* Una dintre cele mai solide publicaţii care apar în prezent la
noi este, fără dubiu, Contrapunct.
Realizată de tineri scriitori, ea pare hotîrită să urmeze îndemnul
prozatorului Mircea Nedelciu: să ne luăm soarta în
propriile mîini !
Voi reveni în zilele următoare asupra modului inteligent şi publicistic
în care este structurată această revistă.
Întrucît Piaţa Universităţii “presează”, voi reţine, astăzi, doar un
paragraf din scrisoarea deschisă adresată d-lui Stelian Tănase de excepţionala
poetă Angela Marinescu: “Din toate confruntările pe care le-am avut cu dv. am
ieşit mereu cu steagurile arse. Aţi
fost iritat în permanenţă că eu, poeta săracă şi marginalizată, am orgoliu. Mereu m-aţi jignit şi mereu imi spuneaţi că
nu pot să mă ridic la abstract, eu, care am atras spre mine nebunia, sărăcia şi
am făcut vid in jurul meu. Iar dv. CEL
care poate să se substituie tuturor şi pretutindeni, nici măcar nu aţi observat
cît oportunism aţi epuizat în mascarada de a fi imparţial în problema Ardealului”. Sînt convins că Angela Marinescu se
inşeală. Nu de oportunism este vorba
aici, ci de ceva mult mai rentabil.
* Este greu, este foarte greu să nu cazi în patima întrebărilor
dacă îi asculţi pe clasici. Deci, dl.
Stelian Tănase, redactorul şef al publicaţiei neo-New-Yorkeze “22” îşsi publică
poza cu alura soljeniţiană, în calitate de candidat independent pentru viitorul
parlament – alură care avantajează exaltările postrevolutionare – sub un
discurs al lui Platon: “De putere să nu se apropie decît cei care nu o
iubesc”. Toată stima pentru acestă
asociere care însă pare puţin mimată de intenţia domnului Stelian Tănase de a
accede în zonele eterate ale puterii.
Oare de ce domnia sa, atît de democrat şi calm, să fie preocupat de
intrarea, desigur prin dialog social, în spaţiile atît de tulburi ale puterii
? O explicaţie pare a ne furniza
Gabriela Adameşteanu, pe aceeaşi pagină, anuntîndu-ne că dl. Stelian Tănase a
intrat in linia dreaptă a revoluţiei pentru că “timpul nu mai avea, oricum, răbdare. Luni 19 decembrie, a fost exclus din
partid; pe 21 şi 22 era în stradă. Pe
urmă a apărut G.D.S. şi revista “22” cărora Stelian Tănase le dedică marea lui
energie”. Doamna G.A. este convinsă că
atunci cînd S.T. se va întoarce la masa de lucru, el “va scrie romanul acestor
zile”. Nu este oare păcat ca MAREA LUI
ENERGIE să se risipească în exerciţiul puterii ?
* Surioara revistei “22”, deocheata “Dreptatea”, cenuşie tribună
de luptă împotriva comunismului, organ al P.N.Ţ.-c.d., are “o deosebita
plăcere” să reproducă cîteva “pasaje dintr-o luare de poziţie recentă” a d-lui
David Funderburk, fost ambasador al Statelor Unite la Bucureşti. Cu un titlu coposian: Situaţia din
România mă îngrijorează foarte tare. Nu e de mirare că dl. Funderburk este la
fel de îngrijorat de situaţia din România ca şi un alt cunoscător al
realităţilor româneşti, candidatul la preşidinţie al istericului P.N.Ţ.-c.d.,
dl. Ion Raţiu. Că se aseamană, n-ar fi
nimic, dar după cum se vede ei se şi adună.
“Azi” –
26.04.1990