despre fostul prim-ministru liberal: aceea de oportunist de profesie, care a făcut jocul tuturor - de la regele Carol al II-lea la Petru Groza – numai pentru a se menţine în prim planul vieţii politice, instaurând, prin exemplul personal „imoralitatea în viaţa noastră publică” ( ca să-l cităm pe Iuliu Maniu ). Este o imagine nu numai unilaterală şi falsă , dar şi maliţioasă , percepţia lui Tătărescu fiind şi azi viciată de interese politice şi patimi care încă nu s-au stins.”

- Florin Constantiniu: „ < Cum se explică intrarea lui Gheorghe Tătărescu , fostul subsecretar la Ministerul de Interne, raportor în Camera Deputaţilor al lichidării tentativei sovietice de a ocupa Basarabia în 1924 ( aşa numita răscoală de la Tatar Bunar ), într-un guvern de marionete ale Moscovei , impus ţării de pumnul sinistrului emisar al lui Stalin, A.I.Vîşînski ?
După părerea noastră, Gheorghe Tătărescu a fost unul dintre puţinii oameni politici români care, în anii celui de-al doilea război mondial, nu şi-au făcut iluzii în mult aşteptatul sprijin anglo –american pentru România. La 5 septembrie 1943, el îi spunea diplomatului român Raoul Bossy:

< Pacea va fi încheiată sub semnul biruinţei ruseşti. Sovietele vor cere să li se asigure ca zonă de influenţă atât Europa Centrală cât şi Balcanii. Anglo-americanii nu se vor opune decât cu greu sovieticilor , care vor revendica , în primul rând, graniţele din’41. > Un pronostic în întregime confirmat de Teheran, Moscova ( acordul de procentaj Churchill –Stalin) şi Yalta.
Strategia politică a lui Fheorghe Tătărescu , după 23 august 1944 , a decurs din această percepţie - repetăm, corectă - a raporturilor dintre Marea Britanie , SUA şi URSS. >”
-Nicolae Şerban Tanaşoca: „ < A consimţit la colaborarea cu guvernul dominat de comunişti, impus de sovietici, pentru a putea lua parte la Conferinţa Păcii şi a obţine confirmarea suveranităţii statului naţional, garantarea instituţiilor fundamentale ale libertăţii , păstrarea legăturilor sale cu lumea europeană. Eşecul său final s-a datorat ataşamentului său faţă de valorile tradiţiei naţionale, ale liberalismului şi democraţiei , şi nici decum renegării lor.[……]

Dacă intransigenţa lui Iuliu Maniu şi Constantin I.C.Brătianu a dovedit că românii pot fi ataşaţi până la jertfa de sine valorilor naţionale , liberale şi democratice , încercarea lui Gheorghe Tătărescu de tranzacţie cu Uniunea Sovietică a demonstrat că, din partea comunismului , nu era de aşteptat nici o concesie faţă de aceste valori. > “
_____________________________________________________________

9.) Doina Jela, Drumul Damascului . Spovedania unui fost torţionar.

Ediţia a II-a, Humanitas, 2002

(Carte ecranizată de Lucian Pintilie în “După-amiaza unui torţionar” , film selecţionat la festivalul de la Veneţia )
[ LD: Cartea nu poate fi rezumată, ea trebuie citită. Este o mărturisire tulburătoare.Este spovedania unui fost torţionar - Franţ Ţandără. Victimă -călău - pocăit - întrupate în acelaşi personaj, care descinde, parcă, din universul infernului dantesc.]
------------------------------------------
Mărturisirea [banda înregistrată de prof. Fronea Bădulescu]
Întâlnirea. Începuturile. Paricidul. Canalul: “Venea acum dube, dube, dube”.

Mitran Mihai -singurul mort cu coşciug de la canal, şi cu nume. Ocolul
Despărţirea. Epilog
Rezumat Personaje secundare. Documente de arhivă.
-----------------------------
¤ Virgil Ierunca : « Doina Jela a avut curajul să transrie şi scrie această carte având la temelie cruzimea în stare pură , dar tînjind după dreptate. S-ar cere citită de toată lumea pentru a înlocui sala de tribunal fără de care societatea rămâne bolnavă. »

¤ Curajul Doinei Jela? Incontestabil şi impresionant.Reconstituirea sa, rezultată din lungile dialoguri cu Franţ Ţandără, a realizat-o în contextul confruntărilor de pe sceana politică a anilor ’90, ( care se insinuiază prin glisare temporală în prezent ) din care reproducem  cîteva frînturi de conversaţie:

- DJ: « Credeţi că sunt mulţi ca dvs, care vor să spună ce au văzut şi ce au făcut? »
- F.Ţ: « Eu am încercat , doamnă, imediat după revoluţie, să mai conving pe cîte unii.
Mi-au spus: tu eşti nebun . Dacă tu eşti nebun şi vrei să te nenoroceşti , nenoroceşte-te singur.
- prof. F.B: «  Dvs, care aţi căzut într-o capcană sufletească extraordinară, din care aţi avut tăria să vă ridicaţi.Acesta este un lucru deosebit şi noi suntem aici ca să afle toată lumea
că aţi avut această tărie şi ca să daţi un exemplu. » […..]
- F.Ţ: «  Mie nu mi-i frică de dvs. Sau de justiţie. Ce mi-i frică mie, să fiu judecat de comunişti. Vreau să fiu judecat de tineri , să n-aibă mai mult de 30 de ani. […] La noi un paroces al comunismului să fi avut loc, măcar unul moral , că am văzut că românul este îngăduitor, dacă îi explici, uite ce am făcut eu. […] Mi-a spus moşul ăla la care m-am dus să-l iau să ne predăm amîndoi:

Hai, mă, cu cine să discuţi , tu singur să te spovedeşti, ca un prost?

Să mă duc la justiţie? Care justiţie? Ăia de acolo trebuie şi ei să se spovedească .
Să mă duc, zic, la ăia care au suferit din cauza mea. Dar am văzut că au trecut un an, doi, trei, şi nu se întâmplă nimic …
- DJ : Dar ce vă aşteptaţi să se întâmple?
- FŢ: «  Un proces.Ce dacă nu mai sunt în viaţă? Lui Drăghici, dacă a murit, nu i se poate face un proces post-mortem? Îi aud pe politicienii ăştia. Vorbesc mult de comunism. De stânga. Că este mai bun un comunism cu faţa umană. Că decît fascism, naţional-socialism, ţărănism , mai bune un socialism cu faţa umană. Comunismul nu are şi nu poate să aibă, doamnă, o faţă umană. Cum-necum , el trebuie înlocuit şi să se predea ştafeta , şi să nu mai fie.

Fiindcă nu este bun, nu este sănătos. Comunismul e sadic şi mai sadic ca la noi n-a fost în nici o ţară. Am văzut istorici stând la masă şi discutând. Am aşteptat să spună adevărul: ADEVĂRUL. Am creazut că sunt doar contraziceri între ei .Dar nu, nu spun adevărul.”
¤ Franţ Ţandără: “M-am îndrăgostit de comunism”
[ 1945]. Voce II ( Franţ Ţandără ): « Începutul copilăriei mele a fost foarte tragic.

La 12 ani m-am dus copil de trupă la un regiment , 5 infanterie , din Giurgiu, din localitatea unde m-am născut. Aici a durat copilăria mea de trupă până la sfârşitul războiului din ’44, când regimentul s-a desfiinţat [….] După aceea am rămas al nimănui , dormind prin gări. M-am dus, m-am angajat pe la CFR , fost arsenalul armatei la Târgovişte şi am stat acolo.

Deja începea ceva, începutul comunismului. Era prin ’45. Şi m-am îndrăgostit aşa, m-am îndrăgostit de comunism, acolo a intrat comunismul în mine [……..]

La Giurgiu am fost în scurt timp racolat de nişte oameni , cum să spun eu, care vrea binele, oameni fără căpătâi care vrea să facă ceva în România. Au făcut ce s-a văzut.
Eu am fost alături de aceşti oameni , fără să ştiu ce vreau. Ştiam că sînt aşa cum cîntam noi cîţiva, eram vreo şapte-opt: « Noi nu suntem nimica-n lume, luptăm ca totul noi să fim » [….]

Părinţii erau partidul, partidul era totul pentru mine, partidul mă creştea, mă educa şi mă forma pentru viitor , spunea că eu sunt victima burgheziei , victima trecutului.[…….]

[ 1947] A durat până în ’47, începutul lui ’47.Şi în ’47, tatăl meu s-a gândit că are un fiu şi trebuie să-l apropie de el. […] Nu voiam , dar a plîns, mi s-a făcut şi mie milă de el.
Mi-a spus că viitorul nu este al comuniştilor, vor veni americanii, mă vor spînzura , bă, te spînzură americanii , să trec acasă, treci acasă , că nu mă are decât pe mine […].
[ 1948 ] “Într-o zi s-a întîmplat nenorocirea . Eu tot mai treceam pe la partid din cînd în cînd şi auzeam: rău ai făcut că l-ai ascultat . Trimiseseră brigadieri la Bumbeşti-Livezeni , trebuia să mă duc şi eu să activez [….] m-am întîlnit şi cu un secretar, primul secretar al judeţului Vlaşca […]
Acest Pavel Ştefan mi-a spus: « Mă, tatăl tău ţi-a stricat viitorul a doua oară [….] Eu îţi spun sigur , dacă ar fi fost tatăl meu , eu i-aş fi dat una în cap. » […] eu eram, cum să zic, căţelu lu’ tovarăşu’Pavel Ştefan , îi spuneam totul , ce se discută pe margini , eram un fel de informator al dînsului , tot ce auzeam , şi nimeni nu se ferea de mine , din cei mai în vîrstă.
Aveau multă încredere, dar eu totuşi eram Iudă , îi vindeam lui acest tovarăş Pavel.[……]
[7 dec.1948] «  La orele 7 a izbucnit un scandal [….] între mine şi tata [….] m-a făcut bolşevic,

pleacă de la mine, du-te dracu la partidul tău acolo , acolo ţi-e oamenii tăi [ ….]

Nu premeditasem , nu era ceva premeditat , dar în scurt timp am ieşit afară şi mi-am adus aminte , acest părinte m-a nenorocit, are dreptate tovarăşul Pavel Ştefan, mai bine să-I dau în cap , unde m-oi duce pe urmă , m-oi duce, da’ să termin o dată . Şi-n scurtul ăsta timp iau hotărîrea să-l ucid. »
[ 1949] «  Şi m-au arestat.[…] La penitenciar era director fratele lui Teohari Georgescu , Bebe Georgescu. M-a primit foarte frumos înăuntru , mi-a spus că o să plec la Văcăreşti, să am răbdare că multă pedeapsă nu o să am , că sigur că da, eşti nevinovat , mă, şi bine ai făcut , bine ai făcut.
Eu mă simţeam foarte bine , fiind că pentru toţi eu n-am făcut o faptă rea, ci o faptă bună […..]
[febr.1949] « În februarie 1949 m-au trimis la Văcăreşti.[…]
Acolo a venit tovarăşul Pavel Ştefan […] Mi-a zis că va începe acum în primăvară Canalul […]
Mi-a spus, te scoatem noi şi chiar mai mult , vei fi reabilitat, şi chestii de astea. […] Vezi că cineva va veni de la Ministerul de Interene, de la Direcţia generală a penitenciarelor, eu am vorbit, ai să fii bine primit […..] Aveam încurajări din toate direcţiile , m-am simţit foarte calm.

Şi la Văcăreşti nu mai eram un deţinut , nu mai eram un străin. […..]
Mi s-a dat o secţie la politici , să dau de mâncare. [….] Misiunea mea nu era numai asta.
Supravegheam nu numai pe deţinuţi, ci şi pe gardieni [….]Ce observam ,trebuia să spun , informam cu problemele politice [….]

[mai 1949] « Am primit 13 ani cu drept de recurs, dar n- am mai făcut recurs, fiind că aşa mi s-a spus , să nu fac recurs, să renunţ. Pleca după condamnarea mea o cursă la Canal.
N-am reuşit să plec cu prima cursă de la Văcăreşti, am plecat de la Aiud, tot cu criminali. […]

Noi am mers toţi în centru , la Poarta Albă , după care ne-am despărţit.Eu am mers la Taşaul ,

la Capul Midia [….] Aici, la Canal, am început să lucrez foarte bine [….]  »

[ 1951] « A durat asta până în ‘51când eu trebuia să plec la Culme. Dar acolo am primit sarcina

că trebuie să plec la Spitalul 9 [spitalul Văcăreşti] […] şi pe urmă plec în alte penitenciare, şi în ’52 voi fi eliberat . Aşa mi s-a promis, şi chiar tovarăşul Teohari Georgescu o să vină să te vadă , şi ai să fii graţiat […] »

_______________________________________________________________

10.) Florin Constantin Pavlovici *, Tortura pe înţelesul tuturor,
Editura CARTIER ( Chişinău), Colecţia « Rotonda », şi Codex 2000 ( Bucureşti), 2001

“ Se dedică delatorilor, anchetatorilor , procurorilor şi judecătorilor militari , paznicilor din închisoare , tuturor celor care au contribuit la batjocorirea omului”
----------------------

*Născut la 14 mart.1936, într-o familie de învăţători, Conceşti ( Botoşani). Facultatea de Filozofie , secţia ziaristică ( ’53-’58) şi Engleza ( ’66-’69); deţinut politic între 1959-1964; redactor tv-radio, 1969-1998.
---------------------

[ LD: o carte, la fel ca atâtea altele, şi totuşi foarte diferită de celelate. Diferită pe măsura nesfârşitelor deosebiri care există între oameni – vârstă , familie, caracter, grad de cultură, profesie, opţiune politică, ş.a. – nevoiţi în împrejurări extreme să vieţuiască într-un univers concentraţionar.
Întâmplările evocate , portretizările făcute tovarăşilor de suferinţă şi călăilor, metamorfoza valorică pe care o capătă în închisoare  timpul, somnul, durerea, obiectele, hrana, vorbirea, tăcerea ş.a sunt, la Florin Pavlovici, reportaj şi poveste, revoltă şi solidaritate, acuzaţie şi compasiune, frică şi eroism, disperare şi speranţă , ură şi iertare. La fel ca şi la citirea altor mărturii, te întrebi: cât poate îndura omul? ce fel de oameni au fost opresorii? acest iad inventat de comunişti trebuie cunoscut, uitat, răzbunat sau ispăşit ? cum s-a mai putut trăi… după? cum au îmbătrânit şi murit delatorii, anchetatorii, procurorii, judecătorii , paznicii şi torţionarii?]
Câteva citate din mărturia unui tânăr care a făcut închisoare pentru grava « crimă » de a se fi « ploconit »… în faţa literaturii putrede apusene: Witman şi Shakespeares:
Arestarea: “ Fusesem arestat de acasă , cu puţin înainte de miezul nopţii.Doi inşi în paltoane negre m-au somat să deschid uşa « în numele poporului », au intrat, mi-au fluturat pe dinaintea ochilor o hârtie oficială …. au răscolit câteva lucruri şi s-au oprit , spre surprinderea mea şi a soţiei mele , asupra celor mai nevinovate cărţi din bibliotecă: Fire de iarbă de Walt Whitman, Sonetele de Shakespeares şi o biografie a lui Nietzsche … « Se confiscă » a zis unul din ei … Mi-a cerut să scriu pe pagina de gardă a fiecărei cărţi un soi de autograf , pe care mi l-au dictat ca la şcoală: « găsită la mine în timpul percheziţiei » M-au învăţat apoi să pun data şi să semnez …. În stradă ne aştepta o Volgă neagră ,

vehicul sovietic îndrăgit de Securitate , model de eleganţă a epocii. “
Celula din Uranus: “ « Stingerea! » Nu se stingea nimic. Dormeam cu lumina aprinsă , cu ochii în bec, pentru că regulamentul nu permitea să ne culcăm decât cu faţa în sus sau îndreptată spre uşăă, fiind obligaţi să ne ţinem mâinile tot timpul la vedere , deasupra păturii .Orice abatere de la acest canon, se pedepsea cu izolare , ceea ce însemna celulă fără pat şi lipsire de hrană. “

Anchetatorul: “ Anchetatorul meu era locotenentul –major de securitate Constantin Voicu …..

A scos un baston de cauciuc, bulan de miliţian, pe care le –a pus la îndemână pe marginea biroului. …. o pereche de cătuşe, un furtun cu miez de oţel, cuţite, cleşti , un box cu ghinturi , arma şuţilor de odinioară. La urmă de tot a produs şi un revolver …. nu şi-a folosit nici odată armele pe pielea mea; prefera să mă ancheteze cu pumnii şi cu muchia palmei , uneori cu şpiţul pantofului .
Era mai degrabă un pătimaş colecţionar de obiecte de tortură decât un mânuitor al lor. “
Deţinut pentru 1907: “ După vreo săptămână, mi-a fost adus un nou tovarăş: generalul de jandarmi Schipor. Avea mult peste 80 de ani şi era anchetat pentru participarea, ca proaspăt ofiţer pe atunci , la reprimarea Răscoalei din 1907. “

George Călinescu – Ovidiu Papadima : “ În 1955 …. am ajuns la timp ca să-l ascultăm pe Călinescu vorbind timid, fără strălucire, în apărarea omului din boxa acuzării . Mai elocventă mi s-a părut tăcerea prizonierului. Acesta era criticul şi istoricul literar Ovidiu Papadima, arestat ilegal, chiar după opinia Securităţii , şi judecat doar pentru a fi eliberat în deplină legalitate. “
Avocaţii: “ Avocaţii s-au purtat lamentabil. Au fost figurile cele mai triste ale procesului….
Ştiau că procesele erau pierdute dinainte , că pedepsele fuseseră indicate de ofiţerii anchetatori odată cu trimiterea dosarelor în justiţie , că totul era o formalitate , însă lucrul acesta nu-i împiedica să jefuiască familiile celor arestaţi, fără milă. “
Caraliii: “ La închisoarea Jilava , gardienilor li se zicea caralii … Când am coborât din dubă … s-au strâns potcoavă în jurul nostru , ceată de geambaşi , la gura târgului. … se uitau la noi cu un aer scârbit, ca la nişte vite bolnave. … Pentru a fi acceptaţi pe domeniile lor, a trebuit să trecem probe suplimentare: ne-au îmbrâncit, ne-au înghiontit, ne-au dezbrăcat, ne-au percheziţionat, ne-au luat hainele , şi ne-au dat în schimb uniforme vărgate, dezgustătoare colecţii de zdrenţe , petice şi jeg.

Abundenţa de duşmani ai poporului dusese la sărăcirea magaziilor de efecte … eu însămi aveam să-mi petrec vara , în galeriile de piatră , cărămidă şi beton ale Jilavei, doar în cămaşă şi chiloţi. “
Cântăreţul: “Dan Demetrescu … fost actor la Teatrul Cărăbuş, cântăreţ de revistă, partenerul lui Constantin Tănase şi prietenul lui Păstorel Teodoreanu , cu care şi intrase în puşcărie… se apropia de 70 de ani … când a revenit printre noi , faţa lui era roşie ca focul, sângele îi şiroia pe obraz , iar urechea îi atârna sfârtecată , aproape smulsă de la locul ei , ţinându-se moale într-o bucată de cartilaj … “
Jilava: “ Dacă există o ierarhie a răului, răul cel mai greu de suportat la Jilava mi s-a părut a fi absenţa oricărei intimităţi… De la igena personală până la rugăciune , totul devenise public. … Trăiam ca liliecii de peşteră, grămadă … în zilele acelea de vară , acolo, sub pământ , celula noastră era un ou clocit , un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor …. Existenţa în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea , cu înfometarea. “
Judecătorul militar : “ În sistemul de represiune care a stăpânit România mai mult de patruzeci de ani , există o categorie de slujbaşi ce s-a acoperit de-a pururi de ruşine. În ea s-a întâlnit corupţia magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă , s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. … Ţinut să împartă dreptatea, el a dat cele mai aberante sentinţe din istoria justiţiei române. Potrivit statuisticilor, pierderile României în cel de-al doile război mondual au depăşit 300.000 de morţi. … Pe timp de pace, au avut de suferit din motive politice , peste 2.000.000 …
Dintre aceştia , au pierit în celulele sau în lagărele de exterminare , cam 300.000. “
Cimitirele: “ În lagărele prin care am trecut, nu se ştia niciodată unde ne sunt morţii.
La Jilava, exista Valea Piersicilor, unde odihneşte o bună parte din elita politică a României Mari …
La Gherla, în cimitirul Rosza Sandor , deţinuţii zac în bună vecinătate şi înţelegere cu răposaţii oraşului. La Sighet, vechea groapă a săracilor i-a primit cu braţele deschise pe morţii închisorii şi a devenit groapă comună a demnitarilor interbelici. La Salcia, secretomania , eternul scut de apărare al administraţiei , nu lăsa să răsufle nimic. Poate că morţii noştri îngrăşau pământul pe undeva prin cuprinsul Bălţii , în vreun loc ascuns, aşezământ privat al Securităţii , consemnat doar în arhivele ei. “
Câinii - lupi: “ Aveau adăposturi călduroase şi aşternuturi moi. Coteţele le erau măturate zilnic. Soldaţii îi periau, îi duceau la scăldat, îi scoteau la plimbare şi îi alergau … se numeau instrucţie şi ele dădeau roade: animalele respectau ierarhia , la zilele festive obţineau grade, de nu cumva şi decoraţii …. Primeau un kilogram de carne pe zi, raţia unui deţinut politic pe tot anul …. În transferul de personalitate dintre câine şi stăpânul lui, fiecare oferea ce avea mai bun: câinele, loialitatea, stăpânul, cruzimea. … câinii –lupi din lagărele de muncă ascultau de comenzi, le executau cu precizie , culcau la pământ un deţinut, atunci când li se cerea aceasta, îşi înfingeau colţii în uniformele vărgate , sfârtecau pielea şii carnea de pe trupul aceluia asupra căruia erau asmuţiţi , dar nu muşcau un om despuiat . “
Conferinţele “ Conferinţele de filozofie şi psihiatrie ale lui Saşa [ Alexandru Ivasiuc ] - formă culturală a pălăvrăgelii , le numea el – se ţineau lanţ. Lor li se adăugau lecţiile de istorie ale lui Alexandru Zub. Sandu Zub ajunsese la Salcia ceva mai târziu ca mine , cu o bună parte din lotul ieşenilor care îndrăzniseră să sărbătorească, în 1957, împlinirea a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare, nu numai la universitatea din Iaşi … ci la Putna, la mormântul domnitorului. … în sec. XX , activiştii partidului comunist, credincioşi Moscovei proletare – ruşi de limbă română, cum i-a numit filozoful Petre Ţuţea, alt mare întemniţat al vremii - i-au arestat pestudenţii patrioţi , i-au batjocorit în anchete şi în procese trucate şi i-au expediat în lagăre de exterminare . “
Orice cititor va putea să descopere alte asemenea portretizări, întâmplări, episoade

în capitolele cărţii:

-------------------------------

1.Celula de anchetă 2.Procesul 3. Jilava 4.Digul
5.Noroiul, Dandu şi Avadic 6.Hârdăul-ceasornic 7.Viziuni de iarnă 8.Baia de Crăciun
9.Câinii şi caii 10.Craca 11.Conferinţe şi limbi străine 12.Plantoanele
13.Primele eliberări 14.Digul de Vest 15.Inginer de ape 16.Munci agricole
17.Jaful 18.Cpt.Stareşin … 19.Strâmba 20.Bacul
21. Grindu 22Gherla Încheiere Indice selectiv
_________________________________________________________________________

11) Teşu Solomonovici *, SECURITATEA ŞI EVREII .

Vol. I , Despre călăi şi despre victime.

Vol. II, Teroare. Crime. Turnători. Colaboraţionişti.

Editura Ziua , Bucureşti, 2003, 2004

[ LD: participând la un simpozion bilateral româno-israelian dedicat «  problemei evreeşti »
din România ( Ierusalim, înainte de ’89 ), în momentul când îmi susţineam referatul ( Revizuirea cetăţeniei evreilor din România în guvernarea Goga) , din asistenţă mi s-a strigat: < fascisto! >; s-a iscat rumoare şi gazdele, după ce l- au evacuat pe tulburător, şi-au cerut scuze, explicându-mi că era un fost deportat în Transnistria; când un alt coleg din delegaţie şi-a prezentat referatul ( Manifestări comuniste evreeşti în timpul retragerii armatei din Basarabia cedată, în vara ‘40), subiectul a declanşat discuţii contrare, punându-se la îndoială autenticitatea documentelor; când mi-am exprimat nedumerirea că la atât de puţini români li s-a plantat un “ pom al recunoştinţei” la Yad Vashem, şi atât de puţini au fost declaraţi “drepţi între popoare” , mi s-a explicat ( şi arătat) peste 30 de dosare nominalizate, care fuseseră respinse de comunitatea evreească de la Bucureşti.

Am realizat atunci complicaţiile teribile izvorâte din intersectarea celor trei teme care tratează accidentele grave care au marcat destinul istoric al României: pierderea Basarabiei şi nordului Bucovinei, holocaustul antisemit şi genocidul provocat de dictatura comunistă .
Am realizat atunci handicapul enorm al istoriografiei româneşti, datorat cenzurii , interdicţiilor, tabu-rilor impuse de regimul comunist în cercetarea istoriei contemporane.

Nu este cazul , aici şi acum, să analizăm cauzele care au produs tratarea disproporţionată a celor trei teme istorice. Treptat, treptat, ele se vor debloca.
Lucrarea lui Teşu Solomonovici umple golul unuia din subiectele „tabu “, ignorat de mulţi ,negat de unii, ocolit de alţii, manipulat , deopotrivă , de antisemiţi ( ca să acuze) de comuniştii evrei ( ca să se scuze) , servind ca motivare în netratarea sovietizării şi comunizării României.

Cu un efort remarcabil de cercetare bibliografică ( istorici români, israilieni, englezi, americani ş.a), memorialistică şi documentară ( arhive investigate : SRI, Naţională,Militară, Tribunale militare ) autorul strânge la un loc esenţa celor scrise până la el , adaugă propriile informaţii şi opinii, şi lansează în circuitul ştiinţific această temă evitată înainte de a fi analizată.
Apartenenţa sa la evreitate, exigenţele de ordin moral , experienţa de viaţă şi cultura asumată, i-au dat tăria să dezvăluie autorii morali, uneltele şi faptele săvâşite de securi-comunişti, fie ei români, fie evrei, fie de alte naţionalităţi (ca să folosim terminologia “ limbii de lemn “)
Peste jumătate de secol de istorie canceroasă , care a contaminat, deopotrivă, destinele colective şi individuale ale cetăţenilor României.
Ca în toate lucrările care şi-au propus radiografierea represiunii comuniste din România, demersul a fost minat de greutăţi în investigaţie , de opinii contradictorii ( sau subiective), de capcane interpretative, de informaţii derutante ( sau mincinoase) şi de tăceri complicitare.
În pofida lor,sau tocmai de aceea, Teşu Solomonovici a câştigat - credem noi - pariul cu sine însăşi, un pariu cu miză morală, pentru un trecut ce trebuie limpezit şi asumat.

Aflăm de ce, cum şi cine ,dintre evrei, au colaborat cu regimul torţionar securist.
Aflăm de ce, cum şi cine, dintre evrei, au fost victime ale represiunii comuniste.
Parcurgând cele două tomuri voluminoase, te şi întrebi: de ce s-a ocolit acest subiect? ce altceva,decât adevărul, poate servi ca lecţie de istorie ? cum ar fi posibilă reconcilierea fără cunoaştere ?
Vom cita câteva pasaje semnificative din carte, invitând interesaţii să o citească .]
--------------------------
* Teşu Solomonovici ( pseud. Milcoveanu) a lucrat 11 ani ( 1953-1964) în presa din România ( Scânteia Tineretului, Munca); a lucrat 11 ani la Universitatea din Tel Aviv, fiind ziarist şi preşed. al Centrului Cultural israeliano –român. După revoluţia din decembrie’89, corespondent la România Liberă, Evenimentul zilei, Cotidianul, Ziua ş.a Are propria editură la care a publicat, printre altele: Pacepa contra Pacepa ( 1996), Almanah istoric –Mareşalul Ion Antonescu ( 1997), Regii României ( 1999) , România Judaica( 2001) Evreii, un popor de solitari ( de Emil Cioran, 2002) ş.a. şa.
-----------------------------
Vol.I , Despre călăi şi despre victime.
Prefaţa - acad. Răzvan Theodorescu

Cuvânt înainte- Sorin Roşca Stănescu
Introducere – Teşu Solomonovici
Moto: Sunt gata să-mi încep îndeletnicirea.

Fie să nu mă îndepărtez de calea adevărului fără să roşesc »
( Jurământul lui Maimonide )
I. O călătorie în infern
Moto:  « Un evreu care devine comunist a încetat să mai fie evreu » ( Wilhelm Filderman,lider evreu, 1919-1945 )
/ Sovietizarea României / Năvala evreească resimţită negativ de către români / Zelul comunist al majorităţii româneşti / Ştabii neaoşi români ai poliţiei politice: Emil Bodnăraş, Teohari Georgescu , Alexandru Drăghici / O şedinţă de partid cu iz antisemit /
II. Cum unii evrei redevin evrei , cum alţi evrei devin securişti
Moto:  « Un evreu fără Dumnezeu este un păgân, chiar dacă vorbeşte evreeşte »
( Isac Bashevis –Singer, laureat al Premiului Nobel)
/ Cum a redevenit Feldman din nou evreu: Radu F.Alexandru /

/ O poveste cu doi nomenclaturişti evrei: Gheorghe Gaston Marin şi Simion Ţaigher /

/ O traiectorie similară în biografia unui comunist evreu fanatic: Sorin Toma /
/ O altă mărturisire vine din direcţia unui poet şi cărturar evreu de excepţie:

Andrei Codrescu ( Perlmuttter)

/ O poveste cu Marcel Blecher-Bădescu

/ Cu fostul ofiţer Iulian Sori, o confesiune la ora senectuţii  /
III. Alexandru Nicolschi , sau cum devine un evreu general de securitate /
Moto: « Bateţi, băeţi, bateţi fără milă! »
( Iosif Visarionovici Stalin )

/Alexandru Nicolschi. O autobuiografie sinteză /

/ Spionul Moscovei implementat în România /
IV. « Lichidarea » conducătorilor tradiţionali ai evreimii române .
Întronarea rabinului-şef Moses Rozen
Moto: « Atâta vreme cât acuzaţiile planau asupra creştetului lor,
iudeii priveau viitorul cu neîncredere , pândiţi de o mare teamă »
( Josephus Flavius . « Războiul evreilor »)

/ Wilhelm Filderman / Şef-rabinul Alexandru Şafran / A.L.Zissu /
/ Primii evrei arestaţi, judecaţi şi condamnaţi după 23 august / Din Palestina soseşte Moşe Sne /
/ Soseşte la Bucureşti şi un om al Mossadului / Itzach Artzi pune o întrebare apăsătoare /

/ Un conducător sionist îl deconspiră pe un ofiţer securist / « Autonomia » rabinului şef în viziunea istoricului israelian Liviu Rotman / Confruntările CDE cu organizaţiile sioniste atent monitorizate

de poliţia politică /

V. Lichele, călăi ,oportunişti
Moto: « Există oare cineva care să fi fost comunist şi să nu fi făcut nici un rău semenilor săi?
Cel puţin o dată a minţit cu neruşinare în justificarea unei crime ,
cel puţin o dată a acuzat făţarnic şi a fost de acord cu o infamie »
( Belu Zilber, comunist ilegalist, evreu, 17 ani închis în închisorile comuniste )
/  « Americanii joacă pe cartea evreilor » /

/ Pecetea lui Mihail Roller /
/ Miza reală şi imaginară a proceselor evreeşti în structurile Securităţii /
VI. Un lung şir de colonei şi turnători evrei.
Moto: « Oamenii riscă să moară! » Care oameni? – a întrebat colonelul.
Ei sunt duşmani ai poporului! » ( din presa vremii )
/ Mişu Dulgheru / Ludovic Weiss / Mauriciu Ştrul / Wilhelm Einhorn , etc şi un anume Zoltan Hirsch
/ Ce-şi aminteşte fostul general de securitate Grigore Răduică / Iosef Şraer o altă figură misterioasă a lumii poliţiei politice din România / Mecanismul pervers al răzbunării /
VII. Dreptul la un « antisemitism discret »

Moto: « Antisemit este cel care îi urmăreşte pe evrei mai mult decât trebuie »
( zicală populară)
/ O mărturie a lui Matei Călinescu: « Antisemitismul discret » cultivat în sferele înalte ale
Olimpului comunist şi ale Securităţii se manofesta în tot felul. /
/ Misterul morţii doctorului Abraham Schechter /
/ Un spion dublu trimite la Budapesta o informare despre Leonte Răutu /
/ O poveste cu diplomatul Corneliu Bogdan /
VIII. «  Să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni »
Moto: « Răsfăţătură bucureşteană ce eşti, fecior de bani gata , becher tomnatic ,
ovreiaş franţuzit, creştin… deşteaptă-te şi priveşte unde te-ai băgat »
( N.Steinhardt, “ Jurnalul fericirii“ )
/ Evrei în procesul lui Constantin Noica / Procurorul nu e milos cu Steihardt / Avocatul îl apără anemic /
/ De observat modul fastuos cum descrie Nicolae Steinhardt întâlnirea cu Securitatea

/ Actul de acuzare împotrriva inculpatei Beatrice Strelisker /
IX. Securitatea şi « intelighenţia » creatoare evreească.

Moto: « Duplicitatea » = ceva scârbos! Soarta = totdeauna nedreaptă! Inteligenţa= asta n–are importanţă ,

dacă nu ai caracter! Comuniştii = toţi foarte răi , toţi oportunişti , unul, doi ceva mai ca lumea!
Mizerabil = orice serviciu şi veceu public , orice guvern şi mai ales orice compromis » ( Radu Cosaşu)
/ A fost Mihail Sebastian asasinat? / Sorana Gurian se bagă în faţă /
/ Istoricul Victor Neumann şi « obsedantul deceniu » / MHMaxy face jocul comuniştilor /
/ « Logica străzii » şi « logica exercitării Puterii » /
/ Fişe din arhive: Nina Cassian. Paul Cornea. Radu Cosaşu[ Rohrilch Oscar].

Camil Ring. Maier Rudich. Sorin Cunea. Bernard Noel[Bercovici]. Dan David[ Goldenthal].
Ivan Deneş. Babu Ursu. Radu Albala. Felicia Antip[Solomon] . Roger Câmpeanu[ Goldsmith].

Ion Ianoşi [Steinbeirger ]. Mirel Ilieşu[ Marcu Iosipovici]. Florin Mugur. Corneliu Răducanu
[ Rosenstein]. Norman Manea. Ileana Vrancea[Popper]. Nicolae Moraru. Jozsef Meliusz. Zigu Ornea
[ Oreinstein]. Oct. S.Crohmălniceanu. Silvian Iosifescu / O poveste cu Alexandru Jar /
X. Poliţia secretă a Cuvântului

Moto: « Când cărţile sunt arse , le urmează oamenii » ( Heinrich Heine)
/ Organizarea cenzurii / Mărturia unui cenzor: Lupu Mindirigiu /
/ Cum arătau « notele-denunţ » ale cenzorilor? /
/ « Adevărul integral » al lui Radu Cosaşu /
XI. Evrei în închisorile comuniste

Moto: « Căci există o strictă lege a naturii: dorinţa de a trăi.
Tocmai de aceea , noi îi socotim duşmani pe toţi cei ce caută făţiş să ne ia viaţa »

( Josephus Flavius « Războiul Evreilor », Cartea a III-a, cap.B)
/ « Tortura pe înţelesul tuturor » /  « Închisoarea noastră cea de toate zilele » / « Gratiile despărţitoare » /
/ « Gherla » lui Paul Goma / Şi Marcu a trecut prin iad / Mărturii ale suferinţei cu Moş Vollender /
/ Arsenalul îngrozitor al torţionarilor / Leonard Kirschen prin infernul « Justiţiei Roşii » /
/ Eu, Adriana Reininger! / Săracul Alfons Nachtigal / La Aiud… Dresher şi Campus /
( Aşa cum apar ei în cărţile unor foşti deţinuţi români: Paul Goma, Florin Constantin Pavlovici, Ion Ioanid, Ioan Pantazi, Cezar Zugravu, Lena Constante , Petre Pandrea, Dumitru Oniga ,
George Tomaziu, ş.a.)
XII. Spioni evrei împotriva unor spioni români şi viceversa.
Moto: « Evreii au fost întotdeauna un popor impetuos, ard de nerăbdare şi se grăbesc tot timpul »

( Franz Werfel, scriitor evreu austriac)
/ Ce dezvăluie Arhivele Securităţii în legătură cu Ion Iacobescu ( Iacob) / Ivan Bichel / Titu Simion /
/ Mossadul îl face nevăzut pe spionul român Constantin Dumitrăchescu /

/ De la Tel Aviv , Leibovici-Laiş îl contrazivce pe generalul Neagu Cosma /
/ Mărturia ofiţerului evreu Titu Simon /
XIII. Incredibila poveste a unui colonel securist evreu trimis să spioneze în ţara evreilor
Moto: Cum mi-a explicat , la Bucureşti, la începutul anului 2003, un fost general al serviciilor secrete româneşti:

« Erau vremuri când echilibrul transmiterii de informaţii dintr-o parte în alta evita catastrofele »
/ Omul securităţii [ Francisc Samuel] refuză să fie agent dublu /
/ Cum l-a salvat Ceauşescu pe colonelul evreu /
XIV. Silviu Brucan, evreul cu cel mai voluminos dosar de securitate

Moto: « Eu n-am fost disident , eu am fost complotist » ( Silviu Brucan)
/ Spion CIA? KGB-ist? În slujba serviciilor engleze? / Complotist , nu disident! /
Epilog. Dicţionar de termeni. Bibliografie selectivă.

¤ Răzvan Teodorescu: „ Evreii şi sistemul represiv comunist , iată o excelentă temă care , o dată clarificată, poate conta imens în cultivarea adevăratei imagini pe care o minoritate etnică o are în ochii majorităţii […] A existat un moment - istoriceşte absolut firesc, desfăşurat în răstimpul 1944-1952, mai ales – în care oprimaţii de ieri , în frunte cu tinerii şi mai puţin tinerii evrei, au venit , cu credinţă profundă şi cu speranţe uriaşe , cu naivităţi copilăreşti sau cu interese precise, alături de învingătorii politici care erau reprezentanţi, deopotrivă , de Armata Roşie şi de Partidul Comunist , cu anexa lor ce era, cu felurite forţe , nou creatul organism represiv al nou createi Republici Populare Române. Aşa s-a întâmplat ca importanţi membri ai nomenclaturii de partid , ofiţeri ai Ministerului de Interne, înalţi reprezentanţi ai justiţiei şi cadre de conducere din învăţământul superior sau din presă să fie tocmai evrei.[…] Victime , de cele mai multe ori , torţionari direcţi sau indirecţi, nu o dată , evreii carpato-dunăreni au stat în raporturi complicate cu ţara şi cu timpul lor care s-au numit <România Socialistă >”.
¤ Sorin Roşca Stănescu: „ < Un evreu care devine comunist a încetat să mai fie evreu > , a postulat Wilhelm Filderman, unul dintre liderii comunităţii evreeşti , arestat la Bucureşti în 1945.

Această mănuşă aruncată cu îndrăzneală este utilizată de Teşu Solomonovici drept motto al primului capitol al unei lucrări care constituie , ea însăşi , o mare provocare . Poate oare funcţiona o asemenea excomunicare? Un evreu care a săvârşit crima de a fi răpit prin comunism libertăţile şi chiar viaţa oamenilor a trădat Tora. Şi prin aceasta a încetat de a mai fi evreu. La fel cum un creştin care sfidează Noul Testament încetează de a mai fi creştin. Dacă abandonăm însă crirteriul religios , situaţia este diferită. Evreul, ca şi oricine altceva , poate fi şi comunist şi anticomunist , şi călău şi victimă. […..]
Evreii care au fost victimele Holocaustului […] au, iată, tăria, prin condeiul lui Teşu Solomonovici, să se identifice nu numai cu postura de victime , şi în cea de torţionar.
Cartea este o provocare care va stârni , cu certitudine , dispute dintre cele mai dure.

< Securitatea şi evreii >, în accepţiunea autorului , este o demonstraţie nu că Securitatea i-a asuprit pe evrei , ci că faimoasa instituţie a statului torţionar , a găsit nu numai victime , ci şi instrumente şi chiar iniţiatori. Au fost comunişti înveteraţi evrei ,la fel cum au fost şi comunişti înveteraţi creştini.
Au fost victime evrei ale securiştilor evrei. La fel cum au fost creştini victime ale securiştilor creştini.
De unde rezultă că teribilele mecanisme ale terorii se plasează deasupra etniei , religiei sau naţionalităţii.
Lucrarea lui Teşu Solomonovici [….] este un act de mare îndrăzneală. Vor spune unii , de obrăznicie chiar .Iar alţii vor avea de învăţat încă o lecţie pe care ne-o dă istoria .
Şi evreilor şi neevreilor “
¤ Teşu Solomonovici: “ < Lasă închisă magazia aceasta de vechituri , îmi şoptesc glasurile Prudenţei şi Conformismului , lasă-le pradă uitării . Aşa e bine pentru evrei şi avantajos pentru toată lumea.>
Nu le-am ascultat şi, dintr-un orgoliu evreiesc , am început să scriu cartea înainte de a vedea unde se va opri totul. [….] Am încercat în această carte să studiez un fragment minuscul din Istoria României , mai exact din istoria evreimii române, acolo unde viaţa evreiască s-a ciocnit dezastruos de Securitate. […] Dintre miturile comunismului românesc ,< rolul preponderent al evreilor în comunizarea ţării > şi, în derivaţie,< evreizarea aparatului conducător al Securităţii >, au fost cele mai nefaste pentru imaginea comunităţii iudaice din România. […] recunosc, am înregistrat un anume disconfort scriind despre securiştii şi torţionarii provenind din etnia din care şi eu făceam parte , înregistrând atunci, cu perplexitate , directiva partinică privind < îmbunătăţirea compoziţiei naţionale a Securităţii. > Dar , până să fie daţi afară şi să dezbrace uniformele, securiştii-evrei , mâzga necurată a marei comunităţi iudaice –româneşti , mai trebuia să fie o murdărie .
Ordinul venea <de sus >, dar zelul le aparţinea pe de-a-ntregul, zelul şi brutalitatea , oricum bănuiam ce mai distracţie pe şefii şi sublternii lor, români get-beget , auzind de securiştii -evrei, care anchetează arestaţi evrei, chiar văzându-i uneori la lucru, smulgând bărbile şi părul din cap , zdrobind dinţii , terorizând până la nebunie.[…] Acestea au fost zilele şi nopţile călăilor.[…………]
Cititorii pot regăsi în paginile acestei cărţi multe nume de „eroi” aparţinând ambelor categorii , ale organizatorilor şi participanţilor la represiunea comunistă ( fruntaşi politici, anchetatori, şefi ai securităţii , ofiţeri politici, comandanţi de închisori ) şi ale victimelor ( evrei anchetaţi, arestaţi, judecaţi , condamnaţi , trimişi în închisori sau în colonii de muncă , exilaţi , cu domiciliul obligatoriu , deportaţi, ucişi , cu sau fără sentinţă judecătoreacă) [….]

În ceea ce priveşte lumea evreiască, am acceptat , prin extensie, conceptul de represiune aplicat de istoricii români. Octavian Roske, un cercetător avizat, se întreba : Când începe şi unde se sfârşeşte actul represiv ? [….] Pentru a tranşa această chestiune , istoricul a stabilit 10 indicatori care definesc conceptul de represiune.

1.prezenţa la o anchetă cu caracter politic; 2. arestarea sau deţinerea fără acte justificatorii;
3. implicarea într-un proces cu caracter politic; 4. detenţia într-un penitenciar cu sau fără condamnare;
5. deportarea ; 6. fixarea unui domiciliu obligatoriu; 7. internarea administrativă în colonii/ unităţi/ locuri de muncă; 8. condamnarea la moarte sau executarea fără sentinţă; 9. internarea şi supunerea la tratamente psihiatrice din motove politice ; 10. participarea la acţiuni de protest sau rezistenţă împotriva represiunii comuniste .
Aceşti indicatori sunt valabili şi pentru represiunea exercitată în lumea evreimii române. […….]

Nu i-am apărat în numele evreilor pe evreii ticăloşi şi nu i-am condamnat din acelaşi motive pe românii ticăloşi. Cartea aceasta nu-i un tribunal. Dacă un asemenea tribunal s-ar întruni vreodată , aş fi primul să depun mărturie: Et in Arcadia ego! “

¤ Fl.Constantiniu : „ < Trecerea sub tăcere a ambelor fenomene [ antisemitism, comunism] , ponderea importantă a elementelor evreieşti în PCR şi, în general, în mişcrarea comunistă şi perceperea de către un important segment al opiniei publice româneşti a evreilor ca promotori ai comunismului - aceste două fenomene trebuie dezvăluite şi discutate . Asumarea unei asemenea întreprinderi nu e uşoară .
Obstacole vin atât dinspre români cât şi dinspre evrei. [….] În acest cadru este foarte greu de discutat cu seninătate rolul românilor şi al evreilor în instaurarea şi funcţionarea regimului comunist în România. Obstacole vin şi din partea evreilor. Este refuzul de a investiga faptul că , în perioada interbelică şi în primii ani ai regimului comunist , între conducătorii Paartidului Comunist din România s-au aflat numeroşi evrei. Explicaţia că, odată cu intrarea în rândurile partidului comunist , ei şi-au renegat evreitatea , nu poate fi considerată - cel puţin după părerea noastră - satisfăcătoare. […]
Mi-am însuşit opiniile lui RV Burks şi RPKing în lucrarea mea « O istorie sinceră a poporului român » şi, din câte ştiu , ele au dat naştere la unele critici. [….] Dacă , în ce-i priveşte pe evrei, nu recunoaştem că în societatea românească exista un puternic curent antisemit [….] nu putem înţelege de ce, în minuscul partid comunist din România , evreii au fost atât de numeroşi , mai ales în forurile de conducere.>”
¤ ist.Liviu Rotman: „ < Nu se poate vorbi de istoria postbelică evreească fără a aminti de numele celui care a fost timp de 46 de ani leaderul de necontestat al vieţii evreeşti:rabinul Moses Rosen.
Puţini oameni au fost atât de adulaţi şi atât de criticaţi , atât de temuţi şi de respectaţi ca rabinul Rosen. Rabin cu vederi de stânga - nu comunist , cum se spune în unele comentarii , ci un simpatizant al stângii
[….] el părea un ideal tovarăş de drum pentru comunişti. El a fost promovat , în urma unor alegeri controlate , ca rabin-şef în 1948 , în locul rabinului Şafran , ce fugise în decembrie 1947.[….] partidul îi va încredinţa lui Rosen întreaga putere de viaţă evreiască , proces ce atinge apogeul în 1960, când el cumulează funcţia de rabin-şef cu cea de preşedinte al organismului supracomunitar , Federaţia Comunităţii Evreeşti. De atunci în viaţa evreească din România nu va exista decât o voce: cea a rabinului Rosen. >”
¤ rabin Moses Rosen: „ < Teroarea devenea din ce în ce mai sălbatecă. Se operau mereu alte arestări în diverse straturi ale populaţiei evreeşti, În jurul casei mele se intensificase paza agenţilor secreţi , care mă urmăreau pas cu pas, în mod vizibil, ostentativ.
La Federaţie, - Meister - şeful cadrelor, mă eticheta cu glas tare în absenţa mea ca “trădător”, iar în prezenţa mea, adică la şedinţele de prezidiu, cu formula că “ partidul zdrobeşte pe toţi cei care încearcă să i se pună în cale “
La Comunitate, madam Frenkel , şefa de cadre, pătrundea ziua în amiaza mare în biroul meu , în văzul lumii şi îmi forţa sertarele, cotrobăind prin hârtii [……] Eforii de Temple … erau terorizaţi să devină informatori , să denunţe pe enoriaşi, să mă spioneze pe mine. O vastă reţea de provocări şi denunţări împânzea toate sectoarele vieţii evreeşti […] Eforii din sinagogi, cei mai mulţi dintre ei evrei cinstiţi şi devotaţi , erau supuşi la teroare, ameniinţări, urmăriţi, şantajaţi, cerându-li-se să execute dispoziţiunile de la securitate şi CDE >”
¤ Alexandru Nicolschi ( autobiografie): „ < M-am născut la 1 iunie 1914 în oraşul Chişinău [….]
-Iniţial, numele meu a fost Boris Grunberg , dar în mai 1941 am plecat din URSS cu o misiune în România , când am fost prins, şi ca să-mi pot ascunde trecutul şi misiunea mi-am schimbat numele în Nicolschi Alexandru Sergheevici […]
- Naţionalitatea : ateu; religia ; ateu; [….]

- Studiile mele: 4 clase primare ( 1920-1924) făcute la Chişinău, unde se mutaseră părinţii; în 1931, am intrat ucenic la un atelier de gravură în metale şi giuvaergerie , unde am lucrat până în 1937 ;
- Am făcut armata la Regimentul 2 Transilvania din Iaşi ,unde am obţinut gradul de caporal;
La ieşirea din armată m-am angajat ca mecanic la transmisiuni la Centrala telefonică din Chişinău;

-În iunie 1940, când Basarabia a fost eliberată de URSS , am rămas în Chişinău , în adevărata mea patrie, pe care o servisem şi până atunci prin acţiunile mele revoluţionare . În acest sens pot arăta că:
- am început să activez în partidul comunist încă din 1932-1933; am fost secretar de celulă

instructor la Comitetul judeţean din Chişinău , apoi secretar în Comitetul regional UTC
din Basarabia, până în 1937, când Comitetul UTC a fost dizolvat;
- în timpul primei arestări am fost bătut primmele cinci zile , dar după aceea, nu ;
ulterior am aflat că părinţii mei I-au dat comisarului Gheorghiu 5 sau 10.000 lei,

prin intermediul unui avocat, Sachelărescu; aşa că de aceea n-am mai fost bătut
şi am fost eliberat după zece zile;[…]

- menţionez că numele meu conspirativ era “Vasea”
- despre activitatea mea în această perioadă pot da relaţii tovarăşii cu care am lucrat:
Locizer Boder, Rabinovici Cogan Dumitru Keller, B.Şuster ş.a.
- În luna mai 1941 am plecat în România cu o misiune; în urma acestei misiuni am fost arestat de autorităţile române , judecat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă ; am stat în închisoarea Aiud, până la 23 august 1944; [………….]
- la 23 august 1944 am fost încadrat ca ajutor responsabil politic în Frontul Liber Popular ; în 1945, am fost primit ( reprimit) în PCR , conform hotărârii CC, fiind considerat memmbru de partid.
- în perioada 1 mai 1945- septembrie 1946, am fost comisar şef în Direcţia Generală a Poliţiei , pe funcţia de ajutor al şefului Corpului Detectivilor; între 1 septembrie 1946 şi 17 aprilie 1947 am fost inspector general în Direcţia Generală a Poliţiei , pe funcţia de şef al Corpului Detectivilor;
- în perioada 17 aprilie 1947-1 sept 1948, am fost inspector general al Direcţiei Poliţiei de Siguranţă , ca subdirector al Siguranţei; la 1 septembrie 1948 , când Siguranţa a fost transformată în securitate , am fost numit subdirector general la Direcţia Generală a Securităţii ; aşa am funcţionat până în 1953;
- în perioada 1953- 1961, am fost secretar general al MAI;
- la 31 ianuarie 1961, am fost trecut în rezervă cu gradul de general-locotenet , cu dreptul de a purta uniformă >”
¤ Nicu Steinhardt ( mărturisire): „ < Degeaba le-am avut pe toate , inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura , doctoratele , supradoctoatele ( ca profesorul din « Lecţia » lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem , se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa şi erudiţia şi supradoctoratele şi toate congresele internaţionale la care luam parte şi toate bursele pentru studii pe care le câştigam prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere … >”
Nicu Steinhardt ( testamentul de la Rohia):
„ < Altă soluţie pentru a ieşi din coşmarul totalitarismului nu ştiu să existe .Numai aceste trei.
Însă oricare din ele e bună , suficientă şi izbăvitoare [….]
1. Soluţia întâi, a lui Soljeniţân , constă în a te considera mort în clipa în care păşeşti pragul

Securităţii . Torţionarii , organele de anchetă , nu mai pot să-ţi facă nimic şi atunci eşti salvat.
2. Soluţia a doua, a lui Alexandru Zinoviev , constă într-o totală neadaptare la sistemul comunist .

« Un asemenea om, aflat la marginea societăţii, e şi el imun; nici asupra lui nu au de unde

exercita presiuni , nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi »

3. A treia soluţie, a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski , se rezumă astfel:
« În prezenţa tiraniei , asupririi, mizeriei, nenorocirilor , urgiilor, năpastelor , primejdiilor -
nu numai să nu te dai bătut, ci dimpotrivă, să scoţi din ele pofta nebună de a trăi şi de a lupta »
Tustrele soluţii sunt certe şi fără greş. Luaţi aminte: Soljeniţân, Zinoviev, Churchill, Bukovski. Moartea consimţită , asumată , anticipată, provocată şi nepăsarea şi obrăznicia , vitejia însoţită de o veselie turbată . Liberi sunteţi să alegeţi. Dar se cuvine să vă daţi seama că – lumeşte , omeneşte vorbind - altă cale de a înfrunta cercul de fier - care-i în bună parte şi de cretă ( vezi « Starea de asediu »  a lui Camus: temeiul dictatului e o fantasmă: frica) e foarte îndoielnic să găsiţi. > ”
Vol.II, Teroare.Crime. Turnători. Colaboraţionişti
Cuvântul autorului

Cap.I.
Moto: < Istoria nu are timp să fie dreaptă. Ea îşi ţine ochii aţintiţi asupra învingăătorilor
şi-i lasă pe cei învinşi în umbră > ( Ştefan Zweig)

Partidul, Securitatea şi Ana Pauker [ Hana Robinsohn].
/ Hulită în egală măsură de români şi coreligionari evrei. / Imposibila asumare a evereităţii./
/ Lucrătura fină a tovarăşului Dej la Stalin împotriva tovarăşei Ana. /

/ Securitatea n-o scăpa din ochi pe Ana./ “Spaniolii” - copiii de suflet ai Anei . /
/ Valter Roman vrea să se sinucidă./ Arestarea şi anchetarea Anei Pauker ./
/ O înmormântare fără “Internaţionala ” şi în afara tradiţiilor evreeşti. /
Cap.II.

Moto: <Evreimea trebuie să plece , în orice condiţiuni, fie chiar şi pe o coajă de nucă, şi misiune este

să nu mai rămână nici un evreu în România > ( David Ben Gurion, fondatorul statului evreu)

Poliţia politică şi emigraţia haotică evreiască.
/ Comitetul Democrat Evreesc ( CDE) - instrumentul principal al comuniştilor în lumea evreească.
/ Arestarea celor 7 agenţi ai Ierusalimului. / Povestea evadării pianistului Mândru Katz. /
/ Emigrarea evreilor, obiect de cercetare academică : Emigrarea evreească în optica istoricului
român Marius Oprea. / Cine era mesagerul american cu numele Charles Cremer? /
/ Agentul ”marşrutizat” Silviu Crăciunaş şi evreii săi. /
/ Mărturia pro-dejistă a unui “vârf nomenclaturist” : Gheorghe Gaston Marin ( Grossman) /
/ ”Trădarea” lui Mişa Levin [ social-democrat ] /

Cap. III.

Moto: <Destinul este caracterul omului > ( Heraclit )

/ [ Gh.Stoica - Cohn ]: < Mai întâi suntem comunişti şi apoi evrei >
/ Un nomenclaturist evreu de vârf vrea să oprească emigrarea şi cere măsuri represive
împotriva evreilor./
Cap.IV
Sus, în Olimpul comunist, cineva nu-i iubeşte pe evrei /
Moto: Teme-te , Adso, de profeţi şi de cei dispuşi să moară pentru adevăr,
care de obicei fac pe mulţi oameni să moară împreună cu ei ,
adesea înaintea lor, uneori în locul lor “ ( Umberto Eco)
/ De ce sunt periculoşi evreii? < Sunt religioşi şi fac spionaj > /
/ Demascarea fraţilor Heinrch şi Eugen Genad , a lui Bela Rosenblau şi a Sabinei Ieşanu ./
/ Jos cu împăciuitoriştii Liuba Chişinevski , Ofelia Manole şi Ştefan Voicu./
/ < Decât martiri evrei , mai bine fără martiri > /” Feuda” Liubei Chişinevschi /

/ Demolarea şi moartea lui Mihail Roller / Cine l-a asasinat pe istoricul oficial “nr 1”?

Cap. V
Securitatea se dezlănţuie împotriva sioniştilor.
Moto: < De la Exod încoace, libertatea a vorbit totdeauna cu un accent evreesc. > ( Heinrich Heine)
/ Toate procesele împotriva sioniştilor - în Tribunalele militare ./

/ O listă a principalilor factori care au pregătit, au decis şi au organizat
represiunea antievreească din anii 1945-1960

/ Mulţi securişti evrei printre cei care i-au anchetat şi chinuit pe sioniştii evrei /
/ O autobiografie scrisă de A.L.Zissu în beciurile Securităţii /

/ Mărturii la Procesul Istoriei: Moşe Talmon şi S. Avny /
/ O mărturie a rabinului –şef Moses Rosen /
/ Mişu Benevisti, a doua mare figură a sionismului românesc / Mărturia lui Şmaiahu Steinmetz /

/ LT9 – cazul unui agent evreu dublu [ Zoltan Hirsch]
Cap.VI.
Partidul şi Securitatea se înduioşează de soarta unor rabini.
Moto: < Nu mângâia pe nimeni pe cap.Rişti să-ţi muşte mâna.
E momenul să loveşti în cap, să loveşti fără milă >

( Vladimir Ilici Lenin )
/ Eliberarea rabinului Efraim Guttman , un pariu câştigat de Moses Rosen /
Cap.VII
Evrei-călăi şi evrei-victime în “Procesul Pătrăşcanu”
Moto: < Cel care se crede prea deştept poate fi socotit un infirm,
căci şi a avea prea multă minte poate fi uneori un cusur > ( Proverb talmudic )
/ Belu Zilber sau mizeria unui comunist evreu / Un comunist teribil de deştept , dar lipsit de caracter /

/ De ce a avut nevoie Dej de evrei în procesul şi uciderea marelui său rival Lucreţiu Pătrăşcanu? /
Un comunist evreu , Iosif Chişinevschi, cu sprijinul altui comunist evreu , lingvistul Al.Graur,
au colaborat la zdrobirea comunistului evreu Belu Zilber / Sentinţa /
/ Dej a ordonat excluderea lui Zilber din partid, apoi a urmat calvarul celor 17 ani de închisoare /
/ Despre Belu Zilber: Henry Wald, Virgil Ierunca,
/ De la bătaie la tehnicile securiste mai sofisticate. /
/ Ca să rămânem la subiect: torţionarii evrei, decoraţi şi înaintaţi în grad /
/ ”Blestemul bizantin” al răfuelilor./ / Călăi –evrei şi victimele evreeşti în “Procesul Pătrăşcanu “
în memoriile unui mandarin valah [Petre Pandrea ] /
/ Herta Schwamen , evreica lui Pătrăşcanu /
/ Emil Calmanovici -sfârşitul tragic, în închisoare, al unui milionar comunist evreu /
/ Moartea “revoluţionarului de profesie” Remus Kofler / O rotiţă necesară: Jacques Berman./
/ Calvarul şi denunţurile lui Hary Brauner./
Cap. VIII

Moto: < O viaţă nu valorează nimic , dar nimic nu valorează cât o viaţă> ( André Malraux)
Asasinarea inginerului evreu Aurel Rozei
/ Procesul celo 25 din “banda de sabotori “ de la Canalul Dunăre-Marea Neagră /
/ Bătut, terorizat , acuzatul recunoaşte că a sabotat economia naţională /
Cap. IX

Moto: < Ei caută în tenebre ceea ce nu există > (Erasmus)
Procesele de la Comerţul Exterior
/ Comunişti, foşti ilegalişti, majoritatea evrei, de la Agroexport, Prod-export, Romano –export ş.a. /

Cap. X
Moto: < Am mers către comunism cum mergi către o sursă de apă proaspătă
şi am părăsit comunismul cum te-ai smulge dintr-un râu otrăvit,
plin de ruinele unor oraşe moarte şi de cadavrele celor înecaţi > ( Arthur Koestler)
Obiecitve de urmărire: Andrei Oişteanu, Pavel Câmpeanu, Radu Ioanid, Nestor Rateş,
Ioan Holender, Grişa Gherghei, Jean Aşchenazi, Teşu Solomonovici, Lucian Gamsievici,

Hauswater ş.a./

/ Râsu’-plânsu’ dosarului de securitate al lui Andrei Oişteanu / O poveste cu utemistul Holender /
/ O poveste securistă cu Teşu Solomonovici / Radu Ioanid: O anatomie a delaţiunii /

/ O poveste securistă cu publicistul Nestor Rateş / Ioana Măgură Bernard – dosar incomplet /
/ Dizidenţa tăcută a lui Pavel Câmpeanu /
( Urmăriri, interceptări, percheziţii secrete, note informative, excluderi din UTC şi PCR, măsuri represive, transcrieri de convorbiri telefonice, microfoane de ascultare , încercări de racolare, ameninţări şi promisiuni.)

Cap.XI.
Moto: < Nu caracterul evreilor generează antisemitismul
ci antisemitismul generează caracterul evreilor. > ( Jean Paul Sartre )

“Războiul” scriitorului evreu cu Cenzura sau “aşternutul buzelor pe mâna princiară”
/ Radu Cosaşu şi “adevărul integral” / “Plicul negru” al lui Norman Manea
/ Pro şi contra Henri Wald / Virgil Duda şi “Romanul de dragoste”
/ Unde duceau paşii scriitorului Mihai Stoian /
/ Şopârlele lui Sergiu Fărcăşan / Un cenzor de nivel înalt: Barbu Zaharescu

/ G.Isub de la trustul de presă “România liberă “ /
/ Ion Ianoşi – disculpări post decembriste /O poveste cu Andrei Strihan
/ ”Amintirile deghizate” ale lui Ovid S. Crohmălniceanu
/ Mărturia lui Dorel Dorian / Al.Mirodan , sau dramaturgia ca toxină
Cap.XII
Moto: < Mulţi evrei au fost comunişti dar puţini comunişti au fost evrei > ( Hari Kuller)
Cazul Hary Kuller sau “Dosarul de cadre” ca instrument sociologic
Ritualul pseudonimelor neaoşe
Cap. XIII
Moto: < Rabinii pot fi acuzaţi de multe greşeli , dar nu şi de inconsecvenţă > ( Solomon Scghechter)
Rabinul –şef Moses Rosen versus Eminescu , o lucrătură comunistă?
/ Agenţii Securităţii primesc ordin să supravegheze “disputa literară “ /

/ Atras în tot soiul de dispute străine atribuţiilor rabinice. /

/ Scrisoarea de protest a rabinului îl întărâtă pe Corneliu Vadim Tudor /
”Saturnaliile” sau conflictele dintre rabinul-şef şi Corneliu Vadim Tudor.
Pactul româno –evreesc. Pompiliu Marcea-Zigu Ornea împotriva rabinului .

Intervine şi generalul de securitate Iulian Vlad .

/ Istoricul Dan Zamfirescu, rabinul Moses Rosen şi volumul X al operelor eminesciente /

Cap.XIV.
Moto: < Diplomaţia este arta de a trata cu bandiţii” > ( Theodor Herzl)
Diplomaţie, dar Securitatea şi Mossadul nu dorm

/ Colonelul Nusăm, Dumitrăchescu şi Pacepa /

/ Biografia în ebraică a lui Nicolae Ceauşescu /
Evreul Paul Davidovici ( Moritz) , ofiţer al serviciilor secrete , primul consul la Tel Aviv.
Hitahdut Olei Romania organizează prima manifestaţie “antiromânească “
Diplomaţia românească înregistrează un succes în timpul “ războiului de şase zile”

Valeriu Georgescu, Ion Covaci, Constantin Vasiliu, Iulian Bituleanu, Radu Homescu,

Aurel Sanislav, Gh.Popescu şi Mariana Valeria-Stoica - ambasadori în Israel.

Un agent român sparge seiful Ambasadei americane

Leonid Brejnev şi Nicolae Ceauşescu se înfruntă pe o teamă evreească.
Cap.XV
Moto: < Uneori banii îi prostesc pe oamenii importanţi
şi îi tranformă pe proşti în oameni importanţi >
( proverb evreiesc)
Securitatea se asociază cu Miliţia şi descoperă “gangsterii sionişti”
/Atacul băncii a fost expresia unui protest politic,

sau fapta unor nomenclaturişti evrei blazaţi? /
Cap. XVI
Moto: < Brutalitatea , aviditatea, indiferenţă faţă de oameni ,

nebunia şi prostia domneau mai mult ca oricând > ( Marguerite Yurcenar)

Securiatea şi comerţul murdar al “exportului de evrei”
/ Negustorul englez Henry Jakober, un agent al Mossadului , intră în acţiune /
/ Israelianul Şaike Dan şi operaţiunea securistă “Peregrinii” /

/ Colonelul Marcu şi încă o serie de generali şi colonei români /
/ Copii de nomenclaturişti evrei vânduţi pe dolari . / Averea Dracului /

Cap.XVII
Moto: < Cred că Dumnezeu şi-a întors atunci faţa

de la sanctuarul său din pricina acestor ticăloşi …>
( Josephus Flavius )
Lista neagră - 175 de comunişti şi securişti evrei , unelte ale comunismului represiv.
-------------------------------------------

Teşu Solomonovici: “ Am întocmit această “listă neagră” cu o strângere de inimă.
Nume după nume, înşiruite alfabetic, mărgele negre ale unui întreg supliciu .
Cei care au anchetat , cei care au torturat, cei care au păzit în închisori şi lagăre, aparţin, din nefericire, neamului meu, alăturaţi listei “eminenţei cenuşii” ale represiunii comuniste, pe evereii nomenclaturşti ai sistemului. Am vrut să renunţ, am fost sfătuit să renunţ, dar nu a fost posibil. “
[ selectare exemplificatoare]:

Andreescu Matusei - şef de birou în DGSP, Serviciul Anchete Personale; s-a ocupat de “problema legionară” şi a anchetat în procesul de la Canal ( 1952)
Averbuch Iţic - col., comandantul Securităţii din Ploeşti ; a comandant trupele speciale din regiunile Piteşti şi Sibiu împotriva partizanilor din Făgăraş; a afişat prin toate satele listele cu numele celor urmăriţi, specificând că denunţătorii vor fi recompensaţi băneşte, iar cei care acoperă pe partizani, schingiuiţi.

Bacal D – lct. În Direcţiunea regională a Securităţii Suceava, 1949. A participat la arestarea şi anchetarea partizanilor din grupul Macoveiciuc, din zona Rădăuţi …
Bogdan Corneliu – utecist, membru de partid înainte de ’44; director de cabinet în Ministerul de Externe condus de Ana Pauker ( ’48-’49) ; ani de-a rândul ambasador al României în SUA
Boico Cristina - comunistă ilegalistă, veterană în rezistenţa franceză; dir. în Ministerul de Informaţii
( ’45-’47) şef Dir.Cultur. în Ministerul de Externe ( ’48-’52)
Boico Mihail - n. Frasin ( Suceava) din fam de evrei ucraineni migraţi de peste Nistru; comunist ilegalist din 1931; voluntar în războiul spaniol ( ’36); ajuns în URSS –via Franţa-; în iun.’41 era înrolat în armata sovietică; a revenit în România în mai’45, maior (NKVD) în Divizia “Tudor Vladimirescu”;integrat în Brigada Mobilă a Direcţiunii Siguranţei Statului; locţiitor politic al g-ralului Teclu, la comanda trupelor de greniceri , trecute în structura M.I.; general maior, comandant al trupelor de grăniceri (’50-’52), decorat cu Ordimnul sovietic “Steaua Roşie”. Căsătorit cu fiica adoptivă a lui Vasile Luca, cade în dizgraţie ( ‘53), este trecut în rezervă şi … numit director adj. al Uzinelor 23 august ( fostă Malaxa). A încetat din viaţă în 1972.
Soţia şi fiica au emigrat în Occident.
Brâncu Zina – n. în Basarabia; lilegalistă ( închisă împreună cu Ana Pauker); în timpul războiului, s-a aflat în URSS ;
membră a Direcţiei Agitaţiei şi Propagandei din CC al PCR ( ’49) adj- al Secţiei Organelor de Conducere din CC ( ’50)
Brucan Alexandra Sidorovici ( 1906-2000) ( soţia lui Silviu Brucan) – acuzator public pe lângă Tribunalul Poporului; deputat de Bucureşti în MAN ( 1946- 1952); secretar g-ral la Ministerul Minelor şi Petrolului.
Brucan Silviu - ilegalist; responsabil la « Scânteia » ( după 23 aug. ’44); şeful radio-ului; ambasador în SUA, un destin care ilustrează evoluţia unui comunist fanatic evreu , de la dogmă şi supuşenie la dizidenţă , revoltă şi înnoire.
Bughici Simion- comunist ilegalist; ambasador la Moscova ( ’49-’52); membru în CC al PCR;

Ministru de externe ( ( ’52-’56)
Chişinevschi Iosif – comunist ilegalist; membru în CC al PCR ( ’45) şi B.P ( ’48); membru al Secretariatului şi vicepreşed. Al Consil.de Min. ( ’50)
Chişinevschi Liuba – prietenă intimă a Anei Pauker ( închisă cu ea în ’36) ; soţia lui Iosif Chişinevschi; vicepreşed. CGM; membră a CC al CC PCR ( ’45-’55); ş.a.

Cornăţeanu ( Cohn) Eugen – col.securist; comandant DRSP la Oradea ( 30 aug.’48); a instrumentat procesul lotului de partizani din Maramureş ( întemniţaţi la Sighet) ; a înăbuşit răscoalele ţăranilor din Arad , omorând peste 200 de oameni
( iun.’49); o vreme, director în Direcţia Penitenciarelor , când s-a ocupat de reeducarea de la Piteşti şi Gherla;
a condus, alternativ, Securitatea din Maramureş, Arad, Bihor; comandant al lagărului de la Peninsula ( ’53);
s-a sinucis într-un cimitir, după destituirea Anei Pauker. ( Cicerone Ioniţoiu avansează şi ipoteza asasinării lui de către oamenii lui Nicolschi şi Pintilie, iniţiatorii direcţi ai « reeducării » )

Dascălu ( Davidovici) Eugen – agent KGB; şef al regionalei Satu Mare al Securităţii; la un moment dat,
şef al Securităţii din Tg.Mureş
Dulgheru ( Dulberger ) Mişu - comunist ilegalist ( ar fi fost « trădător » în procesul de la Tatar-Bunar , pârându-şi tovarăşii: a trăit în URSS , între 1924- 1944, cu statut de «  erou revoluţionar » ; ofiţer acoperit INU ( Direcţia de spionaj a NKVD - cf. Doina Jela ); şef al Gărzilor Patriotice ( ’45-’47); membru al conducerii Securităţii ( din’48); membru al Direcţiei Organizatorice a CC al PCR ( ’49); şeful Direcţiei de Anchete penale a Securităţii  ( din ’52); coordonator al procesului « Pătrăşcanu » şi a celor de la Canal ( probabil autor al sentinţelor); arestat în grupul «  deviaţioniştilor de dreapta » ( Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu ), a fost scos din Securitate în 1955, cu grad de soldat.
A emigrat în Israel. Revenind la numele neaoş, a trăit o vreme în Canada şi Israel, la fiicele sale. Se pare că a murit în 2003
Einhorn Wilhelm - comunist ilegalist; veteran din războiul civil spaniol ( comisar politic al unei brigăzi internaţionale) ;

refugiat în URSS ( 1938); după august’44, colonel în diverse structuri represive: adjunct al Securităţii din Cluj; şef de personal al Securităţii ( numit de Gh.Pintilie). Din 1950, lucrează la DIE: este şeful Direcţiei Secretariat al Securităţii;
în ’57 îi însoţeşte pe Dej şi Bodnăraş la Budapesta , pentru a reorganiza serviciile represive maghiare.
După pensionare, a fost reactivat şi trimis în Israel (Pacepa îl numeşte « agentul X-34 » ), unde nu şi-a îndeplinit misiunea.
Fehler Moritz ( Fellăr, Feller) - instruit ca anchetator la Moscova; şeful departamentului de Anchete Penale al Securităţii din Suceava ( din ’51); l-a bătut crunt pe dr. Herman Zalik ( preşed. sioniştilor din Botoşani).

Feldman Bercu: n. 1915, la Iaşi; croitor, membru PCR din 1934; în 1941, internat în lagărul din Tg.Jiu, apoi deportat în Transnistria, la Vapniarka. După 23 aug.1944, devine membru în C.Ex. al CDE (secretar al acestuia) şi în conducerea Federaţiei Uniunilor de Comunităţi Evreeşti din România. La 28 dec.’48, a ordonat dizolvarea tuturor partidelor şi asociaţiilor sioniste evreeşti; a contribuit la adoptarea Rezoluţiei PCR împotriva sionismului; a concertat presiunile care au dus la părăsirea ţării de către preşed. Fildrman şi rabinului şef Şafran ; a contribuit la numirea lui Moses Rosen ca rabin-şef;

Florescu Mihail: comunist ilegalist; veteran al războiului civil spaniol; secretar general al Agenţiei de Arte şi Informare
( ’48), şeful Departamentului politic al Armatei ( ’49), ministr.adj. al Industriei Chimiei şi Metalurgiei ( ’51-’53),
ministr. Al Industr.Chimice ( ’53), vicepreşed CNST ( în dec. 1989 )
Fuchs ( sau Fucks) Iani : comandantul serviciului judeţean de Securitate Baia ( Fălticeni); transferat la Bucureşti, unde a continuat cariera de anchetator.

Fuchs: provenit din loturile condamnate ptr.sionism; în timpul « reeducării » de la Piteşti, executant fidel al ordinelor lui Ţurcanu; în 1951, transferat la Canal pentru a continua « reeducarea », a murit la Capul Midia.
Gaston-Marin Gheorghe: n.1918, Pădureni- Arad; comunist din tinereţe; luptător în rezistenţa franceză;
consilierul lui Dej ( ’44-’48); secretar g-ral apoi ministrul Economiei Naţionale ( ’49-’54); ministr. Energiei Electrice şi Industr. Electrotehnice ( ’54-’65); preşed. Comit. De Stat al Planificării ( ’55-’66); preşed. ptr Energia Nucleară( ’62-’69);
vice-preşed. al Consil.de Miniştri (’69-82); preşed. al Comit. de Stat ptr. Preţuri (’82-’85); deputat în MAN , în toate legislaturile.
În 1986, a emigrat în Israel , trăeşte la Hedra, unde şi-a scris memoriile ( «  În serviciul României lui Gheorghiu-Dej », 2000; reeditat la Editura Semne sub titlul «  Consemnări »)
Goldbergher Nicolae ( Miklos) ( 1904-1970): comunist ilegalist, membru al CC al PCR, participant la Congresul V al PCR ( dec.1931, lângă Moscova); responsabil al Comisiei de Propagandă din Direcţia de Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR;
rector al Institul de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al PCR ( 1956); dir.adj. al Institutului de Istorie al PCR ( transformat apoi în ISISP)
Graur Alexandru ( n. 1900, la Botoşani): comunist ilegalist din 1935, membru al PCR din 1938; a doua zi după 23 august’44, a scos primul număr legal al ziarului comunist «  România Liberă »; şef Radio, prof.universitar, academician,
autor de lucrări de ligvistică; în ultimii ani ai vieţii, s-a apropiat de Comunitatea Evreilor, colaborând la « Realitatea Evreiască »
Gutman: lct-de Securitate din Oradea ( ’50); o vreme adjunctul lui Maromet , la Jilava.
Holban Marcovici: la un moment dat, şeful Securităţii regiunii Bucureşti ( cf. Cicerone Ioniţoiu)
Ijak Adalbert: comunist în ilegalitate; în timpul războiului, agent KGB la Budapesta şi Paris; de prin 1950, şeful Direcţiei Regionale de Securitate Galaţi ( cf. Cicerone Ioniţoiu: «  arestaţii erau schingiuiţi la Focşani şi apoi treceau prin abatorul de la Galaţi , de unde ieşeau schilodiţi »).

Koller Ştefan ( Coler,Coller, Koler) ( n. 1916, la Huedin ): participant la războiul civil din Spania; după ’44, colonel de Securitate; în conducerea Direcţiei Generale a Lagărelor şi Coloniilor de muncă; responsabil cu « reeducarea », expert în decimarea prin înfometare a deţinuţilor ( cf. Ion Ioanid ) ; comandant al închisorii Aiud ( ’54-’57)  - după înăbuşirea revoltei deţinuţilor, a fost avansat; o vreme comandant al închisorii Văcăreşti.. Ceauşescu a aprobat ca torţionarul să părăsească ţara, la intervenţia unei înalte oficialităţi americane.

Lazăr Tiberiu: comandant, la un moment dat, al penitenciarului Făgăraş ( apud Doina Jela, Lexiconul Negru); comandant la Gherla şi Piteşti, « expert » în timpul « reeducării » (cf.Memorialul Durerii); comandant la închisoarea de la Peninsula ( cf.Remus Rădina, Testament la morgă);
Leibovici –Şerban H.: n. 1909, Piatra Neamţ; absolvent al facult. de Drept, Bucureşti; membru PCR din 1935.
După război, participant la organizarea Tribunalului Poporului; acuzator public; ca membru al Baroului Ilfov, a participat la acţiunea de « epurare » a avovccaţilor «  fascişti », printre care erau şi evrei; antisionist notoriu; secretar general al Uniunilor Comunităţilor Evreeşti , deputat în MAN.
Litvin: col. de Securitate în jud. Bihor, unde a reprimat revoltele ţărăneşti anticolectivizare; a organizat apoi deportările.
Luca Elisabeta ( Birnbaum): comunistă din ilegalitate; veterană din războiul civil spaniol; stabilită la Moscova, unde s-a căsătorit cu Vasile Luca , în timpul războiului. După 1944, secretara Anaei Pauker; şefa Cinematografiei ( 1950).
La « deviaţiune » ( 1952) , a fost dată afară ca «  sionistă », închisă 27 de luni ( ’53 –’54), apoi lucrătoare într-o fabrică,

până la reabilitarea lui Luca ( 1968)
Maier Lazăr: lct.maj de Securitate din Arad; a terorizat ţăranii din Gurahonţ, partizanii din munţii Zarandului şi ai Codrului
Marina ( Iţicovici) Ion: ofiţer politic la penitenciarul Piteşti, în timpul « reeducării »; colabora direct cu Ţurcanu; primea declaraţiile semnate de deţinuţi la şedinţele de «  demascare » ( cf. Memorialului Ororii )
Massler Iuliu: şeful Siguranţei din Bistriţa –Năsăud; a participat la toate momentele violente ale instaurării regimului comunist: reprimarea demonstaţiilor pro-monarhice, prigoana partidelor politice, câştigarea alegerilor.

Micle Theodor Ioan( Marcovici): UTC-ist din ’44, PCR-ist din ’45; cu multe funcţii în structuri de organizare şi propagandă comunistă: comisia de presă , secţia de cadre, servicii de anchetă şi cercetări. Încadrat în Serviciul Special de Informaţii ( SSI) din 1949, în 1951 a fost transferat la Direcţia de anchete penale a Securităţii, făcând parte din echipa de anchetă şi tortură a lui Lucreţiu Pătrăşcanu, a conducătorului sionist Avram Leiba Zissu ( apud Mihai Pelin )
Muşat Saşa ( Saşa Glanzstein): comunist din adolescenţă; secretar general al CC al Frontului Democrat Universitar;
cu misiuni secrete în Occident; prof. de Istorie contemporană la Facultatea de Ziaristică ( ’53), executat în procesul « Atacatorilor Băncii din Giuleşti »
Patriciu Mihai ( Mihai Weiss): luptător în războiul civil din Spama  ( erou legendar, devenit « Don Patricio » dintr-un roman englezesc ); col. securist, şeful DRSP-Cluj de la înfiinţare ( 30 aug.’48),în peroada celei mai mari terori (  a interogat-o pe Doina Cornea care îl descrie ca « spaima Clujului », având grad de general; a ordonat execuţii pentru pedepsirea populaţiei rezistente la comunism ( ex. 50 de deţinuţi condamnaţi, duşi la Timişoara şi executaţi , sub pretextul fugii de sub escortă).
A murit în 1996 ( apud Doina Jela, Lexiconul Negru )

Răutu Leonte ( Lev Oigenstein) ( 1910-1993): originar din Basarabia; activist comunist din ilegalitate; redactor responsabil al ziarului comunist « Scânteia » ( ’37-’40); în timpul războiului s-a aflat în URSS, responsabil cu emisiunile
difuzate în româneşte la Radio Moscova  ( ’40-’44). A revenit în ţară în ’46, devenind responsabil cu propaganda comunistă
în România  ( mâna dreaptă a lui Chişinevschi); membru al CC al PCR ( din’48), al Biroului Politic ( ’55-’65), secretar al CC al PCR ( ’65-’69), vicepreşed. Al Consiliului de Miniştri ( ’69-’72). După plecarea fiicei sale în străinătate, a fost trecut pe « linia moartă »: rector al Academiei de Ştiinţe Politice « Ştefan Gheorghiu »

Roman Valter ( Neulander): n. în 1913 la Oradea; comunist ilegalist, luptător în războiul civil spaniol; din 1940, lucrează la Moscova, activist Comintern, în subordinea Anei Pauker; a participat la organizarea diviziilor de prizonieri români.

Numit general, este primul şef al Direcţiei de Propagandă a armatei române ( ’45 –’48); şef de personal al Armatei ( ’48-’50).
Intrat în dizgraţie, este numit vicepreşed. al « Asociaţiei ptr.Răspândirea Ştiinţei » ( ’50-’51); ministru al Poştelor şi Comunicaţiilor ( ’50-’51), demis şi « arestat la domiciliu ». Marginalizarea continuă … şi este trimis dir. la Editura Tehnică.
Este prof. univ, scrie cărţi , şi vol.memorrialistic «  Sub cerul Spaniei ». Este căsătorit cu Hortansa ( creştină catolică spaniolă).
Tatăl politicianului post-decembrist Petre Roman.
Samuel Francisc ( Occsi): comunist ilegalist, devenit securist , şef în câteva localităţi transivănene; trimis în Israel
să spioneze, a fost depistat şi arestat; a fost schimbat cu tineri sionişti , arestaţi în România.

Simon Titu: membru PCR din 1945; ofiţer în Direcţia de Informaţii a MSt.M (’49); ataşat sub acoperire la Agenţia Economică a României de la Frankfurt pe Maine ( ’49-’60), subordonat lui Ion Mihai Pacepa - şeful rezidenţei de spionaj a României, în Germania; drept consecinţă că a înaintat un Raport în care îl demasca pe Pacepa pentru nişte malversaţiuni,
Pacepa a fost înaintat în grad, iar el a fost îndepărtat, umblând din servici în servici…
Steier Iosif: torţionar la Piteşti, în timpul « reeducării »; nejudecat cu grupul Ţurcanu, pemtru că nu fusese legionar;

condamnat pentru tentativă de trecere a frontierei, şi-a ispăşit pedeapsa la colonia Peninsula , fiind apoi eliberat.
Ştrul Mauriciu: colonel, comandant al Direcţiei Regionale Galaţi a Securităţii ( ’48); una dintre cele mai invocate figuri de torţionari feroce ai regimului; a lăsat amintiri de coşmar la Securitatea din Focşani; a înăbuşit revoltele ţăranilor din satele Vrancei, schingiuind, umilind, omorând …
Toma Ana ( Grossman): comunistă din ilegalitate; secretara particulară a Anei Pauker; ministr.adj. la Ministerul de Externe ( ’50-’52); ministru la Comerţ Interior ( după înlăturarea Anei Pauker); Soţia lui Sorin Toma , apoi a generalului Gheorghe Pintilie ( Pantiuşa Bodnarenko) şi ulterior a lui Constantin Pârvulescu.

Toma Sorin: comunist ilegalist , închis odată cu Dej la sfârşitul anilor ’30 şi la începutul ’40. După aug.’44, secretar al CC al Uniunii Patriotice ( ’45); membru al CCal PCR ( ’49-’60);redactor responsabil al Scânteii ( ’49- ’60)
Ţaigher Simion: ilegalist comunist; închis cu Gdej în ’30 şi ’40.După ’44, şeful de Cabinet al lui Gheorghiu-Dej;

Ministru al Muncii; şeful Comisiei de Stat a Planificării ( ’50). A emigrat în Israel ( a lucrat Universitatea din Tel Aviv)
Vass Gizela: comunistă din ilegalitate; secretar al Uniunii Femeilor Democrate din România ( UFDR); secretar general la Ministerul Sănătăţii; membru supleant , apoi titular, al CC al PCR ( ’45-’52); şeful unei Secţii a CC ( ’50-’84)
Weis Vintilă: un evreu care a fost pe ambele părţi ale baricadei.Mai întâi comisar, apoi el însăşi victimă a « reeducării »
de la Gherla ( unde a fost « prelucrat » de legionarii torţionari )
Weis Ludovic: şeful Siguranţei apoi al Securităţii din Satu Mare ( ’46- ’53), calitate în care a ordonat şi executat arestări, torturi, condamnări ; locot.col anchetator în procesul Pătrăşcanu.
Zaharescu Barbu: comunist ilegalist; conducător al Direcţiei de Agitaţie şi Propagandă a CC al PCR ( din 1949);
în redacţia revistei «  Problemele Păcii şi Socialismului »; ambasador al României la Praga , apoi în China;
autorul unui manual de marxism-leninist.

-------------------------------------------------------------------
¤ Teşu Solomonovici: “  Mare parte din aceste 175 de nume în această « Listă neagră «  evreiască a fost preluat din lista celor 1700 de nume româneşti publicate de istoricul Doina Jela. Activişti cu funcţii înalte , slujitori cu grade mari ai Securităţii , implicaţi în mecanismele teroarei comuniste . […]

Nici unul dintre ei nu a fost judecat. Procesul represiunii comuniste probabil nu va mai avea loc niciodată, doar în cazuri singulare vom înregistra insistenţa câtorva oameni de a cere dreptate.[…]

Istoricul vremurilor de (i) legalitate socialistă, cercetând teroarea comunistă, minciuna dedublarea , complicitatea , « logica exercitării puterii », nu va putea să evite întâlnirea cu aceste personaje.

Istoria evreească nu are cum să nu-i înregistreze.[….] M-au contrariat iritările unor conaţionali ,

chiar şi a unor români, care au traversat epoca. Demersul meu istoric n-ar trebui să le provoace

vreun disconfort. Ne despărţim de trecut, asumându-ni-l! “
¤ Eugen Uricaru ( preşed. Uniunii Scriitorilor): “Teşu Solomonovici a avut curajul să atingă un subiect extrem de sensibil: Securitatea şi Evreii.Spre onoarea sa, el istoriseşte evenimentele şi zugrăveşte personajele fără părtinire , la rece. Enigma rămâne însă intactă, de descifrat: de ce, după Auschwitz , Transnistria şi Gulag , atât de mulţi evrei au urcat pe baricadele comunismului şi au îmbrăcat uniformele Securităţii, când soluţia sionistă , a reîntoarcerii în ţara strămoşească , devenise viabilă şi operativă?
Istoricul vremurilor de ( i)legalitate socialistă povestind despre teroare, minciună, dedublare , complicitate, supuşenie , a întâlnit victime şi călăi, evrei şi români , de o parte şi de alta.
Umbrele noastre tulbură liniştea noastră …“

____________________________________________________________________


12.) Elena Spijavca, Munci şi zile în Bărăgan [ 1951-1952 –1953-1954-1955]
Fundaţia Academia Civică, 2004, Colecţia “Interval”

[ LD: Jurnal pe cât de simplu, pe atât de zguduitor, greu de povestit sau rezumat.

Pentru cunoaşterea « cazului », parcurgerea textului scriitorului Romulus Rusan

( editor şi prefaţator)este cea mai bună punere în temă:

“Textul insolit pe care îl trimitem tiparului astăzi , la o jumătate de secol de la scrierea lui , este un jurnal. [ …] Este spovedania zilnică a unui condamnat la moarte naturală şi, în acelaşi timp,
a unui continuu supravieţuitor.[….]
La 18 iunie 1951, peste 44.000 de locuitori din Banat şi Mehedinţi au fost ridicaţi de la casele lor, urcaţi în vagoane de transportat animale, iar după două săptămâni, lăsaţi sub cerul liber în diferite puncte ale Bărăganului. Uriaşa operaţiune -de fapt un experiment de inginerie socială - a fost executată de câteva regimente de miliţieni , de echipe de elevi securişti , precum şi de cohorte de activişti
ai partidului comunist. Lăsaţi sub cerul liber, cu bruma de obiecte pe care le-au putut lua cu ei,
zecile de mii de deportaţi , aleşi mai ales din rândurile oamenilor gospodari ai satelor [….]
au făcut cărămizi din pământ nears, şi-au ridicat case acoperindu-le cu ţipirig, au săpat fântâni şi
au cultivat cu legume şi pepeni petecele de pământ , iar mai târziu şi-au cumpărat animale domestice. [….] Neavând voie să iasă din « domiciliul obligatoriu », au devenit comunităţi primitive,
care repetau în mic şi în viteză, istoria umanităţii. [….] În 1955 şi 1956, când au fost eliberaţi,
s-au întors cu teamă la locurile de unde fuseseră smulşi: casele fuseseră ocupate, pământul confiscat.
Cei mai mulţi au trebuit să o ia din nou de la zero, apucându-se de noi meserii, găsindu-şi alte adăposturi şi sfârşindu-şi viaţa ca nişte ostracizaţi.
Aşezările create de ei în Bărăgan, au fost ocupate de deţinuţii politici care, după ispăşirea anilor
de închisoare , erau trimişi să execute suplimente de pedeapsă în noua Siberie românească ,
inspirată din experienţa  « fratelui mai mare », sovietic. […] »

/ Romulus Rusan: « Autoarea lor ( născută la 10 mai 1918, în Basarabia, la câteva săptămâni după unirea provinciei cu ţara-mamă; decedată la 12 oct.1990, la Hamburg, unde emigrase de curând)

se numeşte Elena Spijavca. […] La 33 de ani , când este deportată, are un copil de 10 ani ,
Virgil, pe care încearcă în zadar să-l facă scăpat din surghiun ,trimiţându-l la şcoală în alt raion,
şi un altul de numai 2 ani, Adrian (Dan) , care deschide ochii în captivitate, împărţind cu familia predestinarea de paria al luptei de clasă. Soţul Elenei, Valerian Spijavca ( Liusic)este un om instruit, fost secretar al plasei Sânnicolaul Mare, unde se refugiase din Basarabia [……] »
¤ Elena Spijavca: “ Pe şantierul Iustin Georgescu suntem de 2 luni.Azi am făcut 125 chirpici [….] Seara n-am avut ce mânca, adică n-am primit pâine ( 29 aug.’51); Mereu aşteptăm bani, pachete şi scrisori care nici decum nu vin, suntem aproape disperaţi.[…] De azi facem muncă voluntară obligatorie.Azi am făcut 106 chirpici  ( 4 sept.’51); Tristeţe mare la noi , n-avem bani să zidim casa.

( 6 sept.’51);Liusic e la muncă obligatorie pentru paie de orez Eu car pământ în camere, ca să umplu soclul  ( 8 sept ’51); Ziua Sfintei Cruci şi casa noastră e clădită ( 14 sept.’51); Liusic obligat să meargă la cules bumbac ( 19 sept); Abia azi a venit Liusic de la ţipirig. ( 2 oct);

Am scăpat de bordei , grea a fost mutarea , dar suntem de acum în casă.Altă belea, n-avem sobă şi plită pentru a ne încălzi şi face mâncare ( 7 oct ’51); Pe data de 16 noiembrie am primit un colet de la d-na Pantea … mare bucurie am avut , căci o persoană străină este aşa de drăguţă şi atentă ( 25 nov);

Amare zile mai trăim , e foarte rău, e de neînchipuit de greu să-ţi fie foame şi să n-ai ce să mănânci!
( 27 nov.); Zi de mare sărbătoare , pe care am sărbătorit-o fără biserică , dar am sărbat-o în casă, am cântat şi am citit (25 dec.’51 ); Zi mare în toată lumea, la noi foarte seacă. Şi tristă ( 1 ian.’52);

Nu primim scrisoare de la nimeni , uitaţi cu desăvârşire. Mereu am fost iarna asta cu nimic de-ale mâncării în casă ( 16 mart.’52); Am fost chemaţi la miliţie pentru a ne restitui buletinele, dar ale noastre , cum suntem ghinionişti, nu s-au găsit, sunt rătăcite ( 15 apr.’52); Sfintele Paşte -învierea Domnului Nostru Isus Hristos! ( 20-22 apr.’52) Chiar am ajuns să nu avem nici pâine nici mămăligă ( 13 mai’52); Am fost la fermă cu copiii la smuls rapiţă. Ajunsesem fără un pic de ceva-ceva …
Dar ce nu face omul la foame ( 6- 7 iun.’52);
Am fost la sapă.Ce să spun, a fost o zi blestemată , toată ziua am plâns, l-am avut şef pe Ion Ion,
un câine de om ( 10 iun.’52), Însurăţei Noi. N-aş dori nici duşmanilor mei –pe care nu ştiu să-i am – viaţa pe care o ducem noi! ( 10nov.’52); Rubla. Să trăeşti pe Bărăgan , cu ploaie persistentă şi cu frica că-ţi poate cade câte un perete la casă , este de necomparat cu viaţa civilizată ( 17 dec.’52);

Crăciunul. Marea sărbătoare a anului. Trist din toate punctele de vedere ( 25 dec.’52);

Am scris părinţilor o scrisoare , iar Liusic a scris o scrisoare la tata socru , dar nu avem nici un ban ca să le expediem ( 19 febr.’53); Ni se dau cartele de alimente! 1 iul.’53) …
1954 … 1955 ( 26 oct –ultima însemnare)

______________________________________

13.) Mircea Stănescu *, Organismele politice româneşti ( 1948-1965).
Documente privind instituţiile şi practicile. Editura Vremea, Bucureşti , 2003.
Colecţia FID ( fapte, idei, documente ) Editată cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor

--------------------------------
* Născut în 1968,MS a intrat în facultatea de Filozofie din Bucureşti ( „ o oroare naţionalist-comunistă”) în 1989, pe bază de „dosar” aprobat de Biroul de partid al Universităţii de la care aflase şi ce urma să ajungă: < Voi nu aţi venit aici ca să deveniţi filozofi , ci activişti! >.
A absolvit facultatea în 1994 şi doctoratul în 1999 cu teza „ Reeducarea de tip Piteşti”.

Cercetător la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (1994 - 95),
membru al CNSAS ( 1999-2001).În prezent este traducător.
---------------------------------
[LD: procesul de conştiinţă al tânărului Mircea Stănescu ( poate prea sever cu sine şi cu cei care nu-i împărtăşesc opiniile! ), este incitant . La el, acest proces se transformă în profesiune asumată, el aşază cunoaşterea, reflecţia critică şi responsabilitatea asumată:
„Ca un trezit la 22 decembrie fix ce sânt , am căutat începând de atunci , să mă „decontaminez” de ideologie. Repet: nu am fost un credincios al comunismului […..] Şi totuşi: eram contaminat de ideologie, eram virusat de marxism-leninism. Începând din 1989 am căutat deci să scap de acest virus, care paralizează gândirea şi denaturează simţirea [….]

Abia mult mai târziu am înţeles deci că într-un regim totalitar tăcerea este vinovată , dat fiind că
în Regimul Minciunii şi al Crimei , cine tace , consimte : la Minciună şi la Crimă. ”
Tânărul MS a citit pe Orwell, Koestler, Kravchenco, Suovarine, Panait Istrate… ; a vizitat Memorialul de la Sighet şi a participat la sesiunile Memorialui, faţă de care şi.-a manifestat atât aprobarea , cât şi severe obiecţii critice ; a reflectat asupra diferenţei dintre „ protest” şi „ dizidenţă” , încercând comparaţii şi ierarhii nonconformiste; are admiraţie pentru „vizionarii” Bucovski şi Courtois, cărora li-l alătură , însă, pe românul Paul Goma ; este coautor al unui manual de istorie contestat de neocomunişti ( Sergiu Nicolaescu, televiziuni şi presă naţionalistă , au cerut arderea manualului!) şi neapărat de anticomunişti ; este foarte critic la adresa CNSAS ( despre care afirmă că i s-a deturnat radical menirea , considerând vinovat grupul Dinescu-Patapevici - Pleşu şi Secaşiu!); aduce critici severe la adresa unor edituri care publică anume volume fără spirit critic sau cu apucături de cenzură : „ Vremea” ( care ar fi publicat vol „ Aiud” de Petre Pandrea, înainte de a se fi clarificat „fenomenul Piteşti”), „Humanitas” ( care ar fi săvârşit asasinatul postum al lui Ion Caraion) sau Gabriel Liiceanu ( care ar fi retras de pe piaţă şi trimis la topit „Culoarea curcubeului” de Paul Goma). În sfârşit, el este autorul acestui volum de documente problematizat, pe care el le-a studiat în anii’96/’97, având cuvinte de laudă la adresa personalului Arhivei SRI şi a directorului ei de pe atunci, Virgil Măgureanu.

Nu am ocolit câteva din încrâncenările autorului. Consider că ele trebuiesc cunoscute şi puse în dezbatere. Până atunci, sumarul cărţii trebuie să atragă interesul celor preocupaţi de procesul comunismului :

Studiu introductiv. Despre criminalitatea comunistă , istoria şi memoria ei .
Lista documentelor. Notă asupra ediţiei.

I. INSTITUŢII

Prezentarea documentelor
II. PERSOANE
Prezentarea documentelor
III. METODE ŞI PRACTICI
A.Teroarea
Prezentarea documentelor
B. Exterminarea , munca forţată şi reeducarea
Prezentarea documentelor
C. Propaganda şi subversiunea
Prezentarea documentelor
Indice de nume de persoane, instituţii şi de locuri .

_______________________________________________________________

14.) Ion Ţurcanu , Moldova antisovietică. Aspecte din lupta basarabenilor împotriva ocupaţiei sovietice.1944-1953. Ed. Prut Internaţiona, colecţia Clio (coordonator, Ion Negrei), Chişinău, 2000. Editată cu sprijinul Fundaţiei Soros, Moldova
[ L.D: Având drept temă rezistenţa populaţiei din Moldova de răsărit la sovietizare şi comunism , cartea înmănunchează o serie de studii şi articole scrise de autor în anii 1995-2000.

Consideraţiile de critică istoriografică pe care autorul le plasează în debutul lucrării, fac proba unei conduite profesionale exemplare şi a dorinţei de integrare responsabilă a istoriei Moldovei de peste Prut, în circuitul istoriografic universal. ]

Ion Ţurcanu :  « De unde înainte de 1990 habar să aibă cineva pe aici pe la noi că ne-am fi opus cumva în trecut regimului sovietic comunist , iată că, în sfârşit, astăzi putem vorbi chiar şi despre o istoriografie a fenomenului. Istoriografie , în sensul că în anii’90 s-au acumulat zeci de scrieri despre acest fenomen, semnate anume de autori basarabeni , ceea ce nu înseamnă că mai înainte chestiunea ca atare nu ar fi fost deloc abordată în literatura istorică. »

/ Lucrări apărute în epocă, în timpul războiulu din răsărit ( Basarabia desrobită.Drepturi istorice , nelegiuiri bolşevice , înfăptuiri româneşti. Bucureşti, Inst.de arte grafice Marvan, SAR, 1942)
/ Lucrări care au avansat statistici privind victimele regimului de ocupaţie, menţionând o cifră

de 200.000 de jerfe ale represiunilor sovietice din Basarabia , numai între 1944-1948.
( G.Savor, L.Heiman, Moldavia:a Russian Satelite ,The Ucrainean Quarterly, nr.2, 1956 );

Autori care vorbesc despre 60.000 de oameni judecaţi şi condamnaţi,numai în perioda 1944-1948.

(Al.Nicolae, Der Angriff auf die Menschliche Substantnz Rumaniens,

Zeitschrift fur Geopolitik , Band XXII , 1951)
/ Lucrări ale exilului românesc care, în mod firesc, au integrat istoria Moldovei de peste Prut, în istoria naţională şi rezistenţa basarabeană în lupta anticomunistă generală a poporului.
( Nicolae Lupan, La Roumanie –victime de l’ expansionisme russe, Bruxelles, Antologie, 1988;
G.Ionescu, Communism in Roumania, 1944-1962, London, 1964;
Traian Golea,Romania beyond the limits of endurance, A desperate appeal to the Free World,
Miami Beach, Florida, 1988; Cicerone Ioniţoiu ( lucrări existente în Documentarul sit-ului )

/ Lucrări din România , scrise pripit, făcute de mântuială, lipsite de documentaţia necesară,

cuprinzând erori şi aprecieri penibile, în care duşmani ai intereselor naţionale româneşti, unii chiar criminali de drept comun, sunt prezentaţi drept eroi, iar despre adevăraţii eroi,luptători, dizidenţi sau victime … se fac afirmaţii false, denaturate sau răstălmăcite.
( Ioan Scurtu, Dumitru Almaş, Armand Goşu, Ion Pavelescu, Gh.I.Ioniţă,

Istoria Basarabiei de la începuturi până în anul 1994, Edit.Casa Nova & Bucureşti, 1994)

/ Lucrări de istorie falsificată , prezentând cu titlu de glorie « succesele » organelor KGB-iste în acţiunea de zdrobire a rezistenţei basarabene, începând cu exterminarea foştilor deputaţi din Sfatul Ţării, rămaşi după 28 iunie’40 în Basarabia anexată, vânaţi şi în România, după aug.’44 , pe care G.Volkov ( şef KGB al Chişinăului în anii ’80) îi numeşte, în prefaţă, cu mult-cunoscutele expresii din limbajul de lemn comunist - «lepădături », «drojdie » … continuând cu organizaţiile rezistenţei - Arcaşii lui Ştefan, Partidul Democrat Agrar, Grupul lui Filimon Bodiu, Armata Neagră - prezentate ca « bande fasciste  », « elemente declasate » 

( Ghenadi Kojemkin, Rascazî o cekistah, Izd.Kartea Moldoveneskaia, Kişinev, 1987)

/ Lucrări ( sau articole) de autentică renaştere naţională şi morală, apărute în Basarabia după 1990:

Elena Postică, Maria Praporşcic, Vera Stăvilă, Ala Robu, Vera Belous, Daniel Bogdea, Ana Criţco, Leonid Ivachin, Ludmila Pasicovschi, Irina Râjov, Nicolae Răileanu ( Cuvânt înainte)
Cartea memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist;

E.Postică,Armata Neagră: organizaţie patriotică de rezistenţă sau „bandă teroristă antisovietică”? ; Rezistenţa antisovietică în Basarabia;

Veronica Boldişor, Noi am fost şi am murit patrioţi ai neamului românesc;
Tovarăşe KGB, unde l-ai îngropat pe tata ? ş.a.
--------------------------------------------------------
Contribuţia directă, documentată, a istoricului Ion Ţurcanu este sugerată de cuprinsul lucrării:
Cuvânt către cititor

O temă nouă despre un fenomen foarte vechi .

/ Premise ale revoltei / Caracterul antiuman şi antinaţional al regimului / Distrugerea agriculturii ţărăneşti/

Jugul fiscal şi fărădelegile bandelor de perceptori / Înfometarea-canibalismul - mortalitatea /

Deportările în masă / Rezistenţa la deportări / Administrarea prin metode teroriste /

Manifestări şi forme de luptă împotriva regimului de ocupaţie /
Rezistenţa anticomunistă din Basarabia .Grupul Filimon Bodiu. 1946-1950

/Căpitanul partizan, o figură legendară / O mişcare ţărănească antisovietică / Apelul către ţărani /

/ Suprimarea informatorilor / Lichidarea grupului / Lagărul de la Dubrovna /

O ţărancă din Basarabia faţă în faţă cu maşina sovietică a terorii

/Marta Buruiană susţinătoare activă a Armatei Negre /Arestarea, judecarea, sentinţa /
/ Lagărul de la Dubrovna /
Vasile Odobescu , un ostaş al dezmoşteniţilor
/Ostaş al armatei române / Începutul luptei organizate: Partidul Democrat Agrar( 1950) /
/ Forme de luptă / Arestări, procese, condamnări /
Cine a închis bisericile şi mănăstirile din Basarabia?

/ Închiderea mănăstirii Hîrbovăţ /

Simion Baranovschi - un martir al crucificării comuniste a Basarabiei

/ În Partidul Democrat Agrar / urmărirea - arestarea- judecata - execuţia /Calvarul familiei /

Addenda
Documente privind:

A.Grupul Filimon Bodiu
B. Partidul Democrat Agrar

C. Liste ale luptătorilor şi susţinătorilor formaţiuniloe antisovietice şi anticomuniste

Armata Neagră şi Partidul Democrat Agrar.

În loc de epilog

_________________________________________________

15.) Cristian Vasile, Între Vatican şi Kremlin .
Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2003. Colecţia „ Istoria Timpului Prezent” , coordonată de Adrian Cioroianu

[ LD: cartea era foarte necesară şi dificil de realizat, având în vedere relaţiile alterate dintre Biserici cauzate de politica ateu-comunistă a Moscovei, în toate ţările căzute în spaţiul sovietic, inclusiv în România. Cristian Vasile se dovedeşte a fi un cercetător serios, scrupulos şi avizat.

El realizează o sinteză în care urmăreşte acest conflict prelungit în relaţia dintre Kremlin şi Vatican, pe fundalul căruia plasează şi calvarul bisericii greco-catolice din România.
Cu asemenea cărţi documentate şi cu lepădarea de minciunile manipulate jumătate de secol de propaganda securi- comunistă , poate se va produce împăcarea profundă a celor două Biserici surori, a prelaţilor şi enoriaşilor lor.

Evoc o întâmplare personală care m-a tulburat mult: în 1968, începător redactor la „Magazin Istoric”, am căutat martori-supravieţuitori ai Adunării de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

Având „aprobarea” pentru arhive ,citind documentele unirii, am avut sub ochi , pentru prima oară, cuvântarea rostită atunci de episcopul „unit”, Iuliu Hossu. Aflând că trăeşte la mănăstirea Căldăruşani, m-am dus „să-i iau” o mărturie ( reuşisem să cunosc câţiva asemenea supravieţuitori, bucuroşi să evoce momentul ).
Pe episcopul Iuliu Hossu, nu l-am întâlnit, nu l-am cunoscut, iar refuzul transmis m-a tulburat profund. El suna cam aşa: < Spuneţi-i domnişoarei că o binecuvântez, că regret refuzul, că-i doresc succes în carieră, dar nu pot să dau girul numelui meu la sărbătorirea Unirii de către un regim care mi-a desfiinţat Biserica. >. Aşa am aflat eu că există o „problemă greco-catolică ”.
Am aflat apoi mai multe de la foştii deţinuţi politici pe care i-am cunoscut, mai ales ardeleni, dar mărturiile erau confuze, accesul la arhive interzis şi de scris, nici vorbă .
… Toţi episcopii greco-catolici şi alţi canonici - consemnează în dicţionarul său Cicerone Ioniţoiu şi confirmă pe bază de documente Cristian Vasile - au fost arestaţi de agenţi în civil conduşi de securişti, între 28-29 octombrie 1948: Ion Bălan ( Lugoj),Iuliu Hossu ( Cluj-Gherla), Valeriu Traian Frenţiu ( Oradea), Alexandru Rusu ( Maramureş) Vasile Aftenie ( ), Tit-Liviu Chinezu ( Bucureşti) ş.a,ş.a

… În pofida situaţiei grave, aceştia reuşiseră , înainte de arestare, să avertizeze credincioşii, să-şi desemneze succesorii, şi să-i pregătească pentru supravieţuirea bisericii în „catacombe”.
Imediat după arestarea episcopilor, a urmat preluarea catedralelor şi a reşedinţelor episcopale.]
Despre toate acestea, şi calvarul ce a urmat, în capitolele cărţii:

1. Biserica Romano-Catolică şi comuniştii est-europeni .1944-1950

/ Originile conflictului / Patriarhia Rusă -un nou adversar al Sfântului Scaun în Europa Răsăriteană /

/ Relaţiile diplomatice. Restrângerea şi suprimarea comunicării Nunţiaturilor cu comunităţile catolice /

/ Presa / Modificarea legislaţiei şi poziţia ierarhiei / Politica şcolară şi limitarea vieţii monahale /

/ Acţiunile de caritate / Asociaţiile catolice şi preoţimea procomunistă / Divide et impera /

/ Atitudinea clerului catolic în campaniile electorale / Arestările /

/ Supravieţuirea instituţională a bisericilor romano-catolice /
/ Suprimarea celor mai importante Biserici Greco-Catolice din Europa răsăriteană.
2. Propuneri de unificare a celor două Biserici româneşti în anii 1944 –1947
/ Chestiunea „reîntregirii” religioase înainte de 1944
/ Reluarea tezei privind desfiinţarea Bisericii Unite după 1944.Răspunsul greco-catolic. /

/ Patriarhul Nicodim şi îmbunătăţirea relaţiilor cu Biserica Romano-Catolică ( 1946-1947)
/ Acţiunea de unire a Bisericilor promovată de monseniorul Vladimir Ghika

3. Situaţia Bisericii Greco-Catolice în anii 1945 -1947

/ Tratative de atragere a Bisericii Unite de partea noii puteri
/ Menţinerea Bisericii Române Unite în stare de provizorat
/ Atitudinea clerului greco-catolic în campania electorală din 1946
/ Arestarea mai multor preoţi
4.Pregătirea suprimării
/ Impactul lichidării „unitarismului” ucrainean
/ Ofensiva legislativă împotriva Bisericii Greco-Catolice:

naţionalizarea şcolilor confesionale ; decretul de denunţare a Concordatului ; noua lege a cultelor;

5. Lichidarea Bisericii Române Unite ( oct.-dec. 1948)
/ Adunarea de la Cluj ( 1 oct.)
/ Excomunicarea preoţior apostaţi şi reacţia Vati canului la încălcarea libertăţii religioase
/ Unificarea forţată / Arestarea episcopilor / Reacţii romano-catolice /
6. Răspunsul în faţa agresiunii comuniste. Predicile lui Ion Suciu /

/ Gândirea şi scrierilor / Contestarea regimului comuniste /
7. Desfiinţarea Bisericii Române Unite şi poziţia oerarhiei ortodoxe
/ Apelul la unire bisericească al mitropolituilui Bălan ( 15 mai 18948)

/ Reînoirea chemării la ortodoxie.Momentul Justinian
/ Conferinţa panortodoxă de la Moscova şi denunţarea Concordatului

/ ”Unificarea” bisericească / Arhierei reticenţi faţă de revenirea forţatî la ortodoxoe /
/ Vizite arhiereşti în centrele şi parohiile „revenite”
/ Încercări de convertire a episcopilor greco-catolici
8. Supravieţuire clandestină 1949-1965
/ Nunţiatura Apostolică şi „rezistenţa” greco-catolică / Fenomenul „retractării” /

/ Episcopii- din închisoare în domiciliu forţat / Clerici şi experienţa detenţiei /

/ Preoţii uniţi şi rezistenţa armată / Sprijinul romano-catolic /
/ Anul 1956 - manifestările publice de credinţă şi consecinţele lor /
/ BOR şi chestiunea „uniată” /
/ Limitele relaxării ideologice de la începutul anilor’60

9. ”Elementele ostile din rândul cultelor” Greco-catolicii în epoca N.Ceauşescu
/ Sfârşitul lui Iuliu Hossu / Noi demersuri pentru legalizarea Bisericii Unite / Umbra Securităţii /
/ Sfântul Scaun şi ajutorarea greco-catolicilor / Reacţii la discursul oficial ortodox /
/ Informatorii din mediul greco-catolic / Istoria „uniatismului” scrisă de Securitate /

/ Rolul destinat uniţilor în combaterea „iredentismului maghiar”
/ Influenţa momentului Helsinki / Relaţiile româno-vaticane şi problema greco-catolică în anii’80 /
/ Disensiuni speculate de Securitrate / Ultimii ani de clandestinitate / Încheiere /

Adrian Cioroianu: „ Timp de decenii, acest capitol al identităţii româneşti pe care-l reprezintă
istoria Bisericii Greco-Catolice a fost în mod deliberat şi programatic evitat de istoriografia naţională. Evident, motivele nu ţineau de universul disciplinei istorice , ci de raţiuni politice

ale regimului comunist care controla România. […] În aceste condiţii, Biserica Greco-catolică era
un subiect tabu .[…] În mod nemeritat , această confesiune a fost trecută , aşa dar, la index. [……]
povestea unei biserici româneşti cu 1.500.000 de enoriaşi în momentul desfiinţării sale, în toamna anului 1948. [….] Cu nerv, dar şi cu relaxarea cercetătorului de bună calitate , fără retorică şi, mai ales, fără ambiţia păgubitoare de a transforma Istoria în tribunal , Cristian Vasile recompune tabloul unei instituţii - Biserica Greco-Catolică - ce ne-a însoţit , din umbra clandestinităţii, de-a lungul regimului comunist , fiind deseori ţinta Securităţii şi uneori de subiect de manipulare politică , într-un climat marcat încă pe alocuri de suspiciuni şi prejudecăţi.”

Cristian Vasile: „ În România, disputele dintre Biserica Unită şi autorităţi datau încă din primele luni de la instalarea guvernului procomunist , însă suspiciunile comuniştilor au crescut în timpul campaniei electorale din 1946 , deoarece în cadrul organizaţiilor locale ale PNŢ activau şi preoţi greco-catiloci . Dizolvarea PNŢ în iulie 1947, a avut urmări negative şi pentru Biserica Greco-Catolică , numărul preoţilor arestaţi cunoscând o creştere evidentă.

Moartea în condiţii cel puţin suspecte a patriarhului Nicodim, în februarie 1948 ( decesul îi fusese prevestit de E.Bodnăraş), a permis autorităţilor să pregătească desfiinţarea cultului greco-catolic

cu concursul noului patriarh [ ortodox] , Justinian Marina , şi a mitropolitului Nicolae Bălan.
O realitate nefastă pentru români – instaurarea regimului comunist - a coincis şi a condus la reunificarea brutală a Bisericii Ortodoxe din Ardeal.Şi astăzi persistă în istoriografia română viziuni aflate în totală contradicţie referitoare la acest moment. Ca istoric şi ca ortodox pledez pentru detaşare , pentru sesizarea faptului că această unificare a avut un caracter pervers, deoarce nu trebuie uitat că ea s-a petrecut într-un moment când inclusiv zeci de preoţi ortodocşi erau arestaţi şi cred că, până la urmă, „reîntregirea” a fost un dar otrăvit , care avea să fie scump plătit de Biserica Ortodoxă Română.
Actul „reîntregirii” a fost o altă consacrare a dependenţei BOR faţă de autorităţile comuniste; în anii’50 , martiriul avea să nu mai fie un monopol al celor două rituri ale Biserici Catolice din România, deoarce comuniştii au decis să extindă prigoana , astfel că mii de preoţi şi monahi ortodocşi au fost întemniţaţi sau, în cazul celor din urmă, alungaţi din mănăstiri. ”

___________________________________________________________________

16.) Liviu Vălenaş, În culisele negocierilor cu Uniunea Sovietică .1934-1947.

Convorbiri cu Alexandru Danielopol. Editura Vremea, Colecţia FID, 2001
[ LD: cartea este reproducerea unor convorbiri ( şi scrisori) pe care autorul, pe parcursul anilor 1994 -95, la recomandarea lui Neagu Djuvara, le-a avut cu Romulus Cordescu şi Alexandru Danielopol, doi dintre românii care au fost implicaţi ( ca tehnicieni) fie în delegaţia română care a semnat Convenţia de Armistiţiu cu Aliaţii ( Moscova,12/13 sept.’44 ), fie în Comisia de aplicare a Convenţiei de Armistiţiu.
Mărturiile celor doi interlocutori ai lui Liviu Vălenaş sunt consistente şi se cuvine să-şi găsească locul în muzeul de neuitare al rezistenţei anticomuniste.]

-------------------------
Cuvântul autorului

Între Nicolae Titulescu şi Maxim Litvinov.
Convenţia de armistiţiu de la Moscova

Salvarea basarabenilor şi bucovinenilor
Salvarea vasului Transilvania

Spolierea României de către Uniunea Sovietică prin Comisia Aliată de Control
Adendda
Date biografice

Misterul celei de a cincea valize a lui Nicolae Titulescu

Tragedia basarabenilor şi bucovinenilor
Stenograma discuţiilor care au avut loc la Comisia Aliată de Control , 3 martie 1945

Activitatea desfăşurată de Al. D.Danielopol în cadrul Comisiei Române de aplicare
a Armistiţiului.

În spaţiul istoriei interzise.

------------------------------------
Romulus Cordescu descrie cu lux de amănunte „atmosfera”, „decorul”, „recuzita”, „actorii” care au luat parte la semnarea convenţiei: Molotov, Vâşinski, Maiski, Novikov ( cu o suită de experţi) …Sir Archibald Klark Kerr , Averel Harimann … Pătrăşcanu, Ghiţă Popp, Barbu Ştirbey, Constantin Vişoianu, Dumitru Dămăceanu ( cu experţii ).
- R.C : „ Aceşti doi ambasadori erau deci singuri , nu aveau pe nimeni cu ei, NU AVEAU NICI UN FEL DE DOCUMENT ŞI NU AU SCOS ÎN TIMPUL CELOR TREI NOPŢI DE DISCUŢII NICI UN CUVÂNT!”
- L.V: Ambasadorii Statelor Unite şi Marii Britanii au dat complet mână liberă sovieticilor?

- R.C: „Ei erau nişte „gentlemeni” şi, dacă s-au înţeles aşa cu ruşii, aşa s-au purtat. Repet încă o dată, ca să se ştie de generaţiile viitoare: NU AU SCOS NICI UN CUVÂNT! Când se întâmpla , foarte rar de altfel, ca Molotov să-i întrebe „ dacă sunt de acord” cu cele hotărâte de el, Molotov, nici atunci nu spuneau ceva , dădeau doar din cap în sens afirmativ! În dimineaţa zilei de 13 septembrie 1944, când s-au terminat aşa-zisele „discuţii” şi a urmat un „ coctail” […] ei, cei doi, englezul şi americanul AU DISPĂRUT şi am rămas numai noi cu ruşii.
„ Despre cele s-au discutat în nopţile de 11 spre 12 şi 12 spre 13 septembrie 1944, nu am eu ce să spun , pentru că s-au spus destule şi sunt consemnate în documentele oficiale române , sovietice, engleze sau americane. Eu am să vă spun ce nu s-a consemnat în aceste documente , şi anume este vorba de discuţiile care s-au purtat între Ionel Christu şi Maiski , pe tema cuantumului de război.
Ele au fost fixate , iar de la această cifră ruşii nu s-au abătut , la 300 milioane de dolari SUA, în noaptea de 11 spre 12 septembrie 1944. […..] În replică, Ionel Christu a spus că este o sarcină prea grea pentru România , la care Maiski a răspuns că < nu este aşa, întrucât venitul pe cap de locuitor în România este de 1000 de dolari şi, în consecinţă cifra nu reprezintă o mare greutate pentru România … > [….] La care, şi despre asta este vorba, şi asta trebuie să se ştie, pentru că nu se ştie, şi în special cei tineri trebuie să o ştie , Ionel Christu , foarte calm, foarte liniştit , dar foarte hotărât , a răspuns următoarele:

<ESTE ADEVĂRAT , VENITUL PE CAP DE LOCUITOR ERA ÎN ROMÂNIA DE VREO 1.000 DE DOLARI, DAR NOI AM DUS UN RĂZBOI COSTISITOR, DUCEM UN RĂZBOI COSTISITOR ŞI MAI ALES DOMNUL MAISKI UITĂ CĂ ÎN ACESTE DOCUMENTE ERA VORBA DE ROMÂNIA PE CARE ERAM MÂNDRI SĂ O DE NUMIM ROMÂNIA MARE ŞI CARE ASTĂZI NU MAI EXISTĂ! > [……]
După câteva momente de linişte, am fost aduşi toţi la realitate de către Molotov care a spus: < Acum că am căzut de acord [sic!] asupra tuturor chestiunilor [….] TRECEM LA SEMNAREA DOCUMENTELOR! > […..]
Indiferent ce cred unii, mai ales tinerii , căci despre ei este vorba, toată lumea trebuie să ştie ce a putut să spună Ionel Christu , atunci, acolo, lui Molotov, în nopatea de 12 spre 13 septembrie 1944! Răsplata a fost că trupul lui Ionel Christu zace undeva , într-o groapă comună pe malul Tisei, pentru că mai târziu a fost arestat şi dus la Sighet”. [………]
- L.V: Puteţi să rememoraţi pentru noi momentul când aţi fost epurat din minister [ Ana Pauker] ?
- R.C.: La sfârşitul lui octombrie 1947 , am constatat că în faţa Ministerului de Externe , în Piaţa Victoriei, tot spaţiul eraplin de maşini şi fiecare care ieşea din minister era « invitat » să urce într-o maşină … Era dus apoi la cea mai apropiată circă de Poliţie , eu am fost dus la Bufet, la Şosea, acolo am fost percheziţionaţi , ca să nu avem nu ştiu ce documente asupra noastră şi ni s-a spus « să mergem… acasă şi să aşteptăm comunicările ministerului » … La începutul lunii noiembrie 1947 , au venit aceste comunicări , prin care eram anunţaţi că suntem EPURAŢI. [….] Neputând să mă încadrez nicăeri , am intrat la o şcoală de recalificare şi ulterior am devenit … electrician , deci cu dalta şi ciocanul mi-am câştigat , toată viaţa, în continuare, existenţa. […..]
- L.V.: Aţi reuşit să scăpaţi de închisorile comuniste?
- RC: „Cum era să scap? Nu am scăpat deloc! În 1950, am fost arestat am fost dus la Canal

la « Drumul fără pulbere » cântat de Petru Dimitriu, acolo am trudit până în 1953… şi iarna 1954 …

----------------------------

Alexandru Danielopol ( ex-avocat, expert bancar-financiar la „Creditul Industrial”,din fam.Brătianu / Pillat , fiul prof.dr. Danielopol) relatează cum s-au făcut comisiile de specialişti pentru aplicarea Convenţiei de Armistiţiu , el fiind desemnat să lucreze pentru art.5.
- AD: „În optica sovietică, basarabenii şi nord –bucovinenii , plus herţenii, erau considearaţi „refugiaţi trădători” ,care trebuiau să revină în URSS cu orice preţ. [….]
Pentru Basarabia, din păcate, nu mai puteam face nimic, Basarabia era pierdută , era luată la ruşi.
Acum însă se punea problema salvării oamenilor , a basarabenilor şi bucovinenilor.
Aceştia se refugiaseră în România în două valuri , între 1940-1941, relativ puţini, şi un val uriaş , refugiat în 1944.[….] Cifra exactă este acum imposibil de stabilit , în orice caz , peste 300.000 de oameni. […..] iar cei luaţi de ruşi şi „repatriaţi” cu forţa, se cifrează între 50-55.000 de oameni. […….] stăteam într-o cămăruţă de câţiva metri pătraţi, care dădea într-o sală mai mare .
Ei bine, în această cămăruţă, veneau basarabeni după basarabeni, era un pelerinaj, lumea stătea la coadă, îmi sărutau mâna, ca la Papa de la Roma… Plângeau , se puneau în genunchi în faţa mea şi mă implorau:
< Salvaţi-ne, faceţi ceva pentru noi, nu ne lăsaţi să ne ia ruşii >.Dacă asta părea că nu ajunge, veneau copii cu părinţii lor, mă implorau şi ei < Salvaţi-o pe mama, salavaţi-l pe tata, salvaţi-mi frăţiorul şi surioara! >.Eram încontinuu cu lacrimi în ochi , noaptea nici nu mai puteam dormi.

Veneau la mine, în acea cămăruţă, regulat, şi reprezentanţii basarabenilor, Ion Pelivan şi Pan Halippa. Îmi spuneau şi ei: < Sunteţi Dumnezeul nostru, salvaţi-ne, salvaţi-ne! >[……………….]
Eram conştient că am în faţă reprezentanţii temutului guvern sovietic, pe oamenii lui Stalin, dar ştiam că trebuie să mă lupt şi cu propriul meu guvern , condus de „patriotul” Petru Groza, pe care nu-l interesa soarta basarabenilor şi bucovinenilor. Desigur, nu pentru că era ardelean, ci pentru că era comunist. Lui îi convenea să scape de basarabeni şi bucovineni , ca să se poată pune bine pe lângă ruşi.
Eu însă ajunsesem într-o stare de disperare pe care nici nu o pot descrie. [……………]”
La sugestia lui Christu şi Vişoianu , el a făcut un Memoriu, în care a invocat prevederile dreptului internaţional, care a fost trimis lui Molotov. Apoi a procurat şi studiat legea sovietică, până a găsit o „ chichiţă” legislativă, pe baza căreia a salvat sute de mii de basarabeni şi bucovineni.
A.D.: „ După aproximativ 15 zile, a venit răspunsul lui Molotov, care,pot să spun, ne-a trăsnit pe toţi în cap: < Dreptul internaţional nu este dreptul sovietic, continuaţi repatrierea urgent! > […….]
Am cerut atunci ruşilor , prin Comisia Aliată de Control ( sovietică) , să ne trimită un exemplar din noul drept sovietic, ÎNSĂ EI AU REFUZAT SĂ NI-L TRIMITĂ! [……..] Într-adevăr am găsit „chichiţa”!

Textul decretului Sovietului Suprem din 8 martie 1941 spunea următoarele:
< Toate persoanele care la data de 7 noiembrie 1917 aveau calitatea de supuşi ai fostului imperiu rus şi care la data de 28 iunie 1940 au trăit pe teritoriul Basarabiei , precum şi copiii lor, indiferent dacă până la 28 iuhie aveau sau nu calitatea de supuşi români , sunt repuşi în drepturile de cetăţeni sovietici , începând cu data de 28 iunie 1940. > […..]
„ Ce însemna acest „şi”? Însemna că cele două condiţiuni erau cumulative! Deci dacă îndeplineai prima condiţiune şi nu şi a doua , nu intrai în decret […….relatează condiţiile în care s-au petrecut refugiile din 1940 şi 1944 ……] Între timp basarabenii şi bucovinenii , informaţi de noua desfăşurare a situaţiei, ( conjuncţia ”şi”), au purces să-şi facă imediat acte false, din care reieşea că ei s-au născut în România, în Transilvania, în Muntenia, în Moldova. Alţii şi-au făcut certificate false de rezidenţă. […]
- LV: Bine au făcut! Cum s-a procedat cu falsificarea actelor? Eu am auzit că au fost imediat

eliberaţi din închisori falsificatori profesionişti, este adevărat ?

- AD: Prefer să tac, să nu ating acest subiect …
- LV: Nu, vă rog să vorbiţi…
- AD: Bine. În primul rând nu era nevoie să fie eliberaţi , pentru că falsificatorii se aflau în libertate!

Aproape toţi erau evrei şi nu au putut fi arestaţi , pentru că ar fi protestat imediat americanii , că …noi arestăm evrei , exact ca şi Hitler, suntem fascişti ca şi ei …[……..]
Imediat s-au pus pe lucru , erau aşi în meserie. Înainte falsificaseră documente pentru comunişti , ca să poată fugi în URSS, ca „cetăţeni sovietici”, apoi falsificaseră bani , iar acum falsificau certificate de naştere şi certificate de rezidenţă [……] Pentru falsificatori a fost o afacere de milioane , dar cei mai fericiţi erau basarabenii şi bucovinenii, că scăpau practic de la deportare.

[…] Noi cei de la Comisia Română pentru aplicarea Armistiţiului cu Aliaţii , ne făceam că nu ştim nimic. […] Pan Halippa, care era un om profund cinstit, […..] până la urmă a fost de acord […..]

Petru Groza a închis ochii! […..]
- LV: Cu alte cuvinte , brutalităţii sovietice i s-a opus, de data aceasta cu mult succes, cunoscuta şmecherie românească … [……]
- L.V.: Când au fost reluate discuţiile cu sovieticii?
- A.D.: „ Pe data de 3 martie 1945 [….] am fost convocaţi la sediul NKVD-ului de pe strada Tomas Masaryk. Şeful delegaţiei sovietice era colonelul Borisov, ca adjuncţi îi vea pe coloneii Gusiev şi Banserov. [….] Când am intrat în sediul NKVD –ului din Bucureşti, uşile au fost încuiate cu cheia ( ca să ştim bine că suntem prizonieri) , iar ofiţerii sovietici, toţi în uniforme , şi-au scos pistoalele din toc şi le-au pus pe masă. Atunci eu mi-am scos stiloul din buzunar şi l-am pus pe masă spunând: < Eh, fiecare cu armele lui! > […..] Periodic ruşii întrerupeau discuţiile , pentru a raporta Moscova desfăşurarea lor […] Ruşii ne-au anunţat că sunt hotărâţi să rezolve problema în cursul acestei şedinţe!
Eu, pe de altă parte, eram ferm decis să le ţin piept, să resping pretenţiile lor, cu orice preţ.
Ce să fac, d-le Vălenaş, eram tânăr, încă nu împlinisem 29 de ani, probabil nu intuiam pericolul.[….]
-L.V: Dacă, prin absurd, acum ar trebui să luaţi din nou parte la şedinţa respectivă, aţi mai face ce-aţi făcut?
- AD: „ Sincer să fiu nu ştiu dacă aş mai face. Am acum o altă vârstă, o altă experienţă, între timp am aflat de ce sunt în stare sovieticii, însă atunci nu ştiam totul despre ei . Ulterior am aflat ce au făcut ei în România. Dar, dacă stau să mă gândesc bine, cu dragostea pentru ţară , care nu m-a părăsit nici acum, la peste 80 de ani, cred că aş fi scos şi acum stiloul.”
[…]
Deci am fost convocaţi la Ambasada URSS şi Pavlov ne-a spus: < Vă aducem autorizarea guvernului Uniunii Sovietice privind dreptul de opţiune a cetăţenilor sovietici! >

Cu alte cuvinte, basarabenii şi bucovinenii aveau dreptul acum să opteze , fie pentru a rămâne în România , fie pentru a se “repatria” în URSS. Aparent era salvarea totală. Din păcate era un drept de opţiune condiţionat .Cei care refuzau să se întoarcă în URSS, trebuiau să spună care le sunt motivele pentru care refuză! Cu alte cuvinte, respectivii îşi puneau singuri cuţitul la beregată , dacă ar fi completat această declaraţie. Noi am refuzat categoric, iar Ghelmegeanu ne-a susţinut cu aceeaşi formulă:
< Să vedem, să ne mai gândim … >. Pavlov a spus: < Bine, atunci să lăsăm această chestiune în seama Conferinţei de Pace de la Paris, anul viitor >
Cum au evoluat lucrurile … Liviu Vălenaş a aflat-o şi a redat-o cititorilor.
___________________________________________________