A nu face nimic este mijlocul sigur de a chema violenţa... Cei a căror cauză este dreaptă nu s-au mulţumit cu o sim­plă protestare. Unii au şi murit pentru ea.

 MAHATHMA GANDHI

 

NOI ZICEM CA...

 

Trebuie să ne trezim - odată pentru tot­deauna - din somnul comod al acceptării ! Mici în faţa unui război cumplit de mare, să încercăm să ne refacem destinul de ţară uitată în pînzele sferelor de influenţă, să reclădim spi­ritul românesc atît de călcat în picioare de ide­ologiile importate şi să înţelegem că, dacă Re­voluţia din decembrie a fost, dincolo de toate vorbele ce s-au spus, o imensă şansă, un pas uriaş făcut de civilizaţie, o a doua cădere în amorţire va fi definitivă.

Noi nu ne-am pus în frunte un dizident, ca polonezii sau cehii, nici n-am deschis porţile democraţiei occidentale, ca ungurii, nici măcar n-am avut puterea de-a dărîma cu buldozerul zidul, ca germanii... Noi ne înjurăm dizidenţii, hulim apusul şi-i cîntărim competenţa în kilo­grame de  salam cu soia pe cap de locuitor, iar breşa din zid este umplută încet şi sigur de mîini pricepute, astfel încît vîntul de libertate ce-a atins Timişoara, Bucureştiul, Clujul şi alte cîteva oraşe, în restul ţării a ajuns filtrat bine de camerele de luat-vederea ale Televiziunii.

Listele întregi de proteste semnate de mun­citori indignaţi reprezintă mult mai mult decît o dovadă a manipulării lor de către puternicii zilei de azi. Atitudinea lor este o urmare fireas­că a incapacităţii noastre de a ne face înţeleşi. Nu ajunge să ai o cauză dreaptă, nu ajunge să ai adevărul de partea ta. Trebuie să-i convingi pe cei mulţi de acest adevăr. Nu mai putem aş­tepta ca timpul să dovedească justeţea punctu­lui nostru de vedere. E mult prea tîrziu pentru alte experimente. Şi ştim cu toţii că protestele sînt zadarnice. La mijloc nu este doar o banala luptă pentru putere, este o luptă mult mai dura, pentru supravieţuire. Clasa dominantă a socie­tăţii fără clase fuge după ultimul tren. Şi, pen­tru a-1 prinde, a uzat şi uzează de toate mij­loacele, aşa că fiecărui om din această ţară tre­buie să-i fie foarte clar cu cine luptă şi la ce se expune.

Cu toate că aderăm fără rezerve la punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, credem că, ţinînd seama de situaţia politică actuală, alegerile e vor ţine, totuşi, la 20 mai, după o lege electorală nemodificată, şi asta în ciuda tuturor insistenţelor noastre. Astfel încît este deosebit de necesar să încercăm, în acest al 12-lea ceas, să explicăm celor ce vor hotărî de fapt în ce parte se înclină balanţa care este dimensiunea reală a gestului lor în faţa urnei. Şi, mai ales, să le explicăm că noi nu luptam împotriva unui om, ci împotriva întregului sistem de violenţă, intoleranţă, dispreţ, dogmatism şi mizerie mo­rala pe care acest om îl reprezintă.

Mai sunt 20 de zile.lucrurile sînt foarte clare şi seamănă teribil cu  epoca dinainte de Decembrie. Trebuie însă,  să con­vingem cît mai mulţi oameni că baricadele exis­tă chiar dacă nu se văd şi că, în spatele lor, păzit de scuturi şi de căşti, stă acelaşi duşman: comunismul.