Pierim aici, pe pâmînt sfinţit

Oare mal există undeva în lumea aceasta vreo ţară care, pretinzîndu-se democrată, să-şi lase oamenii să moară în greva foamei fără ca măcar să-i întrebe de ce fac această grevă ?

Iată, astăzi se aflau încă in greva foamei peste 20 de persoane. Vasile Lungu se afla din 21 mai, ora 23, internat de urgentă la Coltea cu glicemia 25 mg la sută ; Grigore Hereş şi Eugen Popovici au fost reanimaţi pe loc prin perfuzie, fiind in stare gravă ; Victor Ilinca este spitalizat pentru a doua oară la Fundeni (este şi operat de cord). Acest guvern, chiar dacă încă nu este legitim nu vrea totuşi să ştie de ce anume îi mor oamenii ? Chiar nu doreşte să vadă de ce unii „concetăţeni" refuză să mănînce de trei săptămîni ? Să nu existe nici o soluţie ?

Redăm succint cîteva gînduri ale celor care sînt decişi să continue greva foamei pînă la moarte. Dănut Lungu : „Nu renunţ la greva foamei decît atunci cînd nu va mai exista comunism în România. Am să ştiu că a dispărut cu adevărat atunci cind am să văd că echipa d-lul Iliescu, împreună cu toată fosta nomenclatură, nu va mai fi la conducere". Valentin Anton : „Dacă revendicările noastre nu-şi vor găsi nici o rezolvare, vom rămîne aici şi vom face sacrificiul suprem. Cel puţin ştiu că mor cu conştiinţa împăcată, că am făcut tot ce depinde de mine pentru înlăturarea comunismului din această ţară". Ovidiu Antonie Pocitaru : „Am luptat şi-n Ungaria, alături de Liga anticomunistă română, şi lupt şi acum, prin această formă, pentru înlăturarea comunismului din România, pentru abrogarea reală, nu formală, a decretului 473 şi pentru eliberarea celor care au fost arestaţi abuziv dintre noi. Acestea sint revendicările noastre, ale tuturor. Merg cu greva foamei pînă la sfîrşitul vieţii mele, am si jurat în mod public, şi nici la spital nu primesc să fiu dus. Eu mai sper că dl. Iliesea are suflet de om ; daca nu are, atunci o să pierim ; dar pierim aici, pe pămînt sfinţit de cei care au murit cu cîteva luni înaintea noastră". Dorina Purice Cobzaru : „Fac greva foamei pentru a cere ceea ce vrem cu toţii, cei care sîntem aici, în special acceptarea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara. Nu, nu voi renunţa, îmi dau seama că poate sacrificiul nostru este inutil, că în orice caz pe dl. Iliescu nu-1 afectează cu nimic, pentru el noi sîntem golani şi oameni fără căpătîi. Dar ori murim, ori..." Aurelia Carmen Rădulescu : „Refuz să mai mănînc o rnîncare în comunism, refuz să muncesc in comunism, refuz să respir aerul dintr-o ţară comunistă ; dar refuz şi să plec în altă ţară : prefer să mor aici. Dacă revendicările noastre nu sînt luate în seamă, nu voi renunţa la greva, foamei decît intre patru scînduri ! Şi reţineţi că sînt în deplinătatea facultăţilor mintale cind afirm aceasta ! Am să-mi dau seama că nu mai exista comunism numai atunci cînd va cădea dl. Iliescu, acum ştiu sigur că el este cel mai înverşunat, că e mai rău decit Ceauşescu, e mai periculos pentru că, fiind mai inteligent, ne joacă aşa cum vrea el. Probabil că noi vom muri. Dar sînt convinsă că va fi o vreme cînd omul din societatea românească de mîine, de poimîine, va avea posibilitatea să-şi afirme calităţile, talentul, personalitatea ; pentru că flecare om este un bulgăre de aur ce trebuie pus în valoare, ce trebuie lăsat să strălucească şi să-şi arate caratele. Cred în această societate şi pentru ea lupt. Să trăiască cel mai dumnezeiesc dar din lume, Libertatea!".

A consemnat

Sabina Angelescu