Evenimentele se succed cu o
repeziciune uluitoare. Mase mari de cetăţeni ai Capitalei, precum şi din alte
oraşe ale ţării, fac – cu adevărat – Istorie. Înnoadă firul istoriei românilor,
rupt timp de 45 de ani . Ce vor ?
“Sîntem independenţi. Nu facem
propagandă nici unui partid. Nu susţinem nici o persoană în alegeri; nici un
partid. Admitem sistemul pluripartit. Demisia guvernului, în frunte cu Ion
Iliescu şi Petre Roman – uzurpatorii Revoluţiei noastre. Jos Iliescu ! Jos
Petre Roman ! Jos comunismul !”
Muncitori, maiştri, ingineri,
profesori universitari, actori, medici, poeţi, matematicieni, studenţi, teologi
– se prezintă în balconul Universităţii şi vorbesc mulţimii. Preşedintele
asociaţiei 16-21 Decembrie cere demonstranţilor să compare ca martori în
procesul pe care l-a intentat lui Ion Iliescu şi Petre Roman. Capetel de
acuzare sînt următoarele:
1. – Încălcarea legii, în dimineaţa zilei de 24 aprilie, prin faptul de
a fi trimis bandele de bătăuşi ale securităţii care au molestat pe
demonstranţii paşnici. Cei loviţi, mutilaţi – să se prezinte la tribunal.
2. – Organizarea ilegală de contrademonstraţii (culminînd cu cea din 28
ianuarie), împrejurarea în care, de asemenea, au fost bătuţi, desfiguraţi –
sute de oameni. Sînt dovezi că bătaia a fost ordonată şi organizată de Ion
Iliescu.
3. – Uzurparea legilor juridice şi economice, de către Ion Iliescu şi
Petre Roman, prin faptul de a fi ordonat scoaterea muncitorilor din producţie
şi trimiterea lor la manifestaţii – punîndu-li-se la dispoziţie trenuri şi
autobuze – gratis. Cine a suportat pierderile prin oprirea producţiei ? Cine a
suportat cheltuielile de transport, salariile etc. ? Îl întreabă reclamanţii pe
Ion Iliescu?
?????? lor de informare, învrăjbirea
tuturor categoriilor sociale, jignirea maselor de oameni ai muncii prin
calificarea lor drept “golani”, “huligani”, “vite” etc.
De asemenea, se cere Comisiei
centrale electorale să ia act de contestarea dreptului lui Ion Iliescu de a
participa la campania electorală pentru desemnarea preşedintelui ţării, ca
fiind nedemn de această încredere a maselor.
I se mai contestă lui Ion Iliescu
dreptul de a lua măsuri dictatoriale, cu atît mai mult cu cît nici nu a fost
ales preşedinte, ci este interimar. Liderii Revoluţiei, împreună cu cei ai
organizaţiilor independente – în consens cu zecile de mii de cetăţeni –
consideră că Ion Iliescu nu are nici un drept de a guverna ţara pînă la
alegeri, acest rol trebuind să-i revină unei echipe, unui comitet de
conducere şi nu unui preşedinte neales.
Punctul forte al cerinţelor
demonstranţilor, cum se ştie, este impunerea fără rezerve a punctului 8 al
Proclamaţiei de la Timişoara, prin care se interzice, pe o perioadă de cel
puţin trei legislaturi, oricărui membru al nomenclaturii comuniste de a participa
la conducerea statului.
Deşi televiziunea, radioul şi
ziarele FSN-ului, singurele care transmit informaţii în ţară (celorlalte
fiindu-le blocată difuzarea) continuă să dezinformeze, o parte din populaţia
ţării a început să afle adevărul despre modul în care Ion Iliescu încalcă
legile ţării, deturnează obiectivele Revoluţiei, continuă să păstreze ţara pe
direcţia comunismului, destabilizează economia (ajunsă la 70% din capacitatea
de producţie), împiedică formarea sindicatelor democraţiei, ia măsuri
importante pentru viaţa satului, prin decrete, fără consultarea maselor, a
provocat grave disensiuni între naţionalităţile conlocuitoare, disensiuni care
pînă în prezent n-au existat. Din balconul Universităţii i s-au adresat şi
reprezentanţi ai comunităţilor germană şi maghiară, iar diverse asociaţii ale
ţiganilor s-au solidarizat la programul demonstranţilor.
Demonstranţii mai acuză că
manipulînd mase de oameni ai muncii prin minciună, Ion Iliescu a reuşit să
creeze grave disensiuni între muncitori şi intelectuali – fii ai aceleiaşi
naţii, care au trăit pînă azi în deplin respect şi armonie – utilizînd
primejdioasa doctrină comunistă a dictaturii proterariatului. Sute de muncitori
şi intelectuali de cel mai incontestabil prestigiu şi-au exprimat indignarea şi
îngrijorarea faţă de aceste măsuri ilegale şi antinaţionale manevrate de Ion
Iliescu, făcînd apeluri disperate la reconcilierea între toate categoriile
socio-profesionale, la reconcilierea naţională, la salvarea patriei.
Participanţii la mitinguri de
protest au hotărît să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a informa pe
concentăţenii patriei din toate localităţile asupra adevăratelor obiective ale demonstranţilor, îndemnîndu-i
să se solidarizeze să nu se lase înşelaţi de Ion Iliescu.
S-a confirmat informaţia că şi în
alte oraşe cetăţenii au aflat adevărul şi s-au solidarizat cu Bucureştiul şi
Timişoara. Au fost citate oraşele Cluj, Constanţa, Braşov, Buzău, Ploieşti,
Galaţi, Focşani ş.a. Un apel disperat, prin care s-a cerut ajutorul moral al
Capitalei, l-a făcut un locuitor al oraşului Piatra Neamţ, care a arătat că
populaţia de acolo este terorizată de bandele FSN-ului, supravegheată, înşelată
metodic. Ca, de altfle, în mai toată Moldova.
A stîrnit indignare ştirea că membri
ai conducerii PNŢ-c.d. au fost împiedicaţi de la consfătuiri cu cetăţenii în
mai multe localităţi, fiind bătuţi şi alungaţi de grupuri de huligani
manipulate de FSN. Au produs o puternică impresie gesturile de solidarizare la
aceste obiective ale demonstraţiei cîtorva participanţi (muncitori şi maiştri
de la IMGB, Centrala laptelui, chiar lidera sindicatului, un maistru de la “23
August”, altul de la Galaţi, muncitori de la diverse întreprinderi din Capitală
şi din ţară).
Un grup format din 30 de
demonstranţi, s-au prezentat la spital pentru control şi încheierea formelor
legale medicale în vederea începerii unei greve a foamei în semn de protest
împotriva samavolniciilor şi ilegalităţilor comise de Ion Iliescu şi echipa sa.
Demonstranţii sînt ferm hotărîţi,
prin jurămînt, să nu cedeze pînă cînd o delegaţie din partea lui Ion Iliescu, a
guvernului şi a CPUN-ului nu va negocia cu delegaţia demonstranţilor.
Întrucît este vorba de o uriaşă
mişcare revoluţionară, a cărei lideri sînt aceiaşi cu liderii Revoluţiei de la
21-22 Decembrie, şi care au prezentat şi dovezi clare, din care reiese că Ion
Iliescu şi Petre Roman n-au participat la ea, neavînd nici un merit, ci s-au
strecurat la conducere prin vidul de putere, uzurpînd dreptul şi posibilitatea
maselor de a găsi o altă soluţie. Zecile de mii de oameni ai muncii au cerut
demisia lor imediată.
Evenimentele continuă să se succeadă
halucinant de repede. Am intrat în a 12 zi în care intelectualitatea şi
muncitorimea sînt tot mai angajate, mai sudate, în această revoluţie a nervilor
şi a răbdării.
Ne întrebăm pînă cînd ? Care din
cele două tabere va face prima mutare decisivă ?
P.S. Ni se comunică, în ultima
clipă, că numărul semnatarilor pentru adoptarea punctului 8 din Proclamaţia de
la Timişoara a atins ????/
· Ăştia, da, golani: Gabriel
Liiceanu, Ana Blandiana, Petru Creţia, Doina Cornea, Ştefan Radoff, Stelian
Tănase, Radu Filipescu, Octavian Paler, Victor Rebenciuc, Sorin Dumitrescu,
prorectorul Institutului de Petrol şi Gaze, Emilia Dobrin, Florin Zamfirescu,
Mihnea Moroianu (lector universitar la Institutul Politehnic Bucureşti), Ion
Alexandru, Toni Niculescu (Asociaţia Uniunilor de tineret ale maghiarilor din
România), Mircea Răceanu, şi, prin delegaţie, alte trei milioane şi jumătate.
· Se extinde zona liberă de neocomunism:
Timişoara, Constanţa, Braşov, Craiova, Ploieşti, Buzău, Piatra Neamţ, Focşani…
Constant Călinescu