Prin anunţuri repetate la Televiziunea Română în cursul zilelor de sîmbătâ şi dumini­că, guvernul României răspun­dea comunicatului din 07.06. 1990 care chema la dialog pen­tru soluţionarea revendicărilor greviştilor foamei, aflaţi într-o situaţie critică. Dialogul a fost fixat pentru ziua de luni, 11. 06.1990, ora 15,00 la sediul gu­vernului.

 

IN FAŢA UŞILOR ÎNCHISE

S-a instaurat la noi în ţară in cele 5 luni care au trecut de la începutul revoltei ro­mânilor împotriva tiraniei, a totalitarismului, a dictaturii, a comunismului, o democraţie într-adevăr „originală", o li­bertate încătuşată, „cu arma la spate", străină democraţiilor din alte ţări europene.

Ora 14,30, o coloană de ma­nifestanţi porneşte din Piaţa Universităţii pentru a însoţi şi a susţine pe delegaţii asocia­ţiilor şi a ligilor care vor intra în dialog cu guvernul.

Ora 15,00. Moment inedit. Ziariştilor li se permite să pă­trundă în sediul guvernului. Sîntem anunţaţi încă de la in­trare că avem dreptul să rămînem doar pentru 5 minute. Trecem printr-un control strict, aşa cum se procedează la vama aeroporturilor — filtru. Sînt controlate cu minu­ţiozitate aparatele foto, apara­tele de filmat, casetofoanele de înregistrare. Aşteptăm într-un hol pînă cînd sîntem invitaţi în sala dialogului. Discutăm cu reprezentanţii care susţin cauza greviştilor foamei. „Vom accepta dialogul fără nici o pretenţie a prezenţei presei şi a camerelor de luat vederi. Insă revendicările manifes­tanţilor din Piaţa Universităţii nu le vom aborda . Ne rezer­văm ocazia unui alt dialog în acest sens dar atunci numai cu condiţia prezenţei presei." Intr-un final, intră în sală delegaţia guvernului compu­să din : SEVER GEORGESCU — secretar general al guvernului, RADU DOP — minis­trul adjunct al Sănătăţii, VLA-DIMIR PAŞTI — consilier al primului ministru. LUCIAN CONSTANTINESCU — direc­tor general In cadrul Minis­terului Poştelor şi Telecomu­nicaţiilor.

Încep prezentările de ambe­le părţi ale „baricadei". Cu acestea se încheie şi prezenţa presei la dialog. Cît se poate de democratic... Sîntem scoşi afară, fără discriminare. Presă autohtonă şi străină. Rămînem să aşteptăm „în faţa uşilor în­chise."

 

NEMULŢUMIRE GENERALA

Ieşim din sediul guvernului. Manifestanţii prezenţi se re­voltă cînd îşi dau seama, văzîndu-ne, că dialogul se des­făşoară cu uşile închise. „Ochiul şi urechea" opiniei pu­blice ,  presa — nu are drep­tul să participe la acest mo­ment atît de mult aşteptat.

...Cînd am crezut că autori­tăţile au încetat in sfîrşit să ignore o formă de protest atît de hotărîtă, cu asumarea mor­ţii ca singură alternativă po­sibilă a libertăţii — ne-am în­şelat.

Este adevărat. Am ajuns să ne lovim zi de zi de zidul unui sistem comunist pe care, vai, cit de bine îl cunoaştem şi pe care-1 detestăm.

 

REVOLTA ATINGE PUNCTUL CULMINANT

În jurul orelor 16—16,30, de­legaţia părăseşte sediul gu­vernului si anunţă obţinerea aprobării pentru înfiinţarea unui post de televiziune inde­pendent. Insă... va urma parcurgerea lungului drum birocratic pentru obţinerea de aprobări, de numeroase sem­nături ale diferitelor ministe­re, de care ar depinde naşte­rea acestui post de televiziune —  garanţie că adevărul va putea fi exprimat fără căluş în gură, pentru trezirea la sta­rea de veghe a unei imense părţi a românilor care au fost minţiţi şi înşelaţi sistematic de Televiziunea Română aşa-zis „liberă".

„Iar ne-aţi minţit !" — se aude strigătul revoltat, izbuc­nit din mii de inimi. Indignaţi, nemaicrezînd în promisiuni neîmplinite, nemaiaeceptînd minciuna spusă cu atît de mult sînge rece, manifestanţii ajung în faţa intrării în sediul gu­vernului. Şi în acest moment se produc uimitoare „mişcări de trupe". Numeroşi poliţişti ies din sediu şi se aşează „în poziţie strategică" pe patru rînduri în faţa intrării. Se scandează „Fără violenţă !", „Libertate te iubim / Ori în­vingem ,ori murim l", „Asasi­nii !". Manifestanţii se aşează pe asfalt pentru a face eviden­tă hotărîrea lor pentru nonviolenţă. Rîndurile poliţiştilor se dublează, se triplează. Imediat apar şi ofiţeri ai poliţiei. In maşini sînt aduşi chiar şi mi­litari. Motive întemeiate de mirare. Parcă armata jurase să „apere poporul" şi nu„ Obiec­tivele strategice — Rugăm circulaţi", nu-i aşa domnule Stănculescu ?

Şiruri de poliţişti încearcă să înconjoare manifestanţii, plasîndu-se în careu în faţa intrării în sediul guvernului. La un moment dat, şirurile de poliţişti şi soldaţi încep să îna­inteze, presînd manifestanţii cu intenţia de a elibera spa­ţiul din faţa sediului. Manifes­tanţii se ridică îngrijoraţi. Nu se ţine cont nici măcar de pre­zenţa femeilor. In urma „eli­berări" locului rămîne, semni­ficativ ,un steag tricolor călcat în picioare.

Sosesc din ce în ce mai mul­te unităţi de poliţie. Cu căşti albe, albastre, bastoane, arme şi încărcătoare, începe presiu­nea asupra manifestanţilor paşnici. Bastoanele n-au stat cuminţi. Au fost folosite, dai nu abuziv, ci doar pentru in­timidare.

Aşa arată în România demo­crată libertatea cuvîntului şi libertatea de a contesta o stare de fapt din societate. Dreptul la manifestaţie este „asigurat" prin lege, dar nu­mai cu condiţia să fie anunţa­tă cu 48 de ore înainte.

Manifestaţii oprimate. Inimi cenzurate. Dreptul la libera exprimare a convingerilor cenzurat.

Continuăm să existăm în România „cu căluşul în gură" !

 

ODETTE HANGANU

MARIAN DINU