Lovitura de forţă

 

Împerechere de cuvinte lipsită practic de sns, dar devenită “en vogue”, datorită cuplului FSN Iliescu-Roman care n-arintrebuinţa şi n-ar lăsa să întrebuinşeye ferit-a Sfîntul cu niciun chip cuvintele proscrise lovitură de stat, - care ar trezi reminiscenţe ţi întrebări cel puţin stînjenitoare.

În ultima şedinţă a CPUN după o prealabilă pregătire psihologică prin invectivarea cu epitetul de huligani şi golani a acelora din care cea mai mare parte, dacă nu toţi, s-au numărat printre acei ce prin jertfa lor i-au netezit drumul spre locul unde s-a aciuiat, preşedintele FSN a cerut acestui pseudo-mini-parlament adoptarea de măsuri cît mai severe.   Conta desigur pe maşina sa de vot pe care şi-a asigurat-o încă de la înfiinţarea CPUN; prin ocolişuri, şiretlicuri şi fapt împlinit, şi profitînd şi de buna credintă condamnabilă a adevăratelor partide.   Mecanism verificat în repetate rînduri, printre care şi votarea Legii care se ocupă cu pedepsirea actelor de violenţă pretins comise pe 18 februarie, cînd cu largul concurs al provocatorilor proprii i s-a dat prilejul să mai folosească formula din titlu: lovitura de forţă.   Nu a fost scăpată nici ocazia de a se invoca patetic “legea aceasta doar noi am votat-o” provocînd voit confuzia, căci în momentul cînd pomenea această lege se referea la aceia care trimiteu demonstratiile în parcuri; scoasă de d-sa sub egida FSN, este adevărat însă că sînt atîţia FSN-işti în CPUN...   Se va observa identitatea de opinie, curat consens, cu dl. Cayimir Ionescu care le reproşa demonstranţilor că nu s+au desfăşurat pe peluza din faţa Teatrului Naţional (oare era gata pregătit decontul pentru a revendica plata distrugerilor de iarbă şi… trandafiri ?).   Toate acestea însă nu l-au servit pe dl. preşedinte, hotarîndu-se pînă la urmă să se trimită o delegaţie în Piaţa Universităţii pentru a se afla ce vor oamenii de ne-bine acolo.   Din delegaţie s-a recuzat pe motiv că este creştin, acel domn care după ce a fluturat ameninţător o hîrtie “cu dovezi incontestabile” şi a deplîns soarta tuturor asistenţilor din sală, neputînd s-o citească i-a înmînat-o preşedintelui CPUN aflat cu un nivel mai sus.   Cînd ne aşteptam să o citească, domnia sa după ce a frunzarit-o, a împaturit-o şi s-a ocupat în continuare de o serie de conciliabule cu dl. Cazimir Ionescu, alte persoane venite prin uşa din spate şi cu dl. Voican; nu ştiu dacă acesta ar fi motivul pentru care s-a recuzat şi dl. preşedinte în ciuda unor invitaţii insistente ce i s-au adresat.

Delegaţia a plecat pînă la urmă ăn altă componenţă decît cea preconizată de d-sa, iar la înapoiere s-au declanşat din nou puternice controverse, aţîţate în special de cei care nu voiau să accepte costatările şi comunicările celor ce veneau de la faţa locului, unde fuseseră mandataţi chiar de CPUN.   Cererile demonstranţilor comunicate şi în scis au fost bagatelizate sau răstălmăcite  de către aceiaşi băieţi buni” la toate din clientela FSN.   O clientelă pe care se poate conta ca şi pe cei gri-bleu, lucru care s-a văzut limpede pe faţa d-lui prim-ministru care rîdea cu o poftă de invidiat, cînd s-a rostit cererea de a se amîna alegerile; pentru dînsul o glumă bună.   Degeaba a reamintit dl Nica Leon adunării că fără eroismul celor aflaţi acum în piaţă şi fără jrtfa celor răpuşi alături de ei, - nici unul din cei din sală inclusiv dl. preşedinte nu s-ar mai fi aflat acolo.   Echipa de şoc şi-a făcut datoria ămpiedicînd să se ia vreo hotărîre sau să se dea vreun răspuns cererilor formulate.   S-ar putea să fie socotit răspuns prezentarea d-lui general Diamandescu, prim-adjunct al M.I., invitat de dl. preşedinte la tribună să dea relaţii.   D-saa pretins că apariţia a două baraje de scutieri a fost o intervenţie exclusiv în folosul demonstranţilor, pentru a-I proteja de mînia... nenumăraţilor cetăţeni de bine care au protestat telefonic la Poliţie anunţînd că vor veni singuri să-i izgonească pe aceşti golani (vorba subalternului d-sale dl. colonel Mateescu).   Că “revoltaţii” n-au apărut nici unul, asta nu înseamnă nimic, nici măcar că este vorba de basme de adormit copiii.   În acest caz, demonstranţii trebuie să mulţumească organelor de Poliţie pentru grija purtată, manifestată încă o dată atunci cînd au făcut o curăţenie exemplară a pieţei cu ajutorul a 1000 de diferiţi poliţişti de toate gradele din care cei mai mici în grad erau echipaţi ca de campanie; este de remarcat că nimeni nu şi-a asumat sarcina de a susţine că aceştia nu au avut asupra lor şi gloanţe.   Grijă care s-a dovedit şi prin aceea că toţi cei “rugaţi frumos” să stea de vorbă la Poliţie au fost aduşi înapoi şi în aceeaşi stare de mai înainte, fără violenţă.   Dacă dl. general afirmă, noi nu putem să-l contrazicem, dar cum nu-l putem contrazice nici pe reprezentantul FSN în Comisie, care a văzut mai mulţi oameni care fuseseră bătuţi, ajungem la concluzia că ei s-au bătut singuri, - pentru a face impresie.   Lor nu trebuia să li se spună că au fost insultaţi (poate asta i-a bulversat), dar adunarea trebuia să creadă alegaţiile d-lui general care afirma că nu a fost nimeni molestat şi cerea un singur nume să i se dea pentru a dovedi.   I s-a dat  de două ori un nume al unui cetăţean cu braţul fracturat, dar efectiv d-sa s-a făcut că n-aude, dar după aceea a mai primit o listă cu 7 persoane pe care însă nu s-a uitat, a băgat-o în buzunar şi a plecat de la tribună.   Ar fi trebuit să ne convingă că Poliţia a fost pe post de victimă, avînd şi 3 oameni la Infirmerie, dar cum la întrebările puse s-a cam încurcat şi efectul acesta a fost ratat.

Misiunea de a mai salva ceva a căzut tot pe umerii “vînjoşi de revoluţionar” ai d-lui preşedinte, care în cuvîntul de încheiere a arătat un dispreţ suveran faţă de tot ceea ce cer demonstranţii.   În schimb a avut o lungă tiradă conţinînd datele la care FSN+ul ar fi fost ‘inta loviturilor de for’ţă; printre ele ;I 28 ;I 29 ianuarie, f[r[ ]ns[ a men’iona ;I datele la care au sosit minerii; probabil că a uitat.   Dar cum o nouă vizită de lucru a acestora la Bucureşti a fost preliminată, are ocazia, sa-şi aducă aminte.

Poate că în felul acesta va realiza, măcar pentru sine, cine este cel ce lansează versiuni cu lovituri de forţă, menite chipurile să destabilizeze şi să împiedice alegerile (pe care n-au voie să le piardă) şi cine este cel care le pune cu adevărat la cale şi le şi traduce în fapt.

FSN-ul prin şeful său.

 

 

 

I. ŞTEFAN

“Dreptatea” – 29.04.1990