IDEEA DE LIBERTATE OFENSEAZĂ PE CEI CU VOCAŢIE DE SCLAV

 

În 8 mai 1990, se stabilise, pentru ora 10, dialog între Ion Iliescu, alţi membri ai CPUN (pe de o parte) şi reprezentanţi ai Pieţei Universităţii (pe de alta).

Pentru cinci reprezentanţi ai pieţei s-au deplasat, pe Dealul Mitropoliei, cam 200 de ziarişti din toată lumea, inclusiv din România. Probabil că, "în curte la Teoctist", au fost cam 300 -400 kg de aparatură foto-tv-film-audio.

Cei aleşi de către piaţă să poarte dialogul au fost:

1. Alexandru Nancu, sculptor, lider al Asociaţiei 21 Decembrie;

2. Marian Munteanu, student în litere, lider al Ligii studenţilor din Universitatea Bucureşti;

3. Cornel Feroiu, student în medicină, lider al Grupului Independent pentru Democraţie;

4. Mihau Lucian, cadru universitar la Facultatea de drept, membru al asociaţiei 21 Decembrie;

5. Eugen Popescu, antrenor de atletism, ziarist, membru al Asociaţiei 21 Decembrie. El era omul cu camera video si nu a avut acces la palat.

Toţi cinci au luptat direct, în stradă, pe 21 decembrie 1989 împotriva trupelor de represiune trimise de ceauşişti.

Au intrat în clădirea CPUN, la orele 10 şi au ieşit la orele 10.50. Dialogul nu avusese loc pentru că reprezentanţii provizoratului de stat nu au acceptat prezenţa presei la discuţii.

La orele 12, în aula Facultăţii de drept, primii  patru reprezentanţi ai pieţei au ţinut o conferinţă de presă. Mai jos vă prezentăm fragmente din această conferinţă care a durat două ore.

 

Ana Blandiana: Tot ce poporul român are mai bun, mai conştient, mai raţional, toate rezervele de al­truism, de responsabilitate, toată capacitatea de analiză şi de intransigenţă s-a strîns în aceste pieţe în care bate eroic şi inteligent pulsul istoriei.

 

MARIAN MUNTEANTU : Conferinţa de presă va avea loc în limba română. Sîntem aici reprezentanţii a patru or­ganizaţii independente care au participat şi au sprijinit manifestaţia din Piaţa Uni­versităţii. Manifestaţia a be­neficiat de sprijinul şi de participarea directă în special a acestor organizaţii. Sînt pre­zenţi aici reprezentanţii Aso­ciaţiei 21 Decembrie : domnii Lucin Mihai şi Alexandru Nancu. Grupul Independent pentru Democraţie : domnul Cornel Feroiu şi Liga Studen­ţilor acestei Universităţi, Ma­rian Munteanu.  Dînşii s-au implicat, împreuna cu Asocia­ţia 16—21 Decembrie care, din nefericire, nu este repre­zentată aici, din 22 aprilie. Liga Studenţilor a apărut în piaţă, ca organizaţie, pe 24 aprilie. Asociaţiile reprezentate aici sînt absolut independente una faţă de cealaltă. Nu spri­jină nici un partid şi nici o formaţiune politică. De ase­menea, nu sprijină persoane candidate în alegeri.

Manifestaţia, după cum bine ştiţi, a avut un caracter pro­fund democratic şi clar anti­comunist. De asemenea, tre­buie subliniat faptul că la această demonstraţie au mai participat şi alte organizaţii dintre care trebuie neapărat subliniată prezenţa Grupului pentru Dialog Social care, prin numeroşi oameni de cul­tură, a adus un sprijin moral substanţial acestei demon­straţii. De aceea, propun, da­că sînt de acord ceilalţi, să ia loc lingă noi şi domnul Stelian Tănase din partea GDS. II rugăm să ia loc.

M.M. : ... deci : delegaţia a intrat în parlament. Acolo, după verificările fireşti, ni s-a spus că nu poate avea acces presa în interiorul clădirii. De asemenea, nu s-a permis, cu toate că demonstranţii din Piaţa Universităţii au cerut, să fie prezenţi doi sau trei cameramani la întreaga dis­cuţie pentru a putea fi infor­mată corect opinia publică despre acest dialog. Ni s-a spus foarte clar (formula fo­losită a fost chiar aceasta) „Nu este un spectacol". Eu nu am înţeles ce se înţelegea prin acest „spectacol" şi nici prin varianta spusă în limba engleză „show".

C.F. : Noi vrem un dialog şi nu un „show" cinematogra­fic. Ne-au acuzat că prin prezenţa acestei camere video creăm o presiune asupra domnului Iliescu.

M.M. : Nu am înţeles ce fel de presiuni ar putea fi prin informarea corectă a oameni­lor din această ţară despre un dialog.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul că noi, practic, am beneficiat de un fel de îm­puternicire. Oamenii au cerut anumite lucruri. Asociaţiile şi-au asumat această respon­sabilitate de a le pune într-o ordine, de a prezenta anumi­te argumente, de a le expune. Din nefericire, nu s-a ajuns nici măcar la citirea acestor revendicări.

A.N.: Aş vrea să spun că domnul Caramitru a ţinut să ne facă pe noi să înţelegem că ne cramponăm de camere­le video, lăsînd la o parte importanţa naţională a dialo­gului. Ne-a oferit în schimb să... avem încredere în tele­viziune. Vă daţi seama că era să ne umfle rîsul.

întrebare: Camera video era acolo ?

M.M. : Era afară. Ce se întîmplă... Au fost lansate, în piaţă, vreme de două săptămîni, după cum bine se ştie, tot felul de zvonuri. S-au aruncat tot felul de calomnii, tot felul de acuzaţii. Noi am sesizat acest lucru şi este nea­părat nevoie ca aceşti oameni să vadă exact ceea ce noi vom spune acolo.

Dar noi eram obligaţi (este vorba de o obligaţie morală faţă de oamenii care demon­strează continuu de două săptămîni) să venim cu ceva concret care să le fie prezen­tat lor şi nu numai lor.

M.L.: Să mă ierte Marian... Nu era numai o obligaţie mo­rală... Aş spune chiar că , era o obligaţie quasi-juridică fi­indcă acesta era mandatul care ne-a fost încredinţat : să discutăm în aceste condiţii.

Cameramanul era, de aseme­nea, împuternicit. Făcea par­te din delegaţie, fiind mem­bru al Asociaţiei 21 Decem­brie, ziarist. A fost luptător în 21 decembrie, ba chiar şi mai înainte, în Timişoara.

C.F.: Cînd ne-am prezentat, am fost înştiinţat că domnul Iliescu ne primeşte în audi­enţă.

A.N. : Noi am fost invitaţi la un dialog, în momentul în care ni s-a spus că ni s-a fă­cut favoarea de a ni se acor­da o audienţă... ca şi cum am fi venit cu jalba-n băţ să cerem eu ştiu ce ?

M.M. ; Declaraţie dată de altfel de către domnul de la cancelarie. Primiţi în audi­enţă!

M.L..: Cînd am solicitat prezenţa cameramanului, nu am avut intenţia să jignim pe nimeni. S-a interpretat, din păcate, că această intenţie a existat.

Întrebare : Televiziunea ro­mână era acolo ? Prezenţa ei era  acceptată  în  timpul   dia­logului   dumneavoastră ?

M.M. : Nu. Chiar am venit cu acest argument.

Întrebare : De ce v-au spus să aveţi încredere în televi­ziune ?

M.M. : Ei doreau să se fil­meze o porţiune. Să se facă un montaj şi nu să se pre­zinte tot dialogul.

Întrebare : Care sînt conse­cinţele acestui refuz disimulat de dialog ?

M.M. : Nu se poate spune, totuşi, că acest refuz nu are o relevanţă a lui. Eu nu pot să înţeleg cum într-un, stat civilizat, modern, deschis, es­te limitat accesul presei. Nu înţeleg acest lucru. Nu înţe­leg ce este de ascuns. Este, oare, ceva de ascuns ?

C.F.: In orice caz, îşi asu­mă integral responsabilitatea. Adică : efectul acestui refuz. Pentru că bunăvoinţă din partea noastră a fost. Eveni­mentele s-au precipitat în ul­tima perioadă. Dialogul îl ce­rem din data de 21 ianuarie. S-a scandat „Dialog !" pe străzile Bucureştiului timp de patru luni de zile. Deci, dom­nul Iliescu este în întregime vinovat de refuzul dialogului. Sîntem convinşi că domnul Iliescu ştie exact ce dorim. Din această cauză a şi refuzat prezenţa camerei video : considerînd că este foarte pe­riculos ca în întreaga ţară să se lămurească ce vor mani­festanţii din Piaţa Universi­tăţii, că revendicările lor sînt pline de bun simţ.

M.M. : O democraţie fără libera-informaţie nu este o democraţie ci este... mă rog. E una originală. Ori este într-adevăr un stat democratic în care oamenii pot fi infor­maţi corect asupra unui fapt dintr-o anumită zi, ori, atunci ? Ne ascundem ? Avem secrete? Ne e jenă? Sau? Nu. Nu înţeleg.

C.F. : Dialogul îl susţinem în continuare, îl dorim.

Întrebare: Putem aprecia ca —ziarişti că acest refuz este lo­tuşi o victorie morală pentru delegaţia dumneavoastră. Cel puţin aşa văd eu lucrurile pînă acum. Mă înşel, oare ?

M.L. : Lucrurile sînt atît de importante încît cred că pro­blema nu trebuie pusă în aceşti termeni. Aici nu este vorba de nici o victorie. Nu a cîştigat nimeni, nepurtîndu-se acest dialog. S-a pier­dut o excelentă posibilitate pentru a dezamorsa nişte ten­siuni.

A.N.:  Aş dori să mai fac o precizare. S-a cerut dialogul insistent de la balconul Uni­versităţii. Dar, în timpul con­ferinţei de presă a d-lui Ro­man şi a d-lui Iliescu s-a spus destul de clar că nu va avea loc dialogul. Dar am fost con­tactaţi de d-l Caramitru pen­tru dialog. Se anunţă la T.V. şi la radio că dînşii vor nn dialog. Noi dăm un comuni­cat că dorini dialogul. Nu a-pare la radio, nu apare la T. V. Iar apoi apare un alt comunicat al d-lui Iliescu care spune că va con­diţiona acest dialog de nepunerea în discuţie a anumitor puncte. Nu contează care, pînă la urmă. Două puncte. Unul în legătură cu amînarea alegerilor, chestiune pe care nu o ridicasem. Dar au "zis-o ei pentru ca sa ne învinuiască de o chestiune pe care nici nu am pus-o în discuţie. Şi încă unul, referitor la legea electorală. Era o chestiu­ne problematică dacă o abor­dăm sau nu. In orice caz, ni s-a părut neloial sa se condi­ţioneze acest dialog de con­ţinutul lui.

Apoi, am trecut şi peste aceasta şi, totuşi, ne-am rea­firmat dorinţa să intrăm în dialog. Din nou ni s-a condi­ţionat de accesul la libera in­formaţie.

Întrebare: Apreciaţi că, în condiţiile acestea de tensiune la  nivel de ţară,  alegerile se pot desfăşura?       M.L. : Noi, în orice caz, dorim să se desfăşoare.

 A.N. :     facem  o  prezentare  pe scurt  a punctelor pe care le-am fi susţinut.

C.F.: Aş vrea să fac o singură   remarcă,   îmi  pare   rău    aceasta a  fost    expresia. Dar în urma dialogului (căci  a fost  un  dialog  în  picioare  pe holul  clădirii parlamentului), au ajuns la concluzia că   domnul Caramitru nu a fost reprezentantul   oficial   al   guvrnului, ci reprezentantul oficial al teatrului „Bulandra". Am   făcut   tot   posibilul.   Am rezistat   trei   sferturi   de   oră la singura învinuire că vrem

să terorizăm lumea cu camera video.

M.L. :   Prima   problemă   pe care   doream   s-o   punem   în discuţie  era adoptarea    imediată  în   cursul  proximei   şedinte  a CPUN  (şi sîntem in formaţi     mîine  s-ar   desfăşura   această  şedinţă)   a  pro­iectelor de decrete-legi pentru ajutorarea   victimelor   revolu­ţiei,   înaintate   cu   trei   săptămîni în urmă de Asociaţia 21 Decembrie, partidelor politice, CPUN, guvernului,  personalitaţilor independente. Pe scurt este vorba de un set de mă­suri juridice, concrete care ar recunoaşte   meritul   martirilor revoluţiei.

Bunăoară, era vorba despre acordarea unor priorităţi la închirierea unor locuinţe din fondul locativ de stat. Pentru cei care au devenit invalizi ca urmare a luptelor. De asemenea, era vorba despre acordarea unor priorităţi la cumpărarea unor locuinţe din fondul locativ de stat. Cu alte cuvinte, invalizii să nu stea la coadă. Era vorba, de ase­menea, despre necesitatea de a se acorda nişte pensii mai mari decît cele acordate în februarie 1990 de către CFSN (mai înainte de CPUN). Vă dăm un singur exemplu : s-a decis atunci pe cale de decret-lege ca invalizii de gra­dul I (şi, potrivit definiţiei legale, aceasta este persoana care are nevoie pe tot tim­pul vieţii de însoţitor. Şi ţi­neţi seama că e vorba de oa­meni de circa 20 de ani) să primească o pensie de 3.000 lei pe lună, ceea ce nouă ni se pare.....                        

A.N.: Înjositor.

M.L.: Înjositor. Şi am pro­pus să li se dea mai mult.

M.M.: In condiţiile în care activişti comunişti au în aces­te momente cîte 7.000—8.000 lei pensii pe care şi le iau în continuare. Deci, repet: activişti-comunişti au pensii de 7.000—8.000 de lei. Aceşti ti­neri invalizi nenorociţi, aces­tor tineri guvernul le aruncă o pensie de 3.000 de lei.

M.L. : Acesta a fost punctul 1. Punctul 2...

C.F. : Punctul doi. S-a vrut asigurarea liberei circulaţii a informaţiei printr-o serie de măsuri din care amintesc abrogarea de îndată sau modi­ficarea, în cadrul proximei şedinţe a CPUB, a decretului 473, pe care deja îl cunoaş­te toată lumea. Autorizarea funcţionării imediate a postu­rilor independete de radio şi televiziune, încetarea imedia­tă a presiunilor administrati­ve sau de orice altă natură exercitate în prezent asupra tuturor categoriilor de mij­loace de informare în masă.

A.N.: La punctul trei era rîndul meu. Se cerea demite­rea imediată, ce baza probe­lor prezentate, probe pe care le avem cu noi, a generalilor Mihai Chiţac şi Cornel Diamandescu, care, conform pro­belor, putem dovedi că sînt vinovaţi de ordonarea repri­mării violente din dimineaţa zilei de 24 aprilie 1990 a ma­nifestanţilor paşnici din Piaţa Universităţii şi de ordonarea de măsuri de intimidare prin ieşirea în stradă a forţelor de ordine înarmate, compuse în cea mai mare parte din cadre militare ale M.I. care au participat efectiv şi la reprima­rea acţiunilor revoluţionare din decembrie 1989. Am re­cunoscut oameni pe stradă care au tras în noi, care ne-au bătut pe 21 decembrie şi care au venit pe 24 aprilie din nou să ne reprime.

MM.: Şi erau înarmaţi cu puşti mitraliere. Deci, cu puşti-mitraliere. Acesta era armamentul care s-a găsit că ar fi necesar pentru a res­tabili ordinea. Deci, nici mă­car pistoale-mitralieră, ci puşti-mitralieră.

M.L. : Sînt fotografiate ca­dre ale poliţiei care în noap­tea de 21 decembrie i-au mal­tratat pe membrii organiza­ţiilor noastre. Membrii aces­tor organizaţii i-au recunoscut din nou în Piaţă pe 24 apri­lie şi i-au fotografiat. I-au maltratat în acest fel : au ju­cat fotbal cu capul acestor oameni care erau trîntîţi pe jos pe podea. Şi ei jucau fot­bal cu capetele lor, încălţaţi în bocanci. Şi aceşti oameni au fost din nou scoşi în stra­dă în 24 aprilie, înarmaţi.

 A.N. : Şi în acelaşi loc.

M.L. : In acelaşi loc, împo­triva aceloraşi oameni. Aceas­ta este realitatea şi o dove­dim.

M.L.: La punctul 4 solici­tam modificarea  articolului 226 alineatul 3 din Codul de procedură penală pentru a pune organele procuraturii în oportunitatea de a face apli­carea legii penale. Vreau să vă informez că în momentul de faţă procura­tura generală este condusă de o excelentă echipă de profe­sionişti.

Revin la punctul nostru 226 alineatul 3 spune în esenţă că militarii nu pot fi trimişi în judecată de către organele de urmărire penală decît dacă, deşi există probe împotriva lor, se va da acordul comandantului acestora. Şi nu se dă acest acord. Noi am propus ca această dispoziţie să nu se aplice în mod excepţional în privinţa faptelor săvîrşite de militari în decembrie 1989.

A.N.: In felul acesta s-ar restabili adevărul în aceasta ţară şi pacea socială de care avem nevoie ar fi posibila. Pînă nu se face lumină în aceste puncte nevralgice, pînă cînd această minciună nu va fi dată la o parte pentru a vedea care este adevărul din Decembrie 1989, nu cred că va exista o linişte.

M.L.: Iar noi, Asociaţia 21 Decembrie, existăm, în pri­mul rînd, pentru a se face adevăr,   pentru   a   exista   adevăr, pentru a aduce la cunoş­tinţa   oamenilor   adevărul   în legătură   cu   decembrie   1989, este rostul nostru principal.

MM.: Mai există o revendicare prin care se cerea re­vendicarea drepturilor sindi­cale în concordanţă cu con­venţiile internaţionale. Noi intenţionăm să prezentăm a-ceastă propunere : să se ela­boreze asemenea decrete-legi, în primul rînd, pornindu-se de la cerinţele, muncitorilor oamenilor implicaţi în aceas­tă organizare sindicală. Să fie lăsaţi oamenii să decidă asupra felului în care trebu­ie organizat sindicatul, asupra libertăţilor pe care şi le poş­te lua sindicatul în implica­rea sa în viaţa generală a so­cietăţii. Am cerut, de aseme­nea, desfiinţarea imediată n structurilor UGSR şi UASCR şi atribuirea patrimoniului acestora noilor sindicate.

Sindicatele profesionale în­fiinţate în România, după cum ştim noi, nu au benefi­ciat încă de nici un fel de sprijin din partea guvernului deşi, practic, membrii noilor, sindicate sînt foşti membri ai UGSR. Iar întreg patrimoniul UGSR se află în continuare nu se ştie unde. Nu s-a cerut să li se dea oamenilor bani în plus. Sau avantaje în plus. Nu. Pur şi simplu să li se dea ceea ce le aparţine de drept.

Este un lucru limpede că o dată sprijinită mişcarea sindicală, o dată acordate aceste fonduri organizaţiilor sindicale şi muncitoreşti şi studenţeşti, aceste organizaţii ar fi avut foarte multă pu­tere. S-ar fi putut organiza mai uşor ar fi devenit atît de puternice încît situaţia ac­tuală ar fi fost cu totul alta. Şi nu cred în argumentul că nu a fost timp sau că ar fi fost complicat. Nu mi se pare nimic complicat să faci un calcul contabilicesc, să faci o proporţie : cît la sută sîntem noi, atît este fondul, atît îţi revine. Este ceva foarte sim­plu. De ce nu s-a făcut ?

O      răspundă,    probabil, viitorul.

M.L.:  In  al    şaselea    rînd, s-ar fi propus : în scopul evi­tării   creării   de   noi   stări   de tensiune  înainte şi după  ale­geri,  se  solicită  adoptarea  de îndată,  de către CPUN  a unui decret-lege care este pre­gătit.   In   esenţă,   acesta   con­ţine    următoarele    dispoziţii : pentru încadrarea în funcţiile de decizie ori de influenţare directă a acesteia din întregul aparat de stat (la  nivel  cen­tral sau local) orice persoană va trebui să completeze o declaraţie  autentificată.

Din declaraţie să rezulte, sub sancţiunea legii penale pentru săvîrşirea infracţiunii de fals în declaraţii, dacă a făcut sau nu parte, în orice perioadă de timp, dintre acti­viştii retribuiţi. Subliniez : retribuiţi. Retribuiţi de PCR, UTC, UGSR, UASCR, organi­zaţii de pionieri şi şoimi ai patriei, sau altele de genul acesta. Sau, dacă au făcu parte dintre cei asimilaţi acestor activişti retribuiţi din cadrul MI, MApN şi Acade­mia „Ştefan Gheorghiu" indi­ferent de denumirea pe care, în decursul timpului au purtat-o aceste organizaţii, insti­tuţii sau organe.

Este vorba despre nomen­clatură. Este vorba despre dispoziţii care vor fi agreate, susţinute de către toţi mem­brii partidului. Cu excepţia nomenclaturii, evident. De că­tre ofiţerii de poliţie, de secu­ritate, de către ofiţerii din M.Ap.N, fiindcă este vorba despre nomenclatura acestora. Este vorba despre aceia care şi-au abandonat meseriile pentru a trăi din această ac­tivitate de slujire directă ideologiei partidului.

A.N.: De altfel, era o cifră negociabila „zece ani". Vă daţi seama.

Voce : Cinci.

Voce : Mă rog.

M.L.: O vreme. Era o su­blimare juridică a cerinţei morale despre care s-a vor­bit mai de multă vreme. Ce­rinţa de a te abţine pentru o vreme. De a te autoanaliza şi de a te abţine pentru o vreme. In acest scop, s-ar fi dat această declaraţie. In ca­zul constatării unor declaraţii false, persoana respectivă ar fi de îndată înlăturată din funcţia pe care o ocupă, pre­văzute sancţiuni pentru cei din vina cărora această înlăturare nu s-a efectuat. A considerat că este necesar aplicabile şi în privinţa per­soanelor care ocupă menţio­natele funcţii în prezent.

Era normal să dea o astfel de declaraţie în termen de 30 de zile de la adoptarea decretului-lege. Şi, nu e nimeni obligat să dea o astfel de de­claraţie. Dar, dacă nu o dă nu poate să fie încadrat pe o funcţie de decizie. Adică, de exemplu : nu poate fi ministru-adjunct, director în mi­nister. Nu poate fi comandant de armată. Nu poate fi şeful M.St.M. etc.

Este vorba despre asemenea funcţii. Funcţii de decizie. Nu poate   fi   primar.   Pentru  cît vreme ? Noi am zis : zece ani Era negociabil. O vreme.

C.F.: Ultimul punct de lista cererilor noastre. II vom comenta pe scurt. Amintim eroii revoluţiei au murit în lupta împotriva comunismu­lui. Noi ne-am însuşit ca testament al acestor eroi puntul 8 din Proclamaţia de Timişoara.

Considerăm că este o datorie  de  onoare     continuăm această   luptă   anticomunistă. Deci,     acesta     este ultimul punct  pe care   îl   cerem  noi.

M.M.: Şi pentru a răspun­de unor aşa numite argumen­te. Pentru că s-au ridicat voci care au spus că punctul 8 ar fi nedemocratic. A opri nişte oameni de la partici­parea la conducerea societă­ţii ar fi contrar principiilor democraţiei.

Trebuie să fie foarte clară de tot dezastrul în care a fost aruncată această ţară nu răspund în faţa istoriei decît. In primul rînd, activiştii P.C.R. Fie prin acţiune directa fie prin simplă pasivitate. Pentru că nu există această scuză : s-a tot spus că au fost activişti de partid care au stat de o parte, şi-au făcut meseria. Dar au votat, domnilor. La congresele partidu­lui se vota în unanimitate. Există un singur caz, al lui Pîrvulescu, cînd un om a votat împotrivă. Nu i s-a alăturat nimeni.

A.N. : In istoria recentă, mă rog.

MM. : Toate deciziile luate în cadrul P.C.R. au fost luate în unanimitate. Oamenii care au luat aceste decizii, oame­nii care s-au implicat în acest mod în dezastrul naţio­nal vechi de aproape o ju­mătate de veac nu au ce cău­ta pentru o vreme, deci, — repetăm acest lucru : pentru o vreme — la conducerea so­cietăţii.

Este inadmisibil ca la o asemenea cerinţă, de o blîndeţe extremă, specifică de altfel spiritului românesc (nu li s-a cerut capul, nu au fost condamnaţi să fie trimişi în puşcărie, cu toate că ar meri­ta pedeapsă penală pentru ce-au făcut) să nu se abţină. Atît s-a cerut : să se abţină. Să-şi vadă în continuare de munca lor. Iată că ni se spune că un asemenea punct este anti-democratic.

Cred că e super democra­tic.

Cred că nu trebuie decodifi­cată această opoziţie faţă de punctul 8. Este limpede : nu se poate opune punctului 8 decît fie un om care nu înţelege (din nefericire) ce s-a întîmplat în această ţară timp de jumătate de veac, fie un comunist. Un activist comunist. Atît. Numai aceste două categorii de oameni se pot opune punctului 8. Ori eşti activist comunist şi vrei putere (deci ai nevoie de putere şi atunci te opui) orieşti un om care n-ai înţeles. Efectiv, sînt oameni care nu au înţeles încă. E  trist dar asta este realitatea: sînt oameni care nu au înţeles de ce au suferit toată viaţa . Pentru că imensa majorităţi a acestui popor a suferit, duc o viaţă cumplită. Chiar şi aceia care, poate, aveau mai mulţi bani. Pentru că era cumplită viaţa în aceas­tă ţară chiar dacă aveai 7000 pe lună. Era cumplit să tră­ieşti într-o teroare continuă. Era cumplit să nu auzi decît minciuni. Oricîţi bani ai fi avut.

Întrebare: Mai este o chestiune, domnule Munteanu. Ceea ce se întîmplă în Piaţa Universităţii nu este singular. Nu e ţin caz un caz singular. Manifestaţii democra­tice anti-comuniste au avut loc astăzi în foarte multe oraşe ale ţării  !?. Părerea mea este că la acest dialog cu autorităţile ar trebui participe şi reprezentanţii Constanţei, Timişoarei, a Sibiului, ai tuturor celorlalte oraşe. Se creează părerea că aceste revendicări vin numai din Piaţa Universităţii, ceea ce, după părerea mea, este fals.

C.F.  In primul rînd, nu uitaţi că manifestaţiile din ţară au avut ca punct princi­pal solidaritatea cu Piaţa Universităţii. Evident că noi nu ne-am asumat aici un asemenea rost de a reprezen­ta întreaga ţară.

M.M. :   Nicidecum.

Întrebare : Constat, dacă nu mă înşel, că s-au format două tabere. Pe de o parte dum­neavoastră, pe de alta dom­nul Iliescu. In eventualitatea în care cîştigă alegerile veţi continua demonstraţia şi după aceea ?

M.L. : Noi nu sîntem într-o tabără. Nu-i vorba de adver­sari. Adversarii nu pot dia­loga.

întrebare : Totuşi, s-a pro­nunţat mai devreme cuvîntul „victorie".

M.M. : Domnule, staţi pu­ţin. Vă rog. Să nu facem ceea ce se face. Adică  deplasări de sens nejustificate. Aici nu este vorba de luptă împotri­va lui Iliescu, de luptă împo­triva Frontului. Este vorba de lupta pentru anumite principii, este vorba de lupta pentru binele unei societăţii.

C.F. : Există, două tabere, într-adevăr. Momentan exis­tă două tabere. De o parte sînt comuniştii, iar de cea­laltă parte — anticomuniştii. Asta se întîmplă în Piaţa Universităţii acum.

M.L. : Am aici Platforma-program a F.S.N. Publicaţie oficială a acestei formaţiuni politice. Şi, iată, la punctul 5 se scrie (citez)  „F.S.N. este hotărît să acţioneze pentru ruperea completă cu sistemul politic, economic, so­cial comunist, pentru des­prinderea societăţii de ideo­logia propice acestui sistem precum şi pentru respingerea oricăror alte concepţii si practici totalitare anti-democratice şi anti-umaniste". De­clarăm : ne situăm pe această platformă.

Nu este suficient să schimbi cuvintele. Este necesar să vrem - asta vrem - să schimbăm realităţile. Nu este suficient să declari  într-o platformă că lupţi împotri­va .comunismului. Este nece­sar să făptuieşti în acest sens. Şi F.S.N. a declarat că luptă împotriva comunismului. Deci noi nu ne situam împotriva platformei F.S.N.

Întrebare :   (?)

M.M.: Dacă domnul Iliescu intră în această categorie,  si­gur.

Este un adevăr, e o reali­tate că e activist.

C.F. Este clar că domnul Iliescu a fost activist de partid. Şi cu ce sîntem noi vinovaţi că dînsul a fost ac­tivist ?

M.M. : Poate  fi un om extraordinar. Şi dacă este un om extraordinar sînt con­vins că va fi primul care va semna Proclamaţia de la Ti­mişoara.

MM: Dacă mai este o ultimă întrebare vă rog.

Întrebare: Dimineaţă, în sediul CPUN-ului aţi fost patru. Cu cîţi oameni aţi stat concomitent de vorbă?

C.F. Noi putem spune cu cîte persoane. Cu cîţi oameni, nu ştim. Au for în jur de 10-11 persoane cu care am stat, concomitent de vorbă.

S.T. A fost o discuţie "de la egal la egal"!

Întrebare: Au sta de vorbă cu voi separat? Împreună? Cum au procedat?

C.F. Ne-au luat pe fiecare în parte. Ne-au rotat trei sferturi de ceas.

M.M. NU mai trăgeau de-o parte "domnu'!"...

S.T. Era ca în pasajul de la Universitate.

Întrebare: După cîte ştiu eu, încă de dimineaţă dl. Caramitru a luat legătura cu Asociaţia 21 Decembrie. Voi aţi spus despre camera asta video şi dînsul a zis că la ora 10 vă spune punctul de vedere al lui Ion Iliescu.

M.L. A fost informat de ieri.

C.F. Între ora 10 şi 11 fără un sfert ne-a spus punctul de vedere al domnului Iliescu.

A consemnat Vasile Neagoe

Expres, nr. 16-17, mai 1990