Reprezentanţii revoluţiei anticomuniste nu au fost primiţi în "audienţă"

Aşteptat cu un enorm si justificat interes, dialogul delegaţiei manifestanţilor din Piaţa Universităţii cu preşedintele C.P.U.N.. domnul Ion Iliescu, nu a putut avea loc, discuţiile izbindu-se de refuzul autorităţilor de a accepta prezenţa unui cameraman a cărui includere in delegaţie fusese anunţată cu o zi înainte, cit şi cea a presei, care a fost ţinută in stradă.

Pentru înţelegerea lucrurilor, trebuie spus că manifestaţia din Piaţa Universităţii nu este îndreptată nici împotriva domnului Iliescu si nici împotriva Frontului Salvării Naţionale, ca , partid. Această afirmaţie este pe deplin confirmată de înseşi subiectele pe care reprezentanţii manifestanţilor îşi propuseseră să le abordeze în cadrul dialogului. Le redăm în continuare cu fidelitate :

1. Adoptarea imediată, în cadrul proximei şedinţe a C.P.U.N., a proiectelor de decrete-legi pentru ajutorarea victimelor revoluţiei, înaintate cu trei săptămini in urmă .

2. Asigurarea liberei circulaţii a informaţiilor prin : a) Abrogarea de îndată, in cadrul proximei şedinţe a C.P.U.N.. a Decretului nr. 173/1977 ; b) Emiterea unui decret-lege, prin care Radioteleviziunea Română să treacă sub controlul unei comisii mixte din care să facă parte cite un reprezentant al C.P.U.N.. al fiecărei federaţii sindicale naţionale, al grupurilor independente, precum şi preşedintele RTVR, acesta din urmă numit de către guvern. Pină la alegeri, această comisie va fi independentă, iar după alegeri se va subordona viitorului Parlament ; c) Autorizarea imediată si necondiţionată a funcţionării posturilor independente de , radio si televiziune precum şi înlăturarea tuturor .piedicilor legate de instalarea şi intrarea imediată in funcţiune a acestora : d) încetarea imediată a presiunilor, administrative sau de orice altă natură exercitate in prezent asupra tuturor categoriilor de mijloace de informare in masă : asigurarea difuzării echilibrate şi la timp pe teritoriul întregii ţări. a presei scrise, fără discriminări.

3. A. Demiterea de îndată, pe baza probelor prezentate in cursul dialogului, a generalilor Mihai Chiţac şi Cornel Diamandescu. vinovaţi de :

— ordonarea reprimării violente, in dimineaţa zilei de 24 aprilie 1990. a manifestanţilor paşnici din Piaţa Universităţii :

— "ordonarea măsurilor de intimidare prin ieşirea in stradă a forţelor de ordine înarmate, compuse — în cea mai mare parte— din cadrele participante efectiv la reprimarea acţiunilor revoluţionare din decembrie 1889 :

— dezinformarea C.P.U.N. si a opiniei publice din ţară si din străinătate cu privire la aceste evenimente;

B. Numirea, in calitate de ministru de interne, a unui civil.

4. Adoptarea imediată, in cadrul primei şedinţe a C.P.U.N., a proiectului de decret-lege privind modificarea art. 226 alin. 3 din Codul de procedură penală, permiţindu-se astfel trimiterea nestinjenită in judecată a militarilor din M.I. şi M.Ap.N, vinovaţi de săvirsirea represiunii acţiunilor revoluţionare care s-au desfăşurat in ţară in decembrie 1989. In acest fel, se asigură urmărirea şi judecarea acestora potrivit regulilor comune aplicate oricăror categorii de infractori, fără a mai fi necesar acordul autorităţilor militare.

5. Legiferarea drepturilor medicale in concordanţă cu convenţiile internaţionale. Desfiinţarea imediată a structurilor U.G.S.R., şi atribuirea patrimoniului acestuia noilor sindicate.

6. In scopul evitării creării de noi stări de tensiune înainte şi după alegeri, solicităm adoptarea de îndată, in cadrul proximei şedinţe a C.P.D.N.. a unui decret-lege care să prevadă :

— pentru încadrarea in funcţiile de decizie ori de influenţare directă a acesteia din întregul aparat de stat (la nivel central si local) orice persoană va trebui să completeze o declaraţie din care să rezulte, sub sancţiunea legii penale pentru săvîrşirea infracţiunii de fals in declaraţii, dacă a făcut sau nu parte, in orice perioadă de timp, dintre activiştii retribuiţi de P.C.R., U.T.C.. U.G.S.R.. U.A.S.C.R.. Organizaţia de pionieri şi şoimi ai patriei etc. sau dintre cei asimilaţi acestora din cadrul M.I.. M.Ap.N. si Academiei de Ştiinţe Social-Politice de pe lingă C.C. al P.C R. (indiferent de denumirea pe care, in decursul timpului, au purtat-o aceste organizaţii, instituţii sau organe) ;

— în cazul constatării unor declaraţii false, persoanele respective vor fi de îndată înlăturate din funcţia pe care o ocupă, prevăzindu-se sancţiuni pentru cei din vina cărora această inlăturare nu se efectuează ;

— toate aceste dispoziţii sint aplicabile şi in privinţa persoanelor care ocupă menţionatele funcţii in prezent.

Adoptarea, ca amendament la Legea electorală, a Pct. 8 din Proclamaţia de ia Timişoara.

Se propun, deci, principii sau acte de elementară justiţie socială. Nu este nicidecum vorba de atacuri la persoană. Nu se cere nici aminarea datei alegerilor, nici demisia domnului lliescu şi nici demisia guvernului. Iar ideile demonstranţilor sint in concordanta cu prevederile pct. 5 din platforma program a Frontului Salvării Naţionale, pe care este bine, de asemenea, să-1 reproducem in întregime : „Frontul Salvării Naţionale este hotărit să acţioneze pentru :

— ruptura completă cu sistemul politic, economic şi social totalitar care a condus la regimul de dictatură al ultimelor decenii ;

— desprinderea societăţii de ideologia proprie acestui sistem, precum şi pentru respingerea altor convenţii extremiste, antidemocratice si antiumaniste;

— refacerea structurilor interne ale societăţii civile, grav afectate de metodele ierarhic- birocratice şi autoritare ;

— asigurarea condiţiilor ca fiecare grup social să-si poată susţine interesele la nivelul puterii şi să influenţeze procesul decizional ; .

— crearea unei culturi politice a democraţiei, deschisă dialogului social si bazată pe valorile autentic umaniste ;

— descătuşarea forţelor creatoare ale naţiunii, stimularea spiritului de iniţiativă şi promovarea competenţei".

Este limpede pentru oricine că desprinderea societăţii de ideologia proprie sistemului politic totalitar, deci de ideologia comunistă, constituie astăzi un obiectiv prioritar al tuturor forţelor democratice din tara noastră, fie că acestea sint grupate in partide, fie că se regăsesc in organizaţii independente, nepolitice. Şi dacă Frontul însuşi se declară în favoarea unei democraţii deschise dialogului social, cu atit mai puţin, înţelegem refuzul autorităţilor de a angaja un dialog care ar putea contribui in mod esenţial la dezamorsarea gravelor tensiuni socio-politice cu care sîntem confruntaţi astăzi. Apreciem că dialogul este unica şansă a reconcilierii naţionale pe care o dorim cu toţii, a depoluării campaniei electorale care din motive totuşi lesne de inteles, continuă să se desfăşoare sub semnul violentei si al calomniilor ce inundă paginile unor ziare in criză de idei. si argumente civilizate.

Revoluţia începută in decembrie 1989 este una clar anti-comunistă şi ea continuă în numele unor inatacabile principii ale libertăţii şi democraţiei pe care le regăsim atît în Proclamaţia de la Timişoara cit şi pe lista revendicărilor manifestanţilor din Piaţa Universităţii sau din pieţele celorlalte mari oraşe din ţară : Timişoara, Cluj, Braşov, Constanţa, Craiova, Sibiu, Ploieşti etc. Este lupta celor peste patru milioane de cetăţeni care, înfrîngindu-şi frica au aderat la numita proclamaţie.

Este adevărat că traducerea in fapt a acestor principii deranjează interesele nomenclaturii, deci ale acelor înalţi activişti ele partid care, în schimbul unor imense avantaje materiale, se puseseră in slujba unei ideologii al cărei tragic rezultat ne este cunoscut : un triplu faliment — moral, economic şi politic. Nu li se cere insă acestor activişti decit retragerea din viaţa politică pe durata primelor trei legislaturi, indiferent de partidul sub semnul căruia şi-ar depune candidatura. Nimeni şi nimic nu le va interzice să-şi continue activitatea la nivelul pregătirii profesionale de care dispun, contribuind astfel la opera de refacere a ţării. Nimeni nu cere condamnarea sau surghiunirea lor. Acesta este, in esenţă, conţinutul faimosului punct 8. Un conţinut de o indiscutabilă valoare, etică. Şi atunci fie-ne din nou permis să ne întrebăm : de ce se refuză dialogul ? Cum se explică aceasta hipoacuzie a autorităţilor ? Adică o maladie caracteristică nu democraţiei, ci totalitarismului. Întrevăd ele o alta soluţie pentru criza in care ne aflăm ? Şi dacă da, care anume ? România a incetat să mai fie o ţară izolată de restul lumii. Mai mult, ea se află în centrul atenţiei opiniei publice mondiale. Răspunzînd disponibilităţii manifestant lor pentru dialog, ar fi spre binele tării ca şi autorităţile, chiar dacă ele sint provizorii şi lipsite de legitimitate, să dea dovadă de înţelepciune politică, angajîndu-se de la egal la egal într-un dialog ale cărui rezultate vor fi, cu certitudine, în beneficiul tuturor şi în primul rînd a1 democraţiei şi reconcilierii naţionale. Şi să nu uite aceste autorităţi că cei care s-au prezentat pentru dialog fac parte dintre tinerii supravieţuitori ai Revoluţiei noastre din decembrie, care vor continua să fie prezenţi in Piaţa Universităţii în acelaşi spirit al unei revoluţii paşnice, opuse violenţei.