CIRCULAŢI, VĂ RUGĂM!

Ieri dimineaţă, la radiojurnalul de la ora 7,00, aud ştirea că în Piaţa Universităţii demonstraţia anticomunistă şi antiguvernamentală începută duminică şi continuată luni, cînd s-a blocat circulaţia, continuă. Ca orice ziarist, ajuns acolo, în loc de demonstranţi am putut vedea, pe ambele părţi ale bulevardului si în jurul Pieţei Universităţii trupe de poliţie înarmate cu pistoale automate, baionete şi bastoane de cauciuc.

Demonstranţii ? Nici de sămînţă nu mai rămăseseră. Poliţiştii cu care am vorbit mi-au comunicat că au venit să asigure fluenţa circulaţiei. Dar dvs, nu sinteţi de la circulaţie. Unde sînt demonstranţii ? Au plecat, mi-au răspuns.

Cum au plecat si unde au plecat am aflat de la un martor ocular, un tînăr care, fugărit şi lovit de bastoane, împreună cu alţi vreo 15 manifestanţi s-au adăpostit într-un bloc apropiat.

„Momentul critic — îmi spune tînărul, care m-a rugat să nu-i dau numele de frică să nu fie arestat — a început de la 5,15 dimineaţa. Acţiunea cred că a fost coordonată din timp, de la hotelul Intercontinental. Cînd au intrat trupele în Piaţă se circula, intersecţia nu mai era blocată. Au venit dinspre Teatrul Naţional, dinspre strada Edgar Quinet, din toate părţile, foarte mulţi poliţişti înarmaţi în uniformă de instrucţie. Erau mai mulţi decît noi demonstranţii. Dar, înainte de acest moment, au apărut în piaţă o grămadă de civili, proaspeţi, se cunoştea că nu erau nedormiţi ca noi. Nu erau de-ai noştri. Cînd au intrat în acţiune poliţiştii au ridicat nişte cartonaşe în sus şi aceştia i-au ocolit. Civilii au început să ne lămurească că nu e bine ce facem, să plecăm iar alţii dintre ei erau doar observatori. Poliţiştii care au intrat primii în acţiune erau foarte furioşi. Nu erau profesionişti. Aceştia au mai mult calm şi metodă. Prima persoană pe care am văzut-o eu cum o lovesc era o măicuţă care manifesta împotriva hotărîrii cu Teoctist. Unul dintre ei a lovit-o de două ori cu bastonul de cauciuc, aceasta a căzut, după care au lovit-o cu bocancii. O cunoştinţă de-a mea, un tînăr, si-a scos ochelarii şi a cerut să fie arestat. Si acestuia i-au aplicat cîteva lovituri de baston, apoi l-au lovit cu picioarele şi l-au lăsat acolo. In acel loc unde mă aflam au fost totuşi arestaţi vreo 10 oameni. Era ora 5,15. S-a produs panică şi am încercat să ne refugiem. O femeie s-a refugiat chiar la Intercontinental, unde erau reporteri străini. Eu, împreună cu un grup mai mare am fugit mînaţi fiind din spate de bastoanele poliţiştilor. Am intrat într-o curte interioară. Am sărit peste un gărduleţ, după mine a sărit şi o fată care şi-a scrîntit piciorul. Am urcat apoi într-un bloc şi am bătut la uşi rugind să ne deschidă, că ne omoară : unii au deschis dar cînd au auzit că e vorba de poliţie au închis uşa la loc. Nici măcar pe fata cu piciorul scrîntit nu au vrut să o adăpostesc. Plnă la urmă o bătrînică ne-a deschis, ne-a adăpostit. Eram vreo 15 inşi şi am stat acolo pînă a trecut pericolul. Apoi unul cite unul am ieşit. Blocul era in afara încercuirii pe care o realizase politia".

Aceasta este doar o mărturie a celor ce s-au petrecut marţi dis-de-dimineaţă în Piaţa Universităţii. Acum este linişte. Poliţia e cu noi ! Circulaţi, vă rugăm ! La muncă ! Democraţia, libertatea, demnitatea sînt asigurate ! Circulaţi !

Coman Şova

România Liberă, 25.04.90