MITING ELECTORAL

DOMNUL ILIESCU LA DEVA

Duminica 22 aprilie, la patru luni de la doborirea dictaturii comuniste din Romania, a avut loc la Deva, intr-o atmosfera sarbatoreasca si sub un cer senin, un miting F.S.N.-ist care, prin continutul discursului sustinut de domnul Iliescu, a creat cel putin nedumerire. S-a vorbit intr-un stil confuz, improvizat, generalitati despre: reconstructie, dezvoltare, mostenirile trecutului, o viata mai buna, fara bogati si saraci, frumusetile patriei, state subdezvoltate si state bogate, vag despre privatizare, amendamente la “Proclamatia de la Timisoara”, etc. etc…. bine condimentate cu lozinci scandate ca la comanda (repetate inaintea sosirii presedintelui) de multimea isterizata si asudata.

Totul s-ar fi terminat bine si frumos daca, un grup de vreo 50 de tineri “bisnitari” – dupa spusele muncitorilor indignati “care se legitimau agresiv” – nu ar fi incercat sa patrunda in piata dinspre Hotel “Sarmis”, purtind lozinci de genul F.S.N. = P.C.R. Asta a fost prea de tot ! Pina si militienii si alte organe prezente pentru a asigura ordinea (cum am banuit la inceput), le preziceau ca vor pati lucruri rele de la muncitori daca mai insista cu opiniile lor. Echilibrul precar al situatiei in care se afla grupul de dizidenti, s-a degradat rapid o data cu incheierea discursului. Ca la un semnal, cetatenii indignati (la Deva sint foarte multi cetateni indignati), au tabarit pe vajnicii contramanifestanti, rupindu-le lozincile si hainele si luindu-I pur si simplu la poceala. In cadrul acestor lupte de strada (pentru ca se purtau pe strada) in care se foloseau pumnii si picioarele, se puteau auzi incurajari ca: “Omoriti-i pe bisnitari !”, “Sa nu scape nici unul !”, “Le aratam noi democratie !”, etc. etc…..

S-au putut vedea chiar si niste “doamne” care ii scuipau 9vreau sa spun ca I se zice “doamne” numai dupa 22 decembrie si ca inca mai au apucaturile de dinainte).

Ma rog, pina la urma multi “bisnitari” au fugit, urmariti fiind de multimea dezlantuita, (multi tigani au luat atitudine ferma impotriva bisnitarilor !), refugiindu-se prin Hotel “Sarmis”, unitatea de pompieri, apartamente, de frica sa nu fie linsati.

Ne intrebam cu ingrijorare ce s-ar fi intimplat daca grupul de opozitie era compus nu din 50, ci din 500 sau 5.000 de persoane ? Intrebati-va si dumneavoastra.

Democratia accepta opozitia, tovarasi !

Borbeanu S.

“Independent” – nr: 8, 24.04.1990