Dumitru
Dinca si arta gogosilor
In vara anului 1988, locuitorii comunei Crevedia, judetul
Dimbovita, au fost binecuvintati de Dumnezeu cu aparitia unui nou gestionar la
gogoseria din localitate. Insul
brunetel, cu o paloare ciudata, de om bolnav de icter, li s-a parut
cunoscut. Era intr-adevar consateanul
lor, Dumitru Dinca, fiul lui Nicolaie, de felul lor venetici, veniti in
Crevedia din comuna Cojasca. Ca era
brunet – era, fiindca toti din neamul lor erau bruneti. Ciudata era numai aparitia lui Mitica exact
in vremea in care era in divort cu sotia sa Elena (nascuta Carp, in Poienarii
Neamtului), pina atunci haladuind prin Bucuresti. Celui care a copilarit in Crevedia, pe strada Cimitirului nr. 8,
iata, ii murea iubirea, divortul terminindu-se in favoarea ingratei lui sotii,
care raminea sa-i creasca cei 4 copii, el urmind sa-I plateasca, prin primarie,
400 de lei (!) Toate s-au aflat in
Crevedia, dar rumeneala gogosilor facute de Dumitru Dinca I-a determinat pe
toti sa-l ierte, mai ales ca incepuse baiatul sa munceasca cu sirg (era nascut
la 1 mai 1950, de ziua internationala a muncii, ce naiba !), facind niste
gogosi pufoase si bine prajite. Abia
cind a inceput sa le vinda la suprapret, ba sa vinda si struguri, s-au gindit
sa-l intrebe de sanatate, facindu-I-se chiar dosar penal. Noroc cu genialul scornicestean, si el
dintr-o familie cu multi copii bruneti, care daduse indicatia pretioasa
procuraturii sa nu incarce rabojul infractiunilor.
Imi inchipui tristetea cu care s-a intors Dumitru Dinca in
Bucuresti, in primavara anului trecut.
Si-o fi retrait el cei 39 de ani, n-am de unde sa stiu, dar precis ca nu
s-a gindit sa se angajeze la vreo intreprindere, nici macar la I.T.B., unde a
mai “lucrat” intre 1974 si 1982 si unde nu s-a prea acomodat cu conducerea si
colegii, fiind sanctionat de patru ori, mutat disciplinar de trei ori si I s-a
desfacut contractul de munca tot de trei ori, ultima data definitiv. Ce urma sa faca ? Din ce sa traiasca ?
Prea multi mangoti adunati din afacerea cu gogosi de Crevedia nu
adunase. Ei, dar Bucurestiul are caile
lui intortocheate, un om intreprinzator poate trai bine mersi, chiar daca n-are
serviciu, chiar daca n-are domiciliu stabil.
Si asa a inceput marea aventura a artistului in gogosi Dumitru Dinca. A privit orasul desfasurat la picioarele
sale, de la inaltimea “Intercontinentalului” si, asemenea eroului balzacian, a
rostit: “Si-acum intre noi !”
E de presupus ca actualul vicepresedinte al “Aliantei Poporului”,
pina la Revolutia din Decembrie, a avut de suferit toate privatiunile odioasei
dictaturi: a fost obligat sa traiasca in provizoratul legaturilor cu femei
dubioase, sa aiba relatii cu bisnitari de tot felul, in vesnica alergare de
teama “gaborilor”. Acum trebuie sa se
fi nascut in el sentimentul de revolta, e drept, fara precizarea unui
program. Viitorii istorici,
perspicaci, vor descoperi atitea elemente biografice relevatoare. Noua ne-ar fi suficienta descoperirea unor
date privitoare la participarea eroului nostru la Revolutia propriu-zisa, numai
ca cercetarile ne-au fost infructuoase.
Dumitru Dinca (probabil ca numele acesta, identic cu al lui Ion Te-leaga
l-a deservit) e un revolutionar post factum, ca sa zicem ceva si pe latineste,
intrucit ideologul “Alintei Poporului“ are placerea sa se declare student la
drept si, de, Venturianii zilelor noastre au ambit.
Alaturi de dl. Augustin Zbora-Ciurel, figura lui Dumitru Dinca a
devenit nemuritoare in diverse manifestatii “spontane”, fie in pasajul
Universitatii, fie in fata hotelului “Intercontinental”, (Cita consecventa
!). A avut o buna conlucrare cu dl.
Doru Braia. Majoritatea actiunilor
initiate de domnia sa au fost neautorizate, dar pentru cineva obisnuit cu o
viata impotriva legilor, atare autorizatii sunt superflue. Se afla in bune relatii cu lideri si membri
ai organizatiilor “21 Decembrie”, “16-22 Decembrie”, “Grupul Independent
Democratic”, “Asociatia fostilor detinuti politici” si “Uniunea Mondiala a
Romanilor Liberi”, impreuna cu care organizeaza actiuni protestatare pentru
instaurarea democratiei si a nealinierii politice. Fiindca, nu-I asa ?, Dumitru Dinca e un apolitic. Ce conteaza ca aceste manifestatii tulbura
ordinea publica si au un caracter de destabilizare politica, ce conteaza ca
inaintea fiecarei asemenea manifestatii trece, din intimplare !, pe la sediul
P.N.T.-c.d., unde are convorbiri amicale si de unde isi procura materiale de
propaganda ?
Vreti sa-l gasiti pe Dumitru Dinca ? Foarte simplu: unde vedeti un grup de peste o suta de insi
ragusiti, eventual cu o porta-voce, acolo se afla si el. Dezinteresat, generos, el este un om al
strazii. Doar intimplator il veti gasi
la Miriuta Ioan (pe strada Ceahlaului nr. 12, bloc 32, ap. 22) sau la
domnisoarele Ecaterina Cocosel (pe str. C. Brincoveanu nr. 9, bloc 14, ap. 134)
si Mihaela Hillerin (pe str. Precupetii Vechi nr. 3), aceasta din urma
impartasindu-I si convingerile politice !
La serviciu nu-l cautati si nu-l intrebati nici din ce traieste. Puriul “gavroche”, copilul tirziu al
Revolutiei, nu poate fi intrebat totusi astfel, cind menirea lui e sa puna
intrebari fundamentale intregii omeniri.
El care, cum zice, a fost mecanic de locomotiva (nu sustinea cineva ca
revolutiile sint locomotivele istoriei ?), el care a fost invitat la o cafeluta
de insusi generalul Bitlan la circa 1 de politie, fiind sfatuit s-o lase mai
moale, in sfirsit, el care a fost chemat de prof. Magureanu sa ia conducerea
noului serviciu de informatii, refuzind fireste, nu poate fi intrebat atit de
simplist: dar dumneata din ce traiesti, dle Dinca ?
Nu-l vom intreba deci nici ce-a cautat in ziua de 22 aprilie 1990,
in Piata Aviatorilor, la mitingul P.N.T.-c.d. si cum s-a facut ca, dupa aceea,
a condus un grup de manifestanti la Televiziune si in Piata Universitatii, unde
a ridicat baricade, blocind toate caile de acces si stirnind reactia opiniei
publice. Nu-l intrebam fiindca stim
exact cum a fost. Scurtul moment al
“arestarii” i-a aureolat imaginea.
Acum stim ce este “Alianta Poporului”, scenariile actiunilor ei seamana
prea mult cu acelea ale vechilor “garzi Maniu”. De unde sa ia dl. Coposu, fostul informator al securitatii,
niste legionari de nadejde, ca pe vremuri ?
Pe securisti I-a pus in posturi importante, asa ca pentru garzile
domniei sale sunt buni si indivizi de teapa dlui Dinca (Dumitru – nu Ion). Tot cirmizul e sa se desfasoare treaba cu
discretie si “Alianta Poporului” sa aiba fason revolutionar. Gaselnita gogosarului din Crevedia e buna,
dle Coposu. Gogosile lui se vind bine
si de profitat profitati dumneavoastra.
Dar pina cind ?
ULTIMA ORA
* Primim vesti alarmante din Medgidia: un grup de doamne si domnisoare l-au zarit, la Universitate, linga D. Dinca, pe numitul Trifu, vorbind la o porta-voce, despre orice, in afara de nenumaratii copii pe care I-a facut cu diverse femei care “nu l-au inteles”. S-a propus crearea Comitetului de crestere a copiilor dlui Trifu.
* Clientii
medicului stomatolog Barbareso, aflat in Piata Universitatii, il intreaba ce sa
faca, sa-l mai astepte la policlinica sau sa mearga sa-l “extraga” din gura
metroului ?
*
Organizatiile de tineret taraniste si liberale au protestat asupra asa-zisei
arestari a dlui Dinca. “Protestatarii”
se desfasoara la Universitate, la distante aproximativ egale de sediile
respectivelor partide. Asta nu va sune
nimic ?
* Se
zvoneste ca “Alianta Poporului” s-a destramat, dl. Dinca fiind invinuit de
legaturi cu taranistii. Asta inseamna
ca in aceasta organizatie sint si oameni care gindesc cu capul lor, ceea ce e
bine.
“Dimineata”
– nr. 56, 26.04.1990