DOINA CORNEA în greva foamei

Este un gest sacrificial, simbolic, închinat lui Dumnezeu.

Această grevă are mai multe semnificaţii:

1)Doamne, trezeşte ţara astfel încît să fim în stare să distingem adevărul de minciună.

2)Actul meu se referă la restabilirea unităţii poporului în jurul forţelor binelui.

3)Act de solidaritate cu cei ce rezistă eroic făcînd greva foamei în protest şi manifestaţii neîntrerupte.

4) Act de protest împotriva confiscării treptate a libertăţii cucerite cu atîta jertfă prin clasicile metode comuniste ce se reinstalează la noi.

CURAJ, SACRIFICIU, DEMNITATE

Doamna Doina Cornea, cea care în timpul dictaturii a avut curajul să-1 înfrunte pe Ceauşescu, chiar dacă forţele de represiune (mîna lungă a orcărui despot, fie el mai mult sau mai puţin înţelept) au încercat în permanenţă şi prin toate mijloacele să o reducă la tăcere, a declarat în ziua de 10 mai greva foamei în semn de protest faţă de practicile comuniste ale guvernului, în desfăşurarea campaniei electorale.

Înainte de a declara că se află în greva foamei, Doina Cornea a trimis Parlamentului European o scrisoare deschisă în care arată că alegerile de la 20 mai din România "nu vor fi libere". Totodată ea a subliniat faptul că poporul român "trăieşte o dramă" prin care riscă să alunece într-un totalitarism deghizat şi adresează un apel parlamentarilor europeni să nu uite România.

Doamna Cornea acuză regimul lui Ion Iliescu că este format din "fostele instrumente ale dictaturii comuniste" şi îl acuză că practică calomnia, minciuna, atacurile împotriva persoanelor şi sediilor partidelor din opoziţie, controlează radioul şi televiziunea şi împiedică difuzarea presei independente. Dar cel mai grav fapt citat de fosta dizidentă este că actuala conducere, în loc să stabilească răspunderile care revin instituţiilor de represiune ale regimului comunist, se sprijină pe aceste forţe în propria sa campanie electorală si pentru a se menţine la putere.

Deci, în pofida campaniei de calomniere şi discreditare lansată şi continuată de FSN, cea care a fost şi este pentru poporul român simbolul demnităţii naţionale, continuă neabătut lupta pentru adevăr, dreptate şi, în primul rînd, împotriva comunismului.

Falşii dizidenţi din interiorul Partidului Comunist (care se considerau aripa dreaptă a acestui partid), cei care astăzi au trecut din linia a doua în fruntea puterii, pălesc în faţa curajului, demnităţii şi sacrificiului acestei femei care, alăturîndu-se demonstranţilor din Piaţa Universităţii, arată lumii întregi că nu va renunţa la luptă până ce nu va avea garanţia că România se îndreaptă spre o reală democraţie, în mijlocul unei Europe care ne aşteaptă cu braţele deschise, dar care nu vrea să tolereze sindromul neo-comunist.

C. Nicolae