Dialogul, acum

 

Este foarte posibil ca la ora cind ediţia noastră se închide, să înceapă, în sfirşit, mult aşteptatul dialog intre mani­festanţii din Piaţa Universi­tăţii din Bucureşti şi o comisie guvernamentală. Este un adevărat eveniment al vieţii noastre sociale şi politice care trebuia să se desfăşoare demult şi fără  nici o problemă. Revoluţia din Decembrie, sa­crificiile care s-au făcut, su­ferinţa prin care am trecut cu toţii ne dădeau şi ne dau dreptul la un permanent con­trol asupra puterii de către societate şi la un dialog be­nefic intre putere şi repre­zentanţii acestei societăţi, fie ei calificaţi şi „golani" sau „minoritate". Considerăm că nu numai raţiuni politice trebuie să aducă puterea la acest dialog, ci şi simple principii omeneşti. Pe fiecare dintre noi şi pe noi toţi laolaltă ne interesează fiecare ins al societăţii noastre, ne preocupă vrerea sa. Altfel nu vom pu­tea înainta spre democraţie dacă nu vom avea grijă unii de alţii, dacă nu ne vom res­pecta. Drumul spre democraţie, spre libertate, nu poate continua in arogantă, dis­preţ, cu alimentarea unor drame şi tragedii ce afectează starea de spirit naţională. Nici o putere, nici un guvern  nu-şl va mai putea permite în România, fără a-şi aduce mari prejudicii sieşi şi armo­niei sociale şi politice naţio­nale, să nu ţină seama de în­treaga gama de manifestări şi opinii din toate grupurile, so­ciale, profesionale, politice sau de virstă. Cei care au pu­terea, cei care vor avea puterea in ţara noastră trebuie să ştie că, odată pentru tot­deauna, aceasta nu va putea exista in afara societăţii, sau mai exact spus, deasupra so­cietăţii, decît cu mari riscuri. Deci, puterea trebuie să se considere ea însăşi parte societăţii. De aici trebuie să înceapă dialogul, de la aceste idei. Idei pe care trebuie să şi le însuşească inclusiv manifestanţii din Piaţa Univer­sităţii. Nici greviştii foamei care se află in mijlocul lor nu trebuie să aibă altă con­duită. Adică să trateze şi ei puterea ca pe un partener care nu trebuie să fie nici patron, nici administrator, nici serv — care să „dea" sau să i „se dea". Facem parte dintr-o societate aflată în re­voluţie, continuăm o revolu­ţie şi nu avem dreptul să ra­tăm nici o şansă, fie ea şi ne­însemnată. Deci, un plus de flexibilitate, de bună voinţă sînt absolut necesare acuma cînd cu toţii învăţăm să trăim altfel decît am trăit. Nu e uşor, dar trebuie să facem eforturi. Fireşte, dată fiind poziţia sa, puterea este che­mată cea dintîi să dea dovadă de înţelegere.     

Mai  bine  mai tirziu decît niciodată, cum se  spune. Cu atît mai mult cu cit acum e foarte-foarte tîrziu : manifes­taţia din Piaţa Universităţii a ajuns în cea de-a 51-a zi,  fapt fără precedent în Europa şi, poate, în lume.

Considerăm că realizarea unui dialog între guvern şi manifestanţi, absolut necesar acum, după cum la fel de ne­cesar şi util putea  fi şi în aprilie sau mai, trebuie să se constituie ca un prim pas spre validarea societăţii civile ro­mâneşti, forţa decisivă în democraţia pe care cu toţii ne-o dorim.

A venit de mult momentul să înţeleagă şi cei care n-au putut sau nu vor să înţeleagă faptul că altă alternativă la democraţie, pentru a ne regăsi în timp şi istorie, nu exiştă. Tocmai din aceste motive dia­logul trebuie să aibă loc ne­apărat, mai ales că sint şi vieţi omeneşti în joc: Dacă nu ieri, azi. Dacă nu azi, mîine. Dar de întîrziat nu mai avem nici dreptul şi nici puterea să mai  întîrziem. Să încercăm a fi,  cît mai mult cu  putinţă, înţelepţi unii faţă de alţii.