Ilustrare de necontestat a falimentului moral şi politic al neocomunismului reprezentat de F.S.N.

 

Criza politică din România condusă de neocomunişti se adînceşte cu fiecare zi, cu fie­care oră. Putredul sistem co­munist perpetuat de Ion Iliescu, guvernul Roman şi parti­dul Frontul Salvării Naţio­nale îşi are, de data asta, cli­pele numărate. Cu cît Ion. Iliescu şi cei care-1 însoţesc în această campanie de reconditionare „cu faţa umană" a comunismului în România întîrzie mai mult la conducerea ţării, cu atit căderea va fi mai răsunătoare. Acest grup neo-comunist a adus pînă acum un rău incomensurabil României. Practic, în străinătate, presti­giul ţării noastre este la nivlul din primele două săptămîni ale lunii decembrie 1989. Uriaşul capital de încredere, de prestigiu pe care ţara noastră îl căpătase fulgerător în zilele de după 16 decembrie 1989, a fost irosit cu o incon­ştienţă criminală. S-a ajuns, în aceste condiţii,  la a avea din nou, dacă nu împotriva noastră,  opinia publică mondi­ala, atunci la a avea o presă internaţională în totalitate de­favorabilă. Din fericire, din fericire spunem, lumea este lămurită: în fruntea Româ­niei se află un grup neocomunist care vrea să menţină pu­terea cu orice preţ şi, deci, lucrurile fac parte insepara­bilă din reţeta şi comporta­mentele comunismului.

Deci nu totul e pierdut. Iar criza politică la care s-a ajuns este drumul firesc al unor asemenea comportamente şi practici sociale, politice, economice de esenţă comunistă, totalitară într-un climat na­ţional ce caută a se îndrepta, implacabil spre democraţie.

Parcurgem o profundă criză politică. Sîntem, prin urmare,  foarte aproape de falimentul moral al comunismului, prin căderea însăilării politice numite F.Ş.N. şi a oamenilor săi  în rîndurile multor ca-tegorii de vîrstă, dar mai ales în cele ale tineretului, terme­nul de „fesenist" a devenit o vorbă de ocară. Chiar şi acest fapt spune mult despre starea de spirit ce domneşte în tară. Comunismul a intrat, în România, în faza ultimă. Ceea ce face F.S.N.-ul. ceea ce face dl. Ion Iliescu în mitinguri triumfaliste, sfidînd în manieră ceauşistă, probează tocmai acest fapt — criza de credibi­lităţi a noului comunism re-prezentat de F.S.N. este totală, profundă şi fără remedii. Există deja toate indiciile unei căderi spectaculoase şi absolut necesare pentru bu­nul mers spre democraţie şi libertate al poporului român. F.S.N., adică partidul grupu­lui comunist care a dat lovi­tura de Stat în decembrie 1989, furînd tinerilor revoluţia, se  clatină ca o instituţie anacro­nică şi reacţionară ce a adus poporului român suferinţe cumplite — în numai 4 luni de zile,— divizîndu-1, instalînd violenţa, teroarea, haosul, in­toleranţa, ajungîndu-se în marginile războiului. Dar, este limpede, poporul român nu mai acceptă minciuna, falsa libertate, impostura, comunis­mul sub orice forme s-ar pre­zenta el, lipsa oricărei pers­pective.

Poporul român, tineretul ro­mân a ieşit din nou în stradă, e din nou pe baricade. Cerînd, ca şi în decembrie, libertate şi democraţie şi scandînd „Jos comunismul !"

Evident, în aceste condiţii, campania electorală a trecut în planul doi. Ţara este din nou în vreme de cumpănă. 20 Mai pare departe, sutele de mii de oameni de pe barica­dele din Bucureşti, Timişoara, Braşov, Cluj, Sibiu, Iaşi, Con­stanţa au de rezolvat, pînă atunci, chestiuni esenţiale pentru existenţa fiecărui om, a fiecărui popor: libertatea, demnitatea, democraţia. Fap­tul este cu atit mai semnifi­cativ cu cît cei aflaţi din nou în luptă nu aparţin unor gru­pări politice, nu fac parte din partide . Ei şi nu cei aduşi cu camioanele, fanatizaţi, la mi­tingurile F.S.N., sînt poporul. Ei au răsturnat dictatura din Decembrie si tot ei sînt cei care vor să înlăture de la pu­tere noua grupare dictatorială comunistă a lui Ion Iliescu. Ei sînt cei care ne trag pe toţi spre ieşire, în lumină, din noul tunel pe care, cu „faţă uma­nă", F.S.N.-ul 1-a oferit na­ţiunii române în loc de demo­craţie, libertate, demnitate.

MIHAI ENESCU

Dreptatea, 6 mai 1990