SOARELE RĂSARE...

Mitingul spontan organizat într-un parc al Capitalei (Bulevardul Eroilor, care în comunicatul oficial a devenit Piaţa Academiei Militare), la o oră cînd nu se stînjeneşte circulaţia (ora 16), întru exprimarea osanalelor către primul fesenist al ţării, a început cu mult înainte de apariţia personajului principal, care conform unor reguli elementare de dramaturgie îşi face apariţia pe scenă abia după ce se creează o stare de efervescenţă adevărată. Mai mult decît atît, pregătirile pentru oficierea sa au început în două zile înainte, prin acţiuni temeinice ale ICAB-ului, care a periat şi a spălat cu mult sîrg toate străzile din jur, între orele 11 şi l noaptea, cînd tocmai încercam să ne odihnim. Locuitorii cartierului şi-au amintit, astfel, cu drag de vremurile cînd ne vizitau odiosul şi sinistra, iar în acest scop se făcea totul lună în calea lor, se smulgea iarba, se adunau clinii vagabonzi, se efectuau probe de microfon etc., etc. A doua zi, în zori, ne-am trezit vioi prin grija gunoierilor, care altminteri ne lasă săptămîni în şir cu toate resturile menajere debordînd peste pubele. In cursul dimineţii, nişte gospodine de bine declarau cu satisfacţie, la coada de maxi-taxi din Piaţa Operei, că bine a făcut armata (probabil Poliţia) că a curăţat împrejurimile Monumentului Eroilor de ţigani (simplu zvon neconfirmai). Pe la orele 14 a început marea chermeză populară prin difuzarea de muzică de centru-stînga (cum priveşti cu faţa harta Europei) prin staţiile viguroase instalate la locul faptei. Probabil pentru a dovedi cîrtitorilor orientarea anticomunistă şi deschiderea spre Europa. Oamenii se adunau treptat, venind spontan cu autobuze, maşini particulare cu numere de provincie sau, mai modest, cu coloana. Intrucît se stîrnise o furtună, care ameninţa să stingă entuziasmul, şi apoi apăruse soarele, cam la zece minute o dată se emana prin difuzoare o glumă cu mare aderenţă la public: „Priviţi, am manipulat şi vremea, 1-am manipulat pe Dumnezeu!". Şi după ce s-a rîs subtil la fiecare repetare a acestei vorbe de duh, s-a făcut ora 16 şi an început luările de cuvînt. Au vorbit mai ales domni, deşi asistenţa era mai mult alcătuită din doamne. Şi, în sfîrşit, aşteptarea doamnelor a fost răsplătită de sosirea adoratului preşedinte, care, imediat ce s-a urcat la tribună, a preluat ideea consensului ca natura, semnalînd apariţia pe cer a „Soarelui Trandafirului". E bine că domnia sa şi-a precizat în sfîrşit poziţia, sintetizînd într-o gîndire demnă de „geniul Carpaţilor" cele două îndemnuri electorale de aceeaşi coloratură, lansate la o distanţă de numai 45 de ani: VOTAŢI SOARELE! VOTAŢI TRANDAFIRUL! Deci, iată ca a răsărit SOARELE TRANDAFIRULUI!

Sanda Aronescu