Un refuz ca o condamnare la moarte

Ideea lansată in ziarul nostru de a se iniţia în Piaţa Universităţii o ştafetă a grevei foamei, evitîndu-se, astfel, pierderea de vieţi omeneşti, a fost acceptată de majoritatea celor care au adoptat această formă de protest şi a căror stare a sănătăţii este deosebit de critică. După cum ne informează doctorul Gabriel Niculăiţă, unele efecte ale grevei foamei după atitea zile pot fi ireversibile — în special cele datorate glicemiei scăzute, care se instalează la nivelul celulei nervoase. S-au înregistrat situaţii dramatice, cum a fost pendularea între viaţă şi moarte a lui Victor Ilinca, internat de mai multe zile la spitalul Fundeni. Deşi iniţial hotărîse să continue greva foamei, în ciuda stării extrem de critice în care se afla, în urma apelului nostru a renunţat, şi ieri se afla in afara oricărui pericol. In continuare, cîţiva grevişti intenţionează, însă, să meargă pînă la capăt, sacrificîndu-şi viaţa : Vaslle Virgiliu, in vîrstă de 81 de ani, Dorina Cobzaru-Purice, 32 de ani, care, după ce a fost reanimată de două ori la Spitalul de Urgenţă şi o dată in cortul instalat în Piaţa Universităţii, s-a aflat din nou între viaţă şi moarte în noaptea de sîmbătă spre duminică ; Ovidiu Poclilaru şi Dănut Lungiu, ultimul pierzind de la 3 mai pină in prezent, 21 de kilograme.

Facem un nou apel, insistînd ca, pînă nu este prea tirziu, să lăsaţi locul celor care s-au oferit voluntar - cum este cazul doctorului Gabriel Niculăiţă. Ţara are nevoie nu de victime, nu de martiri, ci de luptători activi pentru democraţie. In aceeaşi ordine de idei informăm opinia publică asupra altui caz ieşit din comun: am fost informaţi telefonic de către doi tineri că intenţionează să-şi dea foc in Piaţa Universităţii. După ce am atenţionat oamenii de ordine, aceştia au reuşit în ultimul moment să-i imobilizeze şi să-i convingă să renunţe la una dintre cele mai cumplite forme de sinucidere. Nu torţele vii, oameni buni, trebuie să lumineze Piaţa Universităţii, ci torte ale protestului paşnic şi demn, torţe ale voinţei noastre de a trăi liberi, într-o ţară eliberată de comunism, de neocomunism, de orice forme de totalitarism.

Dacă raţiunea politică va triumfa, fie şi în ceasul al doisprezecelea, atunci preşedintele ţării, dl. Ion Iliescu va înţelege, poate, că ignorarea greviştilor, a demonstranţilor din Piaţa Universităţii, refuzul de a dialoga şi de a căuta soluţii de reconciliere, nu este un gest politic, ci o condamnare la moarte a unor oameni nevinovaţi. Ar fi o ruşine naţională ca, din cauza unor egoiste raţiuni politice, Piaţa Universităţii să înregistreze noi victime.