Ca să fie clar,
din capul locului, pentru toată lumea, declar sus şi tare că nu sînt FSN-istă,
şi nici PNL-istă, nici PNT-istă — nici un fel de... istă, si n-am fost nici
comunistă. Cine mă împiedică azi să intru in noile (sau vechile) partide ? O
să vă miraţi, dar cauza sînt tocmai cei care pledează cel mai mult pentru
diverse partide, adică acele „cotidiane independente, de opinie şi (mai
ales...) libere" sau, mă rog, ziarele partidelor. De ce ? Aici sînt multe
de spus, dar, in esenţă, după părerea mea, multe publicaţii creează, parcă
deliberat, confuzie sau animozităţi pretinzînd, total nedemocratic, că
„ele" şi nu „celelalte" deţin monopolul adevărului, corectitudinii,
informării obiective şi dezinteresate !
Vizavi de toate
aceste intenţii sincere, simulate sau ipocrite, de a dezvălui cetăţeanului
„adevărul şi numai adevărul", am şi eu, nişte nedumeriri, ca orice om cu
intenţii bune, dar supus greşelii (ceea ce nu acceptă domnii ziarişti astăzi
foarte bine plătiţi „fără prihană").
Şi fiindcă toţi
ne dau „lecţii de democraţi»", întreb şi eu, şcolăreşte :
DE CE domnii foşti membri de partid,
dar necomunisti, de la „R. L." cred că naţiunea încă doarme şi că „monştrii"
care se pot naşte sînt numai in F.S.N. ? Este evident, în cazul dumnealor, că
ar trebui să se trezească ei înşişi la realitate şi să pună sus, în stinga
manşetei, fraza originală a lui Goya... Ar avea atunci toată lumea de cîştigat.
DE CE decretul
privind libera iniţiativă nu dă dreptul unor asociaţi (sau chiar unui individ)
să cumpere (cu un barem plauzibil pentru eventualele fonduri acumulate de
aceştia, între timp) unităţi mici de cele mai multe ori nerentabile, de la
stat ? S-a aprobat luarea cu mandatariat a acestor unităţi, dar... Un amic
din Timişoara nu poate cumpăra un atelier de ceramică de la întreprinderea
regională de prestări servicii (cu vreo 40 de secţii şi ateliere în subordine),
pentru că acesta este de „stat", deşi nu produce şi este falimentar, ieşi
are puţini salariaţi care, oricum, ar fi fost preluaţi de noul „patron".
Faptul l-a făcut pe amicul meu să declare, textual, ,,trebuie să fac orice ca
să plec afară, să cîştig dolari pe care să-i bişniţărească nevastă-mea cu 140 lei
bucată, să pot aduna curînd milionul, poate se schimbă ceva cu legea asta fi
pot cumpăra sau pot construi eu însumi ceva ".
Acest mod de a
gîndi, domnilor, este, după umila
mea părere de salariat cinstit si amărît, principala
hibă a „liberei iniţiative"
şi chiar a mandatariatului :
toţi vor să facă azi bani „cu orice preţ", oriunde şi oricum, ceea ce
va duce fie la o „lărgire",
a lumii „interlope" (citiţi :
pungaşi, escroci), fie la un nou exod
al inteligenţelor româneşti peste graniţă, mai ales acum,
cînd se dau atît de uşor
paşapoarte. Este bine că se dau — râu este că ne lasă pe noi, bieţii muritori de rînd, la cheremul speculanţilor
(cărora le plîngea de milă un ziarist
tot de la „R. L."), din pricina sutelor
de falşi turişti care ne fac
de rîs ! Pînă cînd va fi convertibil leul şi goana după
dolari va înceta, pînă cînd pe
piaţa noastră va fi
abundenţa visată (dar ce greu se va
realiza aceasta parcă nu vor să ştie
acei domni care...)
trebuie, oare, să fim lăsaţi la bunul plac al celor care ne
„bişniţăresc" ? Urîtă
deplasare semantică şi psihică a suferit cuvîntul „business" pe care
ar trebui să-l îndrăgim şi să-i cunoaştem
toate nuanţele, nu să-l hulim şi să-l repudiem fiindcă îl auzim stîlcit de
tot felul de escroci fără slujbe si
căpătîi ! Legi împotriva
acestora există, dar efectele lor
punitive şi de eradicare a acestor practici
întîrzie să apară, iar ravagiile
sociale ne vor aminti
în curînd că Occidentul nu are numai părţi frumoase !
DE CE unii
abonaţi la mitingurile de duminică strigă mereu „Jos Iliescu ", dar nu
propun pe cine să punem în loc ? Unii îi vor cu orice preţ demisia, parcă
nevoind să vadă că alte personalităţi politice de marcă, cinstite, care să
cunoască realităţile de azi ale ţării şi care să aibă credibilitate la cele 23
milioane de români, nu prea există. Partidele nou înfiinţate vor avea astfel
de personalităţi peste cîţiva ani, sînt sigură, iar cele „istorice" prea
se fac de rîs prin gafele comise, aproape zilnic, de către unul sau altul
dintre responsabilii lor ! De ce nu se aşteaptă alegerile ? Le este unora chiar
aşa de frică de dl. Iliescu ? Este, oare, o practică încetăţenită în lumea
democrată să dărîme adversarii calomniindu-i, denigrîndu-i, acuzîndu-i, — fără
nici un fel de discernămînt si judecată — de toate relele pâmîntului
("sociale si politice ?). Nu cunosc oare „dumnealor" faptul că perioada
următoare este cea mai grea legislatură din istoria ţării, este prima după
dictatura comunistă, prima în care, poate, îşi „vor frînge gîtul", la
figurat, cei ce vor căştiga alegerile, încercind să rezolve gravele probleme
care ne apasă ? Vor cumva alţii, din patriotism, „să-şi frîngă ei gîtul"?
Aşa se explică poate, de ce P.N.L. si P.N.Ţ.c.d. nu vor să participe la un
guvern de coaliţie... Patriotismul lor şi dragostea pentru democraţie şi popor
se vor revărsa în toată splendoarea doar dacă vor cîstiga alegerile! Altfel, în
loc să construiască chiar în sinul viitorului guvern o opoziţie menită să
pondereze „pofta de totalitarism" de care este acuzat Iliescu, fără temei,
în loc să-şi încarce „bateriile", luptînd ca pluri-partidismul să devină o
realitate peste care să nu se mai poată trece, iar opoziţia să fie o forţă de
echilibrare a „puterii «en titre»", dinţii se vor retrage... Ce demonstrează
asta ?
Chiar numărul
mare de partide mă duce pe mine, omul de rînd, la concluzia neseriozităţii
politice a multora, din moment ce platformele lor, în majoritate, coincid, din
moment ce nu ştiu unele de altele, din moment ce chiar denumirile sa aseamănă,
pînă la a crea o confuzie, păgubitoare pentru aceste partide, în capul viitorilor electori.Comparaţia cu
„au apărut ca ciupercile după ploaie" este uzată, tocită, dar eu mai
adaug că, după ştiinţa mea, majoritatea ciupercilor nu sint comestibile...
DE CE se proclamă
dreptul individului de a crea, de a fi original, liber, independent pe viaţa,
sentimentele, gîndurile şi opiniile sale, dar aceste drepturi, extinse la
sfera societăţii, sînt refuzate de unii care fac alergie la cuvîntul
,,originalitate" ataşat de cel al democraţiei ? Nu ne-am saturat de
clişee, trebuie să copiem la nesfîrşit, să adulăm mereu ce există la alţii, mai
bref ? Ce democraţie europeană este mai bună ca s-o putem copia de-a gata, fără
riscuri ? CU despre cea americana sau japoneză, mă mir că îndrăznesc unii să
ne-o recomande ca model... Poate peste 20 de ani (cu toată
„nepopularitatea" sa, cu toată bruscheţea exprimării, „bietul" dl.
Brucan a avut, în tot ce a afirmat pînă acum, dreptate...).
DE CE unii aruncă
iarăşi praf în ochii oamenilor (cum făcea Ceauşescu) orbindu-i, de data asta,
cu făgăduinţa unei bunăstări generale, totale şi... iminente în viitorul
apropiat — numai dacă îi votăm pe ei ? Să fim serioşi, altfel voi crede că
dînşii ne consideră „stupid people", vorba d-lui Brucan !
Acei care nu au
trudit în ţara asta în anii grei ai comunismului falimentar, care nu cunosc
suferinţele românului şi care au uitat pînă şi limba romanească de cînd au
plecat, nu au dreptul să ne dea lecţii sau să pretindă, cu orice preţ,
conducerea ţării !