ÎNTRE PATETISM ŞI CONFUZIE

Însemnări din Piaţa Universităţii

În Piaţa Universităţii, tinerilor demonstranţi le sînt adresate apeluri în numele asociaţiilor „21 Decembrie" sau „16-22 Decembrie". Unii tineri din piaţă consideră însă că „sufletul" acţiunii este „A-lianţa Poporului". Ce argumente au ? Unul singur : rolul activ al domnului Dumitru Dincă. Unii ştiu că domnul Dincă deţine funcţia de preşedinte; alţii că este numai vicepreşedinte. Dar zvonul că „Alianţa Poporului" s-a destrămat, în urma unor neînţelegeri interne, devine tot mai insistent.

Cine este domnul Dumitru Dincă? Foloind un portavoce, domnia sa işi face autobiografia. Sute de tineri îl ascultă. E drept că nu lucrează nicăieri. Dar trăieşte din economii. Aflăm că a fost-mecanic de locomotivă şi a cîştigat bine. Apoi a fost şofer de taxi şi a cîştigat şi mai bine. Cam 1 000 de lei pe zi. Aşa că are din ce să trăiască. Şi îşi ajută, mai declară domnul Dincă, fosta familie (soţia şi 4 copii). Nu spune însă nimic despre actuala „familie". Dar, după ce îşi isprăveşte spovedania, se adresează unui tînăr : „Ia vezi unde-i soţia mea, Mihaela ?". Să fie oare vorba despre Mihaela Hilerin, despre care se spune că-i este nu doar concubină, ci şi femeia care-1 înţelege, pentru că-i împărtăşeşte şi „convingerile politice" ?

Un alt lider al manifestaţiei este domnul Octav Rădulescu. Tinerii din piaţă ii cunosc puţine date biografice. A fost, se pare, persecutat de vechiul regim. Dar domnul Rădulescu se laudă mai puţin cu trecutul său si mai mult cu prezentul. Le spune tinerilor, tot prin portavoce, că este cel ce a chemat în judecată pe preşedintele Ion Iliescu şi pe primul-ministru Petre Roman.

Vorbesc, cu schimbul, în faţa tinerilor din Piaţa Universităţii, fie domnul Dincă, fie domnul Rădulescu. Ei sînt „tribuni" statornici. Din cind în cînd, foarte rar, mai reuşesc să ia în stâpînire gigafonul un preot din Roşiori de Vede, obişnuit al mitingurilor din capitală, care declară că nu

va vota cu domnul Iliescu, pentru că va vota cu Dumnezeu ; un medic stomatolog, care atrage atenţia asupra manipulării electoratului ; un fost deţinut politic care avertizează că alegerile de la 20 mai au rostul de a readuce totalitarismul comunist în România. Dar nu-s decît excepţii. Pentru că iarăşi şi iarăşi apar în faţa tinerilor fie domnul Dincă, fie domnul Rădulescu.

Un tînăr înalt, „înarmat" cu un portavoce, face apel la manifestanţi pentru a fi căutat domnul Dincă. E găsit repede. Lîngă tînăr sînt doi bărbaţi care nu se recomandă. Şi înţelegem că domnul Dincă nu-i cunoaşte. Dar tonul lor autoritar îl intimidează. Unul dintre ei îl întreabă dacă este adevărat că dormea cînd a venit delegaţia parlamentară în piaţă. „Cum să dorm? — răspunde cel întrebat. N-am dormit de patru zile. Am lipsit doar o oră, ca să mă bărbieresc, să nu se mai spună despre noi că sîntem golani !"... Bărbatul îl priveşte cu asprime şi domnul Dincă este şi mai intimidat. „Domnule, continuă bărbatul, dumneata înţelegi c-ai pierdut o şansă istorică ?"... Domnul Dincă îl priveşte nedumerit şi nu înţelege. Trezit parcă dintr-un vis urît, se duce lîngă colegul său de „tribună", îi cere gigafonul si începe să vorbească animat de dorinţa de a recupera măcar o parte din şansa pierdută. „Democratizarea României - precizează domnia sa - se va realiza pe trei planuri : politic, economic şi social". Spune ceva despre primul plan, apoi despre al doilea. Dar cînd ajunge la al treilea, le amestecă pe toate şi nimeni nu mai desluşeşte, în pledoaria sa, prin ce se deosebeşte planul social de cel economic sau de cel politic.

Peste o jumătate de oră aveam să-1 revedem la hotelul „Bucureşti", unde se desfăşura conferinţa de presă a grupului juridic internaţional pentru drepturile omului. Era însoţit de „soţia sa Mihaela" şi de doi bărbaţi instruiţi. Din sală, din mijlocul ziariştilor, unul dintre cei doi bărbaţi a întrerupt dezbaterea, pentru a face cunoscută prezenţa domnului Dincă (am înţeles că nu fusese invitat) care este liderul demonstranţilor din Piaţa Universităţii. Celor de faţă li se explică argumentele domnului Dincă privind cerinţa amînării alegerilor din România. Nimeni nu întreabă nimic. Nimeni nu răspunde. După o clipă de tăcere, conferinţa de presă îşi reia cursul.

Se reîntoarce şi domnul Dincă în Piaţa Universităţii. Tinerii de aici sînt informaţi că opinia publică internaţională este da partea lor. Că lupta ce o duc se bucură de o largă solidaritate.

A. BUZOIANU

Adevărul, 27.04.90