Pe recepţie “52”

Incitantul articol din “România liberă” de vineri, 27 aprilie 1990, intitulat “Fiţi pe recepţie dl. “52””, a găsit pe recepţie, desigur, pe cine trebuia, dar şi pe cine nu. Drept pentru care aducem la împlinire menirea acelui articol – pe care, de fapt, nu facem decît să-l continuăm – cu întrebările ce se cuveneau adresate de acelaşi ziar şi personajului apelat, respectiv “dl. 52”, respectiv domnul Mihai Chiţac, ministrul de interne.

Iată, în rezumat, transcrierea “înregistrării” deloc cifrată a unei convorbiri telefonice pe care am avut-o cu dumnealui în după-amiaza zilei de sîmbata, 28 aprilie 1990:

- Domnule ministru, v-am ruga sa ne precizaţi cît de fidelă a fost noua “stenogramă” publicată in “România liberă” de ieri, respectiv cît de reală a fost implicarea duneavoastră şi chiar a primului ministru în, cum se spune acolo, “reprimarea” demonstraţiilor din 16 aprilie a.c. ?

- Adevărul este că, dată fiind amploarea manifestaţiilor pro şi antimonarhice, care se desfăşurau simultan pe bd. Ana Ipătescu, am dat ordin poliţiei de a se interpune ÎNTRE EI şi nu de a INTRA ÎN EI. De altfel, din secvenţele arătate la televiziune, s-a putut vedea ca în momentul în care cele două grupuri erau gata să se ia la bătaie, s-a interpus intre ele un grup de poliţişti, tocmai pentru a evita “coliziunea”.

Cert este un lucru, că necesitatea păstrării liniştii publice în ziua de Paşte a fost dorită de toată lumea, chiar dacă o parte din demonstranţii de atunci au luat în derîdere sau în acuzare prezenţa poliţiştilor între cele două grupuri de demonstranţi.

- Această păstrare a liniştii publice a intrat şi în vederile primului ministru ?

- În cursul zilei precedente, dar numai atunci, am avut o discuţie cu primul ministru, dl. Petre Roman, în cursul căreia am consimţit ca acest prim Paşte sărbătorit în libertate trebuia totodată sărbătorit şi în linişte, în sensul de a proteja, măcar într-o asemenea zi, cetăţenii de orice manifestare turbulentă. Şi, într-adevăr, n-au fost manifestări oficiale; au apărut în schimb aceste demonstraţii neoficiale care, pur şi simplu, deranjau în timp ce oamenii obişnuiţi serbau Sfintele Paşte.

- Se poate vorbi, cum se scrie acolo “de un ordin” al primului ministru de “a-i împraştia” pe demonstranţi ?

- Nuse poate vorbi de un ordin al primului ministru, ci doar de o recomandare anterioară, cred omenească şi de bun simţ, de a ne strădui cu toţii ca populaţia să nu fie deranjată. Această recomandare făcută nouă de primul ministru este o realitate: recomandarea de a căuta să nu aibă loc vreo altercaţie.

Pe fondul în care creştinii erau la biserică şi cîntau “Hristos a înviat” ori se întorceau spre case cu lumînări în mînă, din nefericire poliţia a trebuit, conform mandatului pe care-l are şi decretului care-i fixează atribuţiile, să se interpună între cele două grupari, apărute în stradă neanunţate oficial pentru ca să nu se producă altercaţii. Ăsta este adevărul.

- Nu intenţionaţi să faceţi precizările acestea şi în ziarul amintit ?

- Din scurta experienţă pe care o am în calitate de ministru, am constatat că, cu cît sînt mai frecvente astfel de dezminţiri ori precizări, cu atît cei care le fac se amestecă mai rău în… tărîţe.

Spun asta deşi modul de redactare a discuţiei este vădit tendenţios.

- În care anume loc ?

- Să vă dau un exemplu: cînd eu am spus că între ei, în ziar se spune că generalul Jean Moldoveanu ar fi spus “nu am motive”. Ei, asta e o gogoriţă ! De aici se vede clar că această convorbire nu este redată deschis şi sincer, ci tendenţios.

- După cîte aţi văzut, acum se speculează faptul că domnul general nu mai este în fruntea I.G.P.-ului tocmai pentru că s-ar fi opus ordinelor dumneavoastră.

- Eu cred că treaba este inversă; dupa ce Jean Moldoveanu a ieşit de la conducerea I.G.P.-ului, s-a publicat această convorbire pentru a se arăta, păsa-mi-te, că el n-a fost de acord cu ce am discutat în timpul acelor manifestaţii.

Încheiem deocamdată aici dialogul cu domnul ministru Mihai Chiţac, scopul acestor rînduri fiind tocmai acela de, cum spunea “R.l.”, a dovedi ca este pe recepţie. Cititorilor dornici să afle cauzele reale ale numirii generalului Jean Moldoveanu în funcţia de preşedinte al Clubului “Dinamo” ca şi “tehnica” prin care convorbirile de serviciu dintre ministrul de interne şi prim-adjunctul său pot fi interceptate şi înregistrate, iată, aproape de oricine (nemaivorbind de fidelitatea transmiterii lor), le promitem o revenire într-un număr viitor al ziarului.

OCTAVIAN ŞTIREANU

“Azi” – 29.04.1990