Încă două insulte

După „triumfalul” miting F.S.N.-ist de vineri, la care pentru a fi la număr, au fost invitaţi gratuit într-o excursie de plăcere cu autocarele, amatori de plimbare din Rm. Vîlcea, Piteşti, Ploieşti şi alte oraşe - prin reţeaua structurată de mult pentru astfel de manifestaţii „spontane”, cei doi actori principali au oferit o conferinţă de presă la Palatul Victoriei, din care am putut urmări secvenţe la TV.

Prin bunăvoinţa acestei onorabile instituţii, întrebărilor ce s-au adresat li s-a pus în surdină, astfel încât unele le-am putut deduce din răspunsuri iar altele nici atît. Nu se poate spune însă că nu am fost gratulaţi cu o serie de perle.

Cea dintîi a fost ieşirea brutală, fără zîmbetul fotogenic obişnuit şi nici rîsul din pseudo-parlament, a d-lui prim-ministru cu apostrofarea incalificabilă a unui ziarist căruia i s-a spus textual „scrieţi în ziarul dvs. numai murdării!”. O clasică dovadă de respect pentru presă, pe care noi ne întrebăm din care repertoriu a fost culeasă de dl. Petre Roman, ea nefigurînd după cîte se ştie nici în acela al unor persoane cu funcţii mai mici decît prim-ministru. Doar că dl. P. R. a fost şi la Universitate şi la Intercontinental în zilele de 21 şi 22 unde alţii n-au fost (a repetat de două ori pentru a îngheţa orice replică), deşi nu l-a văzut nimeni, pînă acum cel puţin nu a afirmat-o cineva, dar mai are timp să găsească martori serioşi, doar are cui să-i dea ordin să se ocupe de asta. În plus, d-sa, cu un admirabil simţ de anticipaţie şi-a distrus mai înainte carnetul de partid, atît de folositor pînă atunci, pentru aceasta avînd desigur mărturii incontestabile ale membrilor familiei (în asemenea cazuri membrii de familie pot depune mărturie) dacă nu cumva i-a ţinut departe de acest act revoluţionar - ar fi cronologic primul memru P.C.R. care şi-a rupt carnetul de partid şi asta nu e o bagatelă - pentru a nu-i implica cu totul. Rămîne curios numai faptul că în asemenea condiţii de angajare totală şi premeditată, d-sa nu-şi poate explica cum a ajuns acolo, aşa cum a declarat de mai multe ori în văzul şi auzul lumii. Sau era numai pentru a da o tentă de coloratură „originală”.

De partea sa, dl. Iliescu, vizibil supărat. şi nereţinut odată în plus, pentru faptul că demonstranţii din Piaţa Universităţii - a nu se uita niciodată - este locul de unde a pornit Revoluţia, - nu sînt părăsiţi de toată lumea şi lăsaţi să moară de foame şi sete, i-a mai gratificat cu încă o insultă considerîndu-i vite prin constatarea că sunt adăpaţi. Chiar dacă ar fi să considerăm aceasta drept o greseală de exprimare, ea este cu totul nepermisă pentru cineva care pretinde să fie preşedinte al României (nu poate fi ereditar în această funcţie agramatismul).

Invocările d-sale care se voiau de bună credinţă, de a se lăsa cuvîntul alegerilor libere, adevărata expresie a voinţei poporului ar fi avut nevoie pentru a fi de crezut să fie adresate cel puţin în măsură egală şi propriilor „susţinători” sau stipendiaţi. Căci aceştia sînt cei care împiedică o liberă exprimare a opţiunilor prin tot felul de nelegiuniri pe care le comit, începînd cu devastarea sistematică a panourilor de afişaj şi a afişelor însăşi, continuînd cu devastarea sediilor unor partide, pînă la oprirea totală chiar a accesului reprezentanţilor partidelor în diferite localităţi (Buzăul constituie un exemplu mondial). În timp ce dl. preşedinte C.P.U.N. circulă în stânga şi dreapta întrecîndu-l pînă şi pe tiran în capacitatea de a acoperi 3 localităţi pe zi - urmat de tot întreg cortegiul oficial şi cu primiri organizate în amănunt cu tot fastul posibil, prin aceleaşi filiere şi structuri nealterate ce şi-au câştigat galoanele în materie pe timpul dictaturii. Aceasta se cheamă în varianta F.S.N. liberă exprimare a voinţei populare, cînd sînt foarte multe locuri în ţară unde prin folosirea tuturor mijloacelor imaginabile nici nu se ştie de alte partide, nefiind cunoscut şi bineînţeles apreciat decît F.S.N. cel ce se opune din răsputeri „vînzătorilor de ţară”, veniţi din străinătate în acest scop.

Dar pe dl. Iliescu nu îl interesează absolut deloc opinii contrare şi nici opinia altora asupra actelor şi a persoanei d-sale, fie ea şi opinie internaţională. După cum a şi spus, nici nu l-a preocupat să o afle, socotind probabil că prestigiul internaţional al celui care conduce - provizoriu chiar - destinele României nu are vreo cît de mică importanţă. A mai lăsat totuşi o rezervă în sensul că el (renumele) se mai schimbă pe parcurs, gîndindu-se cu siguranţă că ar mai exista posibilitatea de a-şi face publicitate şi reclamă pe diverse meridiane, contra cost - preţul nu contează, are balta peşte - după patentul brevetat de cabinetele 1 şi 2.

Nu ar trebui însă să conteze pe asta. Toată lumea ştie acum ce ascunde „despotismul înţelept” sau „o a treia formă” „originală” ca alternativă la cea vestică „demodată” aşa că nu va avea priză nicăieri.

IOAN ŞTEFAN FRÎNCU