„AM DOAR LEGITIMAŢIE DE OLOG"

 

Piaţa Universităţii, 26 aprilie, miezul nopţii. Discursurile din balconul universităţii s-au terminat. In clădirea Universi­tăţii e întuneric si linişte. Oa­menii stau grupuri-grupuri, pe jos, în picioare, au aprins făclii şi discută. Ne apropiem de unul din grupuri. întrebarea pe care o punem tuturor celor pe care-i întîlnim este cum văd ieşirea concretă din această situaţie.

Marin Constantin, pictor decorator-restaurator, reprezen­tant al Organizaţiei "16—21 de­cembrie", ne spune : Atit în Capitala, cît şi în alte oraşe mari, lumea începe să spună „bună dimineaţa". A început să se trezească la realitate. Nu vrem nimic altceva decît o de­mocraţie reală, înlăturarea co­munismului şi a nucleului care mai există. Nu vrem un final spectaculos în rău, dar mă tem că nu va fi totuşi bine. Sîntem ameninţaţi pentru că, după cum vedeţi, purtăm ecusonul „go­lani". De la Ceauşescu, via Iliescu citire. Ne pare rău că dl Iliescu ne demonstrează cu totul altceva decît ne aşteptam. Cu toate că am crezut la început în el. Sperăm că pînă la alegeri toţi cei care dorim o democra­ţie reală şi nu o perestroika vom spune „bună dimineaţa".

     Ne apropiem de un alt grup, Bîră Viorel, rănit în Revoluţie, călcat de o maşină blindată pe  21 Decembrie, are piciorul în ghips pînă la coapsă. Pop Liviu, operator marketing are osul braţului mai scurt cu 8 centimetri. A fost împuşcat în timp ce se ducea să apere Radioul. Al treilea interlocutor este So­rin   Galiş,   student  la  Filologie.

B.V. — E. greu de spus, dar pină ce guvernul nu răspunde revendicărilor noastre nu putem pleca de aici. Morţii nu ne lasă.

S.Q. — trebuie să ajungem la un  dialog  cu  guvernul.

B.V, — Iliescu n-o să cedeze.

P.L. — Mulţi oameni din această ţară nu înţeleg de ce sîntem aici. Oamenii cred ce spune „tov" Iliescu. Dacă Iliescu a spus că sîntem golani, ei ne cred golani. Poporul s-a scindat.

Rep: - Chiar credeţi că este vorba despre o scindare în popor?

P.L. - Da. Pe 29 ianuarie, din cauza contramanifestaţiei FSN. Ei sînt vinovaţi de această scindare.

S.G. - "Divide et impera". Personalităţi importante ca Ana Blandiana   şi   Doina   Cornea   au demisionat din  F.S.N.,  care a păstrat, în general, vechile structuri comuniste.

V.B. — Vreau să vă mai sem­nalez o problemă importantă : răniţii. Ajung în străinătate, în loc de răniţi în revoluţie, alţi bolnavi. Sîntem de acord să meargă cei răniţi în revoluţie — noi venim din Italia şi ar fi tre­buit să mai stăm la tratament, dar cineva ne-a „aranjat" să ne întoarcem acasă, pentru că mai sînt şi alţi răniţi — dar locul lor nu poate fi luat de alţi bol­navi în numele revoluţiei. Me­dicii italieni au fost indignaţi de acest procedeu. Revenind la întrebarea dvs. e necesar ca toată ţara să fie informată. Oa­menii nu ştiu şi ne condamnă. Eu nu fac parte din nici o for­maţiune politică, am doar legi­timaţie de olog. Sînt aici, acum, pentru că nu am luptat pentru înlăturarea lui Ceauşescu, ci a sistemului comunist".

De noi se apropie o fată. „Mă numesc Molnar Cristina. Sînt lucrător comercial. Dacă guver­nul nu cedează, noi nu plecăm de aici. Trebuie să se hotărască ceva. Şi, dacă tot sînteţi aici, vă rog să-mi daţi voie să trans­mit prin dvs., tatălui meu, care este maghiar şi este în judeţul Harghita, că lupt pentru o cau­ză nobilă, să fie mîndru de mine şi să nu mă renege, aşa cum a făcut-o pînă acum. Această scînteie a revoluţiei trebuie în­treţinută de toţi. Si de români şi de maghiari. Trebuie să ne iubim, să nu uităm că nu sîntem singuri".

Îl zărim pe dl. Octav Rădulescu. Ii punem aceeaşi între­bare. Răspunde : — Ieşirea o văd într-un singur fel : prin victoria noastră.

Rep. — Atît ?

O.R. — Atît.

Rep. — Dar dacă... ?

O.R. — Dacă e o ipoteză şi nu răspund la ipoteze. T. S. Elliot a fost odată întrebat ce a vrut să spună cu : „Cîmpia verde urcă spre cer". Şi a răspuns : „Cîm­pia verde  urcă  spre  cer".

Tudor Artenie

România Liberă, 28.04.90