Cronica TV.  De Romulus Rusan

Deconectări, şi nu numai

 

Am mai vorbit despre tendinţa,  neascunsă de altfel, a Televiziunii de a ne deconecta prin cele mai neobosite procedee. Teleenciclopedia este cea mai veche emisiune, şi, nu întîmplâtor, cea mai gustată, după cum atestă sondajele de ieri şi de azi. Plăcerea de a afla amănunte  picante despre, de pildă, viaţa animalelor - egalată, azi, doar de aceea cu care sînt prizate zvonurile defăimătoare despre oamenii de vază  - stă pe primul loc în preferinţele publicului. Sîmbăta trecută am urmărit un documentar despre obiceiurile leilor aflaţi în libertate. Clasica leoaică, înconjurată de puii ei zburdalnici, vagabondarea masculilor singuratici şi lupta pentru supremaţie în teritoriul lor, „marcat prin jeturi, de urină", au făcut desigur deliciul spectatorilor, cărora li s-a oferit şi porţia de livresc printr-o replică uşor adaptată : „Regele a fost învins ! Trăiască noul rege !". A urmat un filmuleţ despre pirostrii. Apoi unul despre istoria automobilului. Divertismentul a continuat printr-un vechi film cu „Sfîntul", iar mai tîrziu cu un spectacol de varietăţi de pe Champs Elysee (dintr-o serie care, aproape singură, ne aminteşte de antena montată în curtea Televiziunii, cîtva timp în urmă, pentru captarea emisiunilor francofone).

 

SÎMBĂTĂ tîrziu şi duminică seara,  divertismentul oferit marelui public a fost transferat pe o coardă ceva mai crudă. S-a reintrat în zodia proceselor. Intîi, depoziţiile martorilor de la Timişoara., oferite behaviorist, cu o mare abundenţă de detalii. Fără să rezulte ce s-a întîmplat în ansamblu, în acele tragice zile şi seri, vorbitorii au insistat copios asupra stării timpului, asupra propriei activităţi, cu o încetineală de-a dreptul epică. Replici memorabile: „In acea dimineaţă, Domnule Preşedinte, iertată fie-mi expresia, moţăiam în scaunul în care-mi duc activitatea". Sau : „O străduţă, să nu zic destul de deteriorată, dar deteriorată, în care călcam, scuzaţi-mă, în bălţi". Dincolo de lipsa de gramatic şi de finalitate (căci, in momentele cheie, nimeni nu putea produce o probă cît de cît clară asupra vinovăţiei celor din boxă), întrebarea este cui folosesc aceste foiletoane sfătoase, altfel foarte palpitante, şi dacă nu cumva ele nu vor decît să ne îndepărteze de esenţa fenomenului, încîlcindu-ne în enigme cu, aparenţă normală.

 

Duminică seara, în locul celebrului  “Star” de Robert Wise (programat la o oră mai tîrzie) s-a reluat filmul cu două staruri, din decembrie, intr-o variantă amplificată. Procesul propriu zis ne-a revelat din nou cele două maniere de a reacţiona in fata completului: una, constînd din cunoscutele refuzuri de a răspunde, întrerupte cînd şi cînd prin stereotipe fraze de discurs, ca la o reintrare grăbită pe sine; cealaltă alcatuită din pitoreşti izbucniri temperamentale, interzicînd minimul de compasiune datorat situaţiei. Raţiunea reluării acestei caserte n-a fost prea clara. S-a aflat că ea fusese proiectată cu o seară înainte şi pe canalul I al Televiziunii franceze, dar într-o variantă completă. Intrebarea este dacă, la fel ca în alte imprejurări, ceea ce ni s-a ascuns a fost cu premeditare sau numai intamplător. Printre atîtea tentative de a deconecta, nu se intelege prea bine.

 

ERAM gata să afirm că felul de a prezenta „Actualităţile", plăcute sau nu, s-a limpezit, renunţîndu-se la acele manevre mimice menite să strecoare subînţelesuri.

Şi iată că, brusc, de duminică şi de luni, totul s-a reîntors într-o matcă încă şi mai obscură. Nu ezit să afirm că sorgintea episoadelor petrecute în proximitatea Universitatii şi în faţa Hotelului Intercontinental trebuie căutată  tot în atitudinea Televiziunii, bineînţeles daca aceasta se consideră, cum o considerăm noi, responsabilă şi independentă. Firul istoriei a pornit de pe Calea Dorobantilor, deşi faptele au fost bine ascunse marelui public. Incă din după-masa de duminică - dupa întîlnirea cu cei opt timişoreni ce aduceau un mesaj din oraşul-erou - manifestanţii (în nucleu supravieţuitori ai nopţii de 21 decembrie) s-au masat în faţă clădirii de Calea  Dorobantilor, solicitînd să-si exprime punctul de vedere. Era vorba de cîteva  revendicări vizînd democratizarea reală a tării, verificarea persoanelor ce candideaza în alegeri şi abrogarea unui decret din.1977 prin care Televiziunea fusese pusă sub controlul guvernului.Uiţi vremurile cînd cereau ei înşişi ajutor populatiei, oamenii Studioului 4 s-au  eschivat să le dea cuvintul,  desi - cel puţin in privinta ultimului punct – ar fi trebuit sa fie profund interesati. S-au multumit, in “Actualitătile” de noapte, să le citească revendicările, incolor, grăbit şi fără imagine, după un infinit şir de mitinguri şi communicate electorale mult mai elocvent ilustrate. Frustraţi, manifestanţii au recurs la acea disperată soluţie, masîndu-se pe locul vechii baricade din decembrie, în faţa Hotelului Intercontinental.  Accidentarea unei manifestante şi retinerea pentru cîteva ore a unuia din lideri  au agitat spiritele, facînd ca protestul, soldat cu întreruperea circulatiei în centrul orasului, să se prelungească  pe parcursul intregii zile de luni. Televiziunea a tăcut în tot acest răstimp, preferînd inundaţiile din  indepartata Australie. Abia la ora 23, „Actualiţăţile" au dat un cimpei de imagine de la locul evenimentului, dupa ce agentiile de presă îi facuseră deja publicitate internaţională. Dar nici de această dată manifestanţii n-au avut cuvint. Crainicul a dat cuvintul doar unui ofiţer de poliţie, care facea bilanţul daunelor economice (dezorganizarea transportului public, consumul suplimentar de carburant, deturnarea poliţiei de la treburile curente etc.) si anunţa într-un fel măsurile ce se vor lua, şi care au şi fost luate in zori. Acum (marti dimineata), cînd manifestaţia a fost dispersată şi perimetrul ocupat de forţele de poliţie, sîntem în drept să ne întrebăm dacă TVR n-a dat din nou dovadă de o crasă lipsă de răspundere. Politica struţului s-a dovedit, încă o dată, falimentară, cu grave repercusiuni asupra imaginii democraţiei noastre, într-o perioadă cînd o anume parte ostilă a mass-mediei  internaţionale începe să pună în ghilimele pînă şi sensurile curate ale revoluţiei din decembrie. Cred că daunele de acest gen sînt mult mai costisitoare decit acuzatele pierderi de carburant.  Ce s-ar fi întimplat dacă se dădea cuvîntul din prima clipă, aşa cum ar fi fost normal, demonstranţilor din stradş? Se evita, evident, tot ce a urmat De ce uităm mereu ca, nespuse  la timp, opiniile devin incendiare şi duc la deznodăminte imprevizibile?  Arataţi fara sunet, ca puii de lei ce zburdaseră sîmbătă seara în

programul Teleenciclopediei, tinerii de la Intercontinental au devenit acum un nou argument al lipsei de curaj si de  transparenţă   a Televiziunii . Cu deosebirea ca, dacă imaginea agreabilelor vieţuitoare a încurajat, poate, stabilitatea mioapă a unei părţi a publicului, transformarea în necuvîntătoare a mulţimii tinere din stradă, a acestei a treia forţe  din societate, apolitică şi dornică doar de libertate în viitor, a dus iarăşi la tulburarea atmosferei ce se naşte in  jurul nostru.

 

ISTOVITORUL  program de luni noaptea s-a  încheiat tirziu, după ora 2, cu filmul recursului  celor patru demnitari  condamnaţi în luna februarie. Zodia proceselor culmina. Am asistat din nou, într-o gamă mergînd de la tragedia  cornelliana la dezvinovatiri făcute în faţa unei săli moţăinde, ba chiar şi la adeziuni directe la realitatea prezentului (unul din inculpaţi a vorbit, explicit, despre “revoluţia noastra", şi a fost nevoie de intrebarea ironică a preşedintelui completului de judecată pentru a ne desluşi că se referise tocmai  la revoluţia din decembrie. Transmisiunea, ce-i drept la o ora a somnului profund, a durat mai mult de o oră. Iată că timp de transmisie se găseşte, dar pentru cei ce vin din trecut si nu pentru cei ce s-ar fi multumit să-şi facă publică, măcar pe parcursul  citorva minute părerea despre ceea ce trăim azi si despre cum îşi vede generaţia cea mai tînără viitorul.