Violenta si
iubirea de oameni sau “cine nu-i cu noi e impotriva noastra”
Drumul dintre Piata Universitatii si parlament trece acum prin
istorie. Prin istoria comunismului
extremist, a fascismului, a anarhismului si, pentru putina culoare locala, a
legionarismului.
Departe de mine gindul de a acuza tinerii din Piata Universitatii
care, pina mai ieri, scandau “Fara violenta” iar azi sint intoleranti si
ultimativi, ca ar nutri idei si reflexe inrudite cu ceea ce istoria a decis a
fi balastul ideologic al epocii moderne, rusinea politica a lumii
civilizate. Cred in sinceritatea si
puritatea lor sufleteasca. Cum cred in
bunele lor intentii. Le respect
idealurile. Inteleg capacitatea lor de
daruire. Au tot dreptul sa faca
politica dupa ce au facut o Revolutie.
Nu cred insa in bunele intentii ale unora dintre cei ce, profitind
de inocenta tinerilor, incearca sa-I foloseasca drept unelte si marionete. E revoltator si jalnic daca-i asa. Si se pare ca nu ne inselam prea tare. Pentru ca, facindu-se ecoul strazii, domnul
Ioan Lup a amenintat ca va inteti violenta.
“Veti avea violenta, domnilor !”, a scandat domnia sa, in cel mai
crestinesc diapazon din “c.d.-ul” partidului pe care il pastoreste. Apoi a venit domnul Nica Leon (fost sef al
santierelor lui Nicu Ceausescu) care, dindu-si seama ca nu poate aduna 100.000
de semnaturi pentru a putea candida la presidintie, a cautat sa se aburce pe
umerii tinerilor din Piata Universitatii pentru a se autoproclama… suveran al
momentului politic actual. Reteta-I
simpla: produ destabilizare, ameninta cu dezastrul si impune-te drept singura
solutie. (L-am citat din memorie pe
Musolini). Intre timp, lasind oala sa
fiarba pina va da in foc, domnul Radu Cimpeanu a dat o fuga pina in Statele
Unite pentru a incerca sa obtina acolo firmanul mult dorit.
Goebbels, intr-un moment de sinceritate, a facut publice unele
dintre principiile calauzitoare ale fascismului: “Tipa pina iti naucesti
adversarul, tipa pina iti ies ochii din orbite, tipa pina il reduci la tacere. Apoi ingroapa-I lesul politic cu onoruri
nationale”. Stalin a slefuit cinismul
in directia doctrinei: “Cine nu-I cu noi, e impotriva noastra”.
Cind domnul Ioan Lup a profetit “Veti avea violenta”, n-a facut-o,
desigur, in necunostinta de cauza.
Violenta este asul din mineca in murdarul joc politic al unor exponenti
ai P.N.T.-c.d., intrucit mi-e greu sa cred ca toti taranistii ii impartasesc
ideile domnului Ioan Lup. Dar,
vrind-nevrind, partidele se legitimeaza prin liderii lor.
Incercati sa va imaginati urmatoarea scena. Taranul (nu un taran) se
intoarce trudit de la cimp, o data cu lasarea intunericului. Priveste icoana Mintuitorului din perete,
se inchina si, intr-un gest de-acum reflex, apasa pe butonul televizorului. Il vede pe domnul Ioan Lup, vede grupuri
intolerante, ultimative de tineri dezlantuiti. Il vede iar pe domnul
Ioan Lup incercind sa adune caimacul politic al acestei fierberi. Nu poate fi decit multumit, veti
spune. Taranistii joaca tare. Tara si taranul sint pe miini bune. Daca veti observa o unda de indoiala pe
chipul sau sa stiti ca-I nedumerirea istorica a Mariei Sale Taranul: “Cit o sa
mai fiu, Doamne, de batjocura lumii ?
Cit sa-I mai duc in circa pe astia”.
Oricum, poate sa adoarma linistit.
Domnul Ioan Lup si centurionii domniei sale vegheaza.
E de presupus insa ca taranul si tara se vor trezi. Ce va fi atunci ?
“Dimineata”
– nr. 56, 26.04.1990