De ce, domnule Iliescu?

 

De ce sînteţi un om normal ? De ce promovaţi dialogul ? Pentru ce acceptaţi şi opiniile altuia ? De ce nu sînteţi orbit de propriile dumneavoastră opinii şi idei ? De ce sînteţi în stare să negociaţi orice fel de propunere ? De ce nu sînteţi intran­sigent şi nervos ? Chiar aşa, domnule Iliescu, de ce nu vă enervaţi ? De ce aveţi răbdare şi sînteţi mereu pregătit să explicaţi şi s-o luaţi de la ca­păt ? De ce nu ameninţaţi ? De ce v-aţi înconjurat de oameni capabili, domnule Iliescu ? De ce pro­movaţi oamenii după valoarea lor şi nu după vorbe ? De ce nu sînteţi violent ? De ce sînteţi un om deschis ? De ce nu ascundeţi intenţiile pe care le aveţi ? De ce daţi dovadă de cinste şi de blîndeţe ? De ce faceţi pasul înapoi atunci cînd v-o cere majoritatea ? De ce aveţi tact ? De ce nu ne minţiţi, domnule Iliescu ? De ce vă asumaţi doar responsabilităţile pe care le puteţi duce la bun sfîrşit? De ce nu faceţi decît promisiuni rea­liste ? De ce sînteţi un orn cu picioarele pe pămînt şi de ce aveţi simţul realităţii ? Chiar aşa, domnule Iliescu, de ce aveţi simţul realităţii ? De ce nu răspundeţi provocărilor ? De ce promo­vaţi ideea echilibrului şi de ce dumneavoastră înşivă sînteţi un om echilibrat ?

V-am pus aceste întrebări, domnule Iliescu, pentru că vreau să vă previn că dacă veţi conti­nua astfel, opoziţia si capetele înfierbîntate se vor înfierbînta şi mai tare. Dacă aveţi de gînd să rămîneţi aşa cum sînteţi, domnule Iliescu, fie-mi permis să vă sfătuiesc să măriţi importul de calante şi numărul locurilor din spitale (pentru capetele mai sus amintite).

 

TUDOR DUMITRU SAVA

(dintr-un alt „AZI", din Cluj-Napoca),  27.04.90