Actiunile “SOCIETATII CIVILE” impotriva confiscarii revolutiei de catre comunistii din esaloanele 2 si 3 ale P.C.R.

In textul prezentat anterior, care s-a intitulat “Revolutia anticomunista din Dec. ’89 vazuta, traita si facuta de Dumitru Dinca, fondatorul Pietei Universitatii”, am incercat sa demonstrez cu ajutorul unor argumente logice urmatoarele:

1. victoria revolutiei, implicit a revolutionarilor, impotriva sistemuluui comunist, a dictaturii si a lui Ceausescu s-a produs fara drept de apel pe data de 22 decembrie ’89, atunci cand Ceausescu a abdicat prin fuga cu elicopterul de pe cladirea CC al PCR, ceea ce inseamna ca dupa patrunderea revolutionarilor in cladirea CC al PCR si dupa trecerea televiziunii romane in slujba revolutiei, revolutionarii cu merite deosebite de la Bucuresti si Timisoara precum si disidentii cunoscuti care deja fusesera mentionati ca facand parte din “Frontul Unit Muncitoresc” (F.U.M.) constituit in 21 dec. ’89 sa treaca la constituirea noilor structuri de conducere provizorie ale Romaniei, pentru ca vidul de putere care se ivise sa nu genereze haos, nesiguranta si actiuni care sa puna in pericol siguranta nationala si implicit suveranitatea si independenta tarii; am incercat sa demonstrez ca din acel moment structurile de conducere provizorie ar fi trebuit sa aiba in vedere desavarsirea actului revolutionar prin:

A). elaborarea unui program politic democratic care ar fi insemnat:

a). introducerea pluripartidismului concomitent cu scoaterea in afara legii a PCR precum si adoptarea unei proclamatii care ar fi trebuit sa prevada expres desfiintarea structurilor comuniste si trecerea de urgenta a Romaniei la o politica de tip occidental european.
b). declansarea procesulului comunismului precum si tragerea la raspundere si a altor demnitari comunisti printr-un proces corect, nu printr-un asasinat politic ca in cazul sotilor Ceausescu.
c). elaborarea unui plan de restructurare si transformare a institutiilor statului in institutii democratice
d). elaborarea de urgenta a unei “Constitutii” dar si a unei legislatii minime care sa permita sa se faca mai usoara trecerea de la comunism la o economie de piata
e). desemnarea unui guvern provizoriu care sa pregateasca alegeri libere si democratice.
f). abrogarea decretului 473 - prin care audio-vizualul era subordonat puterii comuniste, si trecerea acestor institutii in slujba intregului popor si a tututror partidelor politice, care ar fi participat la alegeri, in conditii de egalitate fara nici un fel de dicsriminare.
g). o declaratie prin care, indiferent cum s-ar fi numit noile structuri de putere, sa nu participe la alegeri si sa se autodizolve dupa constituirea unor structuri de putere rezultate in urma alegerilor libere si democratice .


B). pe plan economic erau necesar:

a). Elaborarea unor masuri de urgenta de natura economica pentru a evita stagnarea productiei – lucru care a produs mari pagube economiei nationale, nu numai pentru ca timp de aproximativ 6 luni au fost platite salarii pentru nemunca, dar si pentru faptul ca au fost pierdute extrem de multe contracte cu partenerii straini, care in timp a avut drept consecinte crearea unor “gauri negre” in economie, care au persistat si inca mai persista si astazi.
b). elaborarea unui program de reforme economice in toate domeniile de activitate, precum si reformarea si restructurarea intreprinderilor dupa modelul occidental iara nu restructurarea de tip bolsevic, care romanii stiu cum s-a facut, cand au fost indepartatati o serie de msanageri si specialisti ori pentru ca nu erau agreati de guvernul FSN ori pentru ca muncitorii se obisnuisera sa faca prezenta la locul de munca fara a produce – primind in acelasi timp salariile integral, motiv pentru care, daca conducerea intreprinderii, buna ori rea, le cerea sa munceasca, muncitorii declansau greva si cereau inlocuirea acestora, crezand ca in acest fel vor duce la nesfarsit o “dolce vita” insotita de o trandaveala dusa peste limita bunului simt, platita din banii care ar fi trebuit sa fie folositi altfel decat au fost - adica folositi in scopuri electorale ale FSN-ului condus de Petre Roman si Ion Iliescu.
c). adoptarea unor reforme in agricultura cum ar fi:
- retrocedera pamantului din CAP-uri taranilor, precum si a tuturor mijloacelor de productie, cum ar fi masinile si tractoarele, precum si toate celelalte utilaje necesare prelucrarii solului, dar si animalele si cladirile.
- protejarea si securizarea instalatiilor de irigatie
- declansarea unei campanii de explicare a unor termeni necunoscuti pana atunci cum ar fi “asociatie de grup”, “asociatie familiala”, “societate pe actiuni”, “socitate cu raspundere limitata” (SRL) – precum si crearea unei legislatii adecvate care sa permita liberei initiative sa se dezvolte, dar care sa pregateasca si o privatizare a mijloacelor de productie corecta si in folosul intregului popor.
d). descentralizarea economiei nationale si denuntarea planurilor cincinale care nu reflectau realitatea ci aveau menirea de a-l transforma pe om din fiinta umana in robot – pentru ca aberatiile din gandirea trapadusilor lui Ceausescu oricum nu puteau fi realizate atata timp cat tehnologia era perimata, materia prima era deficitara, si care era folosita era de proasta calitate, inferioara standardelor de pe piata, in special occidentala si americana, motiv pentru care cifrele se umflau atat de mult, incat la un moment dat Ceausescu declara ca mai avem putin si-i prindem din urma pe americani; amintiti-va cei mai multi dintre dvs. cum se legau cu ata stiuletii de porumb pentru a justifica cifrele din agricultura, si cum purceii a 3-4 scroafe erau declarati ca fiind ai unei singure scroafe, etc. etc.
e). crearea unor conditii adecvate pentru infuzia de capital strain cu ajutorul caruia (spuneam noi atunci) sa se poata realiza retehnologizarea intreprinderilor pentru a realiza o productie de calitate competitiva pe piata externa; in acest sens, adica cu privire la toate punctele ce tin de partea economica si agricultura am avut o discutie de o ora cu presedintele interimar I. Iliescu, ocazie cu care acesta mi-a spus ca drumul economiei noastre este cel adoptat de prestoika lui Gorbaciov, iar pentru a ma convinge, mi-a spus ca centralizarea economiei nu este pagubitoare, pentru ca si japonezii au adoptat acesata masura; daca nu ma credeti, intrebati-l pe Ion Iliescu, care de teama ca eu duceam o campanie anti-centralizarea economiei si pro capitalismului strain, precum si pentru grabirea procesului de trasformnare a economiei de tip comunist intr-o economie de piata – i-a manipulat pe muncitorii de pe platformele industriale bucurestene sa iasa pe strada si sa strige lozinci ca: “nu ne vindem tara” sau ca cea mai aberanta si umilitoare pentru muncitori lozinca “noi muncim nu gandim”.

C). luarea unor masuri pe plan social care sa impiedice declansarea unor tensiuni sociale generatoare de haos si nesiguranta, atat de propice aparitiei jafului care s-a infaptuit, precum si a coruptiei ridicata la rang de politica de stat. Spuneam eu atunci ca aceste masuri, sunt urmatoarele:

a). inghetarea preturilor si a salariilor pe 2 ani, timp in care sa se pregateasca atat ecnomia pentru trecerea la economia de piata, dar si societatea, in sensul ca trebuia sa-si schimbe mentalitatea – ceea ce dupa parerea mea ar fi facut tranzitia mult mai usoara iar drumul Romaniei catre Europa mai usor, avand in vedere si simpatia de care se bucura tara noastra dupa dec. ’89.
b). crerea unor conditii favorabile initiativei particulare, care ar fi preluat o foarte mare parte din persoanele ce trebuia restructurate din economia comunisto-socialista bazata pe un egalitarism dus pana la absurd.
c). restructurarea intreprindereilor, care din cauza numarului mare de salariati (mult peste necesarul acestora) facea sa cresca pretul de cost al produiselor, si ce era mai grav era faptul ca salariile pe care trebuia sa le incaseze cei care cu adevarat munceau si produceau, erau impartite astfel incat fiecare primea cate putin dar nimeni cat ar fi meritat in raport cu efortul pe care-l depunea.
Va amintesc ca in acest sens, puterea FSN-ista a luat unele masuri care au facut ca perioada de tranzitie sa fie extrem de grea pentru o tara cu potentialul Romaniei si anume:
- prin hotarare de guvern au fost pensionate cel putin 2 milioane de persoane care, conform legii, nu indeplineau conditiile necesare
- ingradirea dreptului de a avea acces la libera initaitiva a tuturor celor care doreau acest lucru, conform legii 31/1990 (in acest moment s-a declansat in Romania coruptia de tip mafiot).
- declansarea jafului in intreprinderile de stat, cand petre Roman, tot prin hotarare de guvern, a scos la vanzare (la preturi derizorii) masini si utilaje care nu au fost inlocuite cu altele mai performante.
- declansarae jafului din CAP-uri (deci din agricultura) tot ca urmare a unei masuri irationale a guvernului Petre Roman – care a dispus vanzarea tractoarelor, masinilor si a utilajelor la preturi derizorii in mare masura catre conducatorii CAP-urilor, care aveau influenta asupra taranilor, dirijandu-le optiunea politica catre FSN.
- distrugerea sistemului de irigatii (niciodata nu am inteles de ce?) care a dus agricultura romaneasca in prag de faliment
- cheltuirea fondului valutar de care dispunea Romania pe guma de mestecat, blugi, portocale, si banane
- plata salariilor timp de sase luni de zile pentru nemunca in scop electoral
- manipularea muncitorilor impotriva partidelor din opozitie care a culminat cu venirea minerilor care au distrus sediile PNT-ului si PNL-ului precum si resedinta lui Ion Ratiu, ocazie cu care bucurestenii au trait cateva zile de cosmar, dar de care FSN-ul era extrem de mandru – si se mai intreaba unii de ce Romania a trecut din fruntea cozii in coada cozii, de ce Romania nu a fost acceptatata in primul val nici in al doilea val in UE?
- crerea unui CPUN ROSU in proportie de 87% prin aceea ca la presiunea fortelor democratice, FSN-ul a hotarat in 28 ianuarie 1990 sa infiinteze un Consiliu Provizoriu de Uniune Nationala - in care FSN-ul detinea 50% din locuri, plus ca prin crearea unor partide (care de fapt erau alcatuite din cateva persoane) satelit amintiti-va! Detineau aproape 87% din voturile care se exprimau; ma intreb ce fel de CPUN era acesta?

Reflecta oare realitatea? Nicidecum! Acesta fusese alcatuit pentru a induce in eroare opinia publica interna , dar mai cu seama pe cea europeana si internationala, care in acele vremuri era cu ochii pe Romania. In afara de aceasta decizie bolsevica (vezi cum a fost constituita puterea in Rusia de catre Lenin.. folosind aceleasi procedee) ceea ce demonstra inca o data tendinta FSN-ului de a instaura in Romania o perestrioka sub dictatura “luminata” a lui I. Iliescu. Acestea erau manifestari ale puterii instaurata nelegitim care-si crea prin forta, manipulare si dezinformare posibilitatea castigarii unor alegri, dupa confiscarea in mod brutal a revolutieie din dec. ’89 dar si a puterii prea putin consolidata dar foarte contestata de cetatenii marilor orase care gandeau si care doreau o schimbare radicala a tot ceea ce fusese inainte de dec. ’89. Cu riscul de ma repeta, afirm ca revolutia a fost confiscata de catre I. Iliescu si acolitii sai impreuna cu gruparea lui Petre Roman, care desi cunostea intentia lui Iliescu, a acceptat sa fie prim-ministru intr-o tara care, dupa ce-si castigase libertatea dand tribut mai mult de 1300 de morti si cateva mii de raniti, din care o parte mutilati, a acceptat functia si a si exercitat-o, chiar daca in sinea lui stia ca nu este buna directia pe care Romania pornise; stau si ma intreb ce poate sa faca prostia si dorinta de putere uneori dintr-un om educat ce luase contact cu lumea civilizata (studiase in strainatate).

Acestea au fost o parte din cauzele pentru care eu, impreuna cu un grup extrem de numeros de revolutionari anticomunisti (aproximativ doua sute de mii de persoane), am decis sa nu lasam oportunisti ca Iliescu sa preia puterea in mod absolut si sa luptam in strada pentru idealurile ce ne-au animat in 21 dec. ’89 in Piata Univesitatii si in 22 dec. ’89 in fata cladirii CC al PCR pana cand, pe nepusa masa, fara sa fi avut nici o contributie la victoria revolutiei, a aparut Ion Iliescu cu clica sa, creand diversiunea cu teroristii cu ajutorul careia a confiscat revolutia romana pentru el si prietenii (colaboratorii sai) din randul esalonului 2 si 3 al nomenclaturii comuniste.

Dupa cincisprezece ani de la revolutie, afirm cu certitudine ca, daca nu aparea acest personaj satanic, destinul romanilor ar fi fost unul mult mai bun, pentru ca imediat dupa revolutie, atat comunistii zelosi cat si securistii ar fi stat ascunsi cel putin cativa ani pentru a nu putea fi identificati si trasi la raspundere, ocazie cu care nici conducerea politica a Romaniei (vezi fostul FSN din primul parlament) infestata pana la refuz de comunistii si securistii chemati si promovati de Iliescu, si nici economia romaneasaca nu ar fi intrat pe miinile acestora, care si-au insusit-o in mod absolut fraudulos, creandu-si imperii economice pe banii amaratilor de romani ce inca mai rabdau de foame si frig, astfel eu am hotarat sa lupt cu orice risc impotriva unui colos ca FSN-ul, alcatuit din ramasitele comuniste, fostii slugoi ai lui Ceausescu care nu au avut curtajul sa-l infrunte pe acesta dar s-au asezat fara rusine la masa pusa de revolutionari, infruptandu-se fara rusine ca niste porci. Va intrebati desigur a cui este vina? Dupa parerea mea o parte din vina o poarta Iliescu care i-a chemat si s-a inconjurat de acestia pentru a-si consolida puterea, dar cea mai mare vina o purtam noi revolutionarii care l-am acceptat pe Iliescu, cel care nu avea nici un merit in revolutia romana in afara de acela de a crea diversiunea cu teroristii – diversiune care s-a soldat cu apropate o mie de morti si mai multe mii de raniti. Dar cea mai mare vina o purtam noi revolutionarii care nu am vrut sa fim criminali…es te bine de stiut ca daca am fi procedat la arestarea si impuscarea macar a cateva sute de tortionari (securisti si militieni) si nomenclaturisti, haitei de lasi (comuniusto-securisti in frunte cu Iliescu) le-ar fi fost teama sa apara, iar revolutionarii cu siguranta ar fi condus mult mai bine tara, si astazi poate ca nu am mai fi vazut copii si batrani care se bat cu viermii pentru resturile aruncate la gunoi; ma intreb era mai bine? Cu siguranta era mai bine deoarece in acest fel s-ar fi putut pune in practica punctul 8 din “Proclamatia de la Timisoara”. Ceea ce ar fi insemnat foarte mult pentru politica din Romania deoarece s-ar fi creat posibilitatea aparitiei unei clase de politicieni mai responsabili, chiar daca balcanismul din mentalitatea noastra ar fi persistat.

Imaginati-va de pilda cum ar fi fost Romania astazi daca presedintele interimar ar fi fost Dumitru Mazilu despre care se credea initial ca va fi presedinte… pentru istorie este bine de stiut ca Dumitru Mazilu a intrat in CC al PCR imediat dupa patrunderea noastra in aceasta faimoasa cladire, ceea ce demonstreaza ca acesta se afla in multimea care se afla deja in piata inaintea abdicarii lui Ceausescu.Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca Dumitru Mazilu, despre care toti stiam ca este disident, nu a asteptat sa fuga Ceausescu pentru a iesi in strada, ci a iesit alaturi de noi cei multi cand acesta se afla inca la putere, asumandu-si toate riscurile ce decurd din atitudinea acestuia, spre deosebire de I. Iliescu care a venit sau mai exact a fost adus de catre complicii sai dupa ce nu mai exista nici un risc.

Tot pentru istorici este bine de stiut ca toti cei care ne aflam in CC al PCR cand a patruns Dumitru Mazilu, vedeam in el pe viitorul presedinte, care impreuna cu ceilalati disidenti cunoscuti vor constitui noile structuri de putere democratice provest, punand in acest fel bazele unei democratii reale intr-o tara in care au murit oameni si s-a varsat prea mult sange pentru acest ideal. De ce nu s-a putut impune D.Mazilu? pentru ca era singur… noi auzisem de el dar nimeni nu-l cunostea personal .. pentru ca acesta nu avea in jurul lui un grup de presiune asa cum avea Iliescu. Amintiti-va de grupul de presiune al lui Iliescu - peste o suta de persoane imbracate elegant, care au patruns cu acesta in balcon, precum si Dan Iosif care pusese stapanire pe microfonul instalat in balcon, cu ajutorul caruia manipula cu destul profesionalism multimea din piata. Acestea fiind zise, Dumitru Mazilu, din favoritul nostru, al tuturora la acel moment, a ajuns unealta lui Iliescu, care a vazut in Mazilu un real pericol pentru scenariul pe care avea sa-l puna in practica, si l-a marginalizat pe acesta in cel mai tipic mod bolsevic si anume “tu Mazilu stai aici unde nu te vede nimeni iar eu Iliescu merg la televiziune unde ma vede o tara intreaga”.
Asa s-au petrecut lucrurile, stimati romani de pretutindeni, in decembrie ‘89 si imediat dupa aceea.. pericolul Mazilu trebuia indepartat.. si a fost indepartat, dupa cum bine stiti, pentru ca starostele comunistilor I. Iliescu sa poata conduce o turma iara nu un popor roman trezit din “somnul cel de moarte” cum bine spune imnul national “Desteapta-te romane”.

Asadar, politica lui Iliescu, invatata desigur de la mentorul sau, Nicolae Ceausescu, era aceea de a indeparta orice pericol care-i ameninta pozitia obtinuta in mod fraudulos; amintiti-va numai cateva din intamplarile post-decembriste, pe care multi dintre voi le-ati trait:
- cand Iliescu a simtit ca partidele din opozitie reprezinta un pericol pentru viitorul FSN-ului – acesta a instigat minerii din Valea Jiului folosindu-l pe Miron Cosma impotriva partidelor istorice (PNT, PNL, PSD) cand s-a vazut clar la televizor cum marele Corneliu Coposu, cel mai integru politician post-decembrist, a trebuit sa fie scos intr-un TAB de catre Petre Roman pentru a nu fi linsat de catre hoardele minerilor care au patruns aidoma hoardelor lui Atila in sediul PNT pe care l-au distrus in cea mai mare parte.
- Cand Iliescu a simtit ca opinia publica romaneasca incepe sa gandeasca cu privire la alegeri, ca se crease deja o situatie cel putin ridicola din care I. Iliescu nu stia cum sa iasa, deoarece promisese intregii tari ca FSN-ul doar va pregati alegerile, dupa care se va dizolva, iar in ianuarie a anuntat ca FSN-ul va participa la alegeri, a pus la cale diversiunea de la Targu Mures, cand cu ajutorul securitatii i-a invrajbit pe romani impotriva ungurilor si pe unguri impotriva romanilor, deci un conflict interetnic care a culminat cu evenimentele de la 15 martie de la Targu Mures, cand au existata victime si in randul maghiarilor dar si in randul romanilor. Va intrebati de ce a fost nevoie de aceasta diversiune? Simplu! pentru a muta atentia electoratului acolo unde FSN-ul avea de castigat, adica voia sa spuna Iliescu: “vedeti romani, daca alegeti partidele istorice, acestea vor da Transilvania ungurilor”. Ce a insemnat acest lucru pentru Romnaia stiti destul de bine, aceasta a pierdut o buna parte din simpatia opiniei publice europeana si internationala.

Va mai amintit desigur cand a fost expulzat Doru Braia, un roman care se intorsese in tara lui si care voia sa puna la dispozitia romanilor cedea ce invatase el in Germania unde fugise pe timpul lui Ceausescu. Ce stiam cei mai multi dintre noi despre democratie? Nu stiam nimic! Nu stiam cu ce sa incepem si unde sa ajungem.. Nu stiam ce sa facem cu relativa libertate pe care o obtinusem ; o foloseam in mod haotic, fara eficienta, pentru ca majoritatae dintre noi nu aveam niste repere, nu aveam informatiile necesare si, ce mai incolo si incoace, nu aveam atunci nici educatie civica si, ce este mai grav, nici educatie politica, dupa cum nu avem nici acum; adica cetateanul, fie el taran, muncitor intelectual sau om de afaceri, sa voteze si sa aleaga in raport cu nevoile sale dar si cu aspiratiile acestuia; paradoxal este faptul ca, desi eram fascinati de mirajul vest-european, multi dintre noi am votat pentru a merge in directie opusa, adica spre Moscova si spre perestroika lui Gorbaciov.

Ori Doru Braia ce facuse? De ce se facea vinovat? Pentru ca era roman? pentru ca se intorsese in tara lui? Daca acesta, intors in tara si-ar fi vazut de treaba, nimeni nu ar fi avut nimic cu el! Ba mai mult, poate ca ar fi fost cooptat, mai exact racolat, de FSN pentru a-si duce la indeplinire idealul, si anume acela de a obtine puterea aproape absoluta pe care si-o dorea si pe care a si obtinut-o in 20 mai 1990.. numai ca lucrurile nu au stat asa, si Doru Braia, care nu stiu exact din ce motive in loc sa-si vada de treaba ori sa decina un FSN-ist “onorabil”, a inceput sa ne explice celor mai multi dintre noi cum sta treaba cu democratia, adica ne-a dat primele lectii de democratie; cel putin pentru mine asa a fost..am invatat de la acesta ceea ce nu avusesem ocazia sa invata in scoala romaneasca comunisto-ceausista. Asadar Doru Braia pe care lumea il asculta, devenise un pericol pentru viitorul politic al FSN-ului si al lui Iliescu, motiv pentru care, ce aberatie! Un roman a fost expulzat din propria tara, motiv pentru care eu am luat pozitie, si daca va mai amintiti, saptamani intregi am facut mitinguri de protest imnpotriva aberantei masuri pe care Ion Iliescu o luase, aceea de a expulza un roman din tara lui pentru ca era incomod. Cu cat se apropiau alegerile programate pentru 20 mai 1990, cu atat teama lui Iliescu ca va pierde puterea crestea si se amplifica facandu-l pe acesta sa comita “greseli” din ce in ce mai mari, pe care occidentul le monitoriza si le taxa ca atare in timp ce opinia publica romaneasca interna le considera ca fiind normale si benefice… pentru cine benefice? Pentru societate? Pentru popor, care nu stia nimic din ale democratiei; popor care credea ca daca s-a dat voie la avorturi si au vazut in magazine banane, portocale, blugi si tigari BT – unde se calcau in picioare pentru a le cumpara -, in Romania exista democratie,.

Astfel, Iliescu si FSN intra in panica si incearca prin manipularea opiniei publice sa induca ideea conform careia partidele din opozitie sunt dusmanii poporului, ca Ratiu, Coposu si Campeanu vor sa destabilizezez tara si sa puna mana pe putere pentru a o da pe mana imperialistilor occidentali; va amintiti calomniile si insultele proferate de complicii lui Iliescu la adresa opozitiei si a liderilor acesteia, iar muncitorii “cu manie proletara” ieseau in strada si strigau “nu ne vindem tara”, “noi muncim nu gandim”, “jos intelectualii”, “Iliescu FSN”… Doamne, cand ma gandesc, retraiesc acele momente de cosmar si nu-mi vine sa cred ca s-au petrecut intr-o tara din Europa, deci in Romania, care acum doreste integrarea in UE – amintiti-va cand in 12 aprilie 1990 – din dispozitia lui Iliescu, Regele Mihai nu a fost lasat sa coboare din avion pentru ca, in mintea bolnava a lui Iliescu, si acesta reprezenta un pericol. Oare ce pericol reprezenta Regele pentru Romania, cand acesta, datorita legaturilor de sange pe care le avea cu monarhiile occidentale, putea sa ajute tara; tuturora, cei care cititi aceste randuri, va propun un test de inteligenta, si anume: de ce Regele Mihai era considerat un pericol pentu Romnaia? In timp ce Regele Simeon al II-lea la Bulgariei a fost primit cu onorurile cuvenite rangului sau?

De ce? Pentru ca bulgarii sunt mai destepti decat romanii? Pentru ca bulgarii nu l-au asasinat pe Todor Jivkov si l-au dat jos de la putere fara varsare de sange? Pentru ca in Bulgaria exista o alta stare de spirit fata de cea din Romania? Oare nu exista aceeasi stare de spirit in toarte tarile din estul Europei? Sa credem ca mentalitatea bulgarilor s-a schimbat peste noapte? Nu, stimati cititori! Si in Romania si in Bulgaria exista aceeassi stare de sprit ca de altfel in toate tarile est-europene, numai ca in Bulgaria nu era presedinte Ion Iliescu! Va garantez ca daca acesta ar fi fost presedinte in Bulgaria, toate scenele de cosmar pe care le-au trait romnii le-ar fi trait bulgarii, iar Romnaia ar fi fost primita in UE odata cu Polonia, Cehia si Ungaria, ceea ce cu siguranta ar fi fost mai bine.
In timp ce scriam aceste randuri mi-a venit o idee si anume :exportam presedinte .. iar daca o tara cum ar fi sa zicem Germania , doreste ca poprul german sa “ sa traisca la fel de bine ca poporul roman”, sa-l importe pe Ion Iliescu, sa-l faca presedinte si visul ei se va implini, adica din cea mai dezvoltata tara europeana, cum este aceasta, va deveni o tara subdezvoltata; nu rad, stimati cititori, si nici voi sa nu radeti! Eu fac haz de necaz , pentru ca stiu sigur ca daca Iliescu nu ar fi confiscat revolutia, si presedinte ar fi fost oricine altcineva, in Romania, la momentul acesta, nu ar exista copii si batrani care “se bat cu viermii” pe resturi de mancare aruncate la gunoi.

Iata onorabililor, care v-ati incumetat sa va pierdeti timpul citind consideratiile mele, de ce Iliescu impreuna cu complicii sai au incercat si au si reusit sa indeparteze orice pericol pentru puterea fesenisto-iliescista post-revolutionara, folosind metode una mai diabolica decat alta; de aceea eu, care eram un nimeni in 1990, imediat dupa revolutie m-am opus cu toata fiinta mea la tot “binele” pe care l-a facut Iliescu pentru ca eu, in data de 21 dec. ’89, le-am promis celor care au murit dar si celor care au suparavietuit, o viata mai buna decat cea din timpul comunismului, si vazand ca lucrurile au luat o intoratura nedorita pentru poporul roman, am iesit in strada, unde am protestat, am acuzat si le-am explicat celor care au voit sa ma asculte ca drumul pe care mergeam atunci era complet gresit, ca expulzarea lui Doru Braia si interzicerea venirii regelui in tara incalca in mod flagrant principiile “Declartiei Universale a Drepturilor Omului” precum si a “Conventiei Europene a Drepturilor Omului” ceea ce pentru mine dar si pentru toti romnanii care gandeau era o mare tragedie.

Eram intrebatpe diverse canale ce doresc? Ce veau sa mi se dea in schimbul tacerii mele, iar eu le raspundeam ca nu doresc nimic, si ca ceea ce vreau cu adevarat este o viata mai buna pentru intreg poporul roman fara nici un fel de discriminare; acestia se uitau la mine inmarmuriti si nu stiau ce sa creada despre mine.. unii dintre ei chiar mi-au spus: “ba , tu esti ori nebun ori tampit ! pentru cine te lupti? Pentru popor si pentru idealuri? Iti da poporul sa mananci? Te hranesti cu idealuri? Nu vezi bai amaratule ca nu ai pantofi in picioare si tipa foamea in tine? Ce ai ma tu cu Iliescu? Nu vezi ca este cel mai bun?” La care eu raspundeam ca nu am nimic cu omul Iliescu, dar nu sunt de acord cu autoproclamatul presedinte Iliescu, care din punctul meu de vedere, este un criminal, si spuneam eu atunci “din cauza lui au murit oameni dupa 22 dec. 1989, iar drumul pe care vrea sa duca Romania este catre Moscova si perestroika”; iar multi dintre adeptii acestuia ma scuipau si ma injurau. Odata a venit in fata mea un intelectual indignat de protestele mele si m-a intrebat: pe cine vrei sa punem presedinte? Nu vezi ca nu este altul mai bun ca el? La care i-am raspuns sec: pe dumneavoastra! Sau pe altul ca dumneavoastra ! Oare in Romania nu mai exista nici un om care sa fie presedinte? Acesta, din furios a devenit ganditor, si mi-a raspuns cu glasul stins: “aveti dreptate”. Atunci am realizat pentru prima data ca lucrurile se petreceau ca in povestea lui Anderson “Regele e gol”, ca oamenii nu sunt rai, numai ca nu vad si nu stiu ceea ce vedeam si stiam eu. Eu ii vedeam goliciunea si rautate lui Iliescu, si am anticipat mizeria si greutatile cu care poporul, intreaga societate, se va confrunta; ca am avut sau nu dreptate, dumneavoastra judecati:

Asa se face ca incepand cu 12 aprilie 1990 eu a hotarat ca in fiecare zi sa protestam in fata Teatrului National impotriva incalcarii flagrante a drepturilor omului, impotriva intentiei FSN-ului, in principal a lui Iliescu de a reinstaura in Romania o noua dictatura, iar el, Iliescu sa fie dupa cum singur a afirmat, un “dictator luminat“, dar care refuza cu incapatanare sa vada realitatea; intentia de care v-am amintit o pot argumenta prin aceea ca in principal, Iliescu refuza in mod categoric demararea unor reforme economico-sociale care sa contureze un destin mai bun tuturor romanilor. Multi, foarte multi dintre cetatenii Romaniei nu vedeau adevarata fata a lui Iliescu, acestia vedeau numai zambetul larg al acestuia care parca-i hipnotizase, in comparatie cu mine care in ianuarie 1990 am cerut in calitate de revolutionar sa am o discutie cu autoproclamatul presedinte interimar, intrevedere care mi-a fost acordata, intrevedere care a durat mai mult de-o ora, in timpul careia eu am pus problema demararii unor reforme economice cum ar fi:
- desfiintarea CAP-urilor si retrocedarea pamantului catre proprietarii de drept ai acestuia, inclusiv a celorlalate mijloace de productie necesare activitatii in agricultura, la care acesta mi-a raspuns ca nu este bine cum gandesc intrucat acest lucru daca s-ar face ar genera aparitia unei burghezii a satelor care va exploata taranimea, etc.. La acest raspuns eu am replicat ca aceasta viziune este gresita si am dat exemplu Olanda, Germania si alte tari a caror agricultura se bazeaza pe activitatea fermelor private cu binecunoscutul randament al acestora. Iliescu s-a infuriat si mi-a spus ca am ascultata prea mult postul de radio “Europa Libera”.. eu nu m-am infuriat dar i-am spus ca acesta este punctul meu de vedere si ca eu cred in el, dupa care l-am intrebat:
- dar cu industria cum ramane? Ce facem cu aceasta industrie excesiv centralizata si pagubitoare care din cauza lipsei de tehnologie si a materiilor prime fac necompetitive produsele noastre pe piata externa, motiv pentru care facem comert in proportie de peste 70% cu tarile subdezvoltate; iar restul il vindem la pret de materie prima, dandu-i exemplu otelul fabricat de noi pe care il vindeam sub pretul de cost al acestuia. Iliescu s-a uitat la mine si mi-a spus ca aici sunt doua probleme si anume: problema descentralizarii nu se poate pune pentru ca exista in lume tari ca Japonia care au o economie centralizata, care merge foarte bine, iar in ceea ce priveste retehnologizarea industriei si aprovizionarea cu materii prime nu se poate face pentru ca nu avem bani si ca nici imprumuturi nu putem face pentru ca de-abia am scapat de datorii.. ca nu ne permitem sa platim dobanzi uriase etc. In aceasta situatie am replicat ca exista si alte solutii cum ar fi rezolvarea acestei probleme cu capital strain, dar ca trebuie luate masuri concrete care sa permita o infuzie de capital strain care ar rezolva problemele cu care ne confruntam fara a ne indatora. Din nou Iliescu s-a infuriat dar mi-a vorbit frumos (nu stiu de ce?) si a inceput sa-mi explice ca aceasta masura nu este buna pentru ca ar insemna sa dam economia romaneasca pe mana strainilor, ceea ce ar fi egal cu vanzarea de tara, pe care clasa muncitoare nu o doreste; iata de ce muncitorii de la IMGB si de la 23 August strigau dupa aceea “nu ne vindem tara”. Evident ca am abordat si alte subiecte cum ar fi “drepturile omului”, initiativa privata, circulatia informatiei si a persoanelor, depolitizarea intreprinderilor, precum si statutul Romaniei in Europa si in lume. La toate aceste probleme am primit raspunsuri evazive, de unde am tras concluzia ca este necesara o prelungire a activitatii revolutionare in starada pentru a determina intr-un fel sau altul luarea unor masuri concrete de democratizare a societatii romanesti, motiv pentru care am plecat de la aceasta discutie hotarat sa lupt pana la capat impotriva acestei stari de lucruri ceea ce am si facut.

Imi cer scuze pentru acest mod de a prezenta lucrurile; nu vreau sa fac literatura pentru ca nu ma pricep … eu vreau doar sa va aduc la cunostinta de ce eram eu atat de inversunat si de ce a trebuit sa organizez mitinguri saptamanale care au culminat cu “Fenomenul Piata Universitatii”, atat de contestat de catre FSN si de catre Iliescu, care atat de tare s-a infuriat, incat in CPUN ne- numit “golani” - cu toate coinsecintele pe care multi le cunoasteti.

Iata stimati cititori de ce pe 12 aprilie am hotarat sa permanetizez protestul din Piata Universitatii, care a avut ca pretext interzicerea intrarii in tara a regelui, dar care a avut de fapt drept cauze refuzul puterii interimare (al carei reprezentant era Iliescu) de a crea conditiile necesare pentru o democratizare reala a societatii. V-ati gandit ce ar fi insemnata daca nu exista opozitia creata in strada impotriva lui Iliescu si a FSN? Va imaginati ce ar fi fost astazi Romania daca URSS nu se destrama? Eu unul, nici nu vreau sa ma gandesc! Acum, dupa atatia ani, atat pot sa spun “ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat atunci puterea de a lupta impotriva intentiilor pe care in mod indubitabil le avea Iliescu si complicii sai, de a duce Romania catre perestroika”; si va mai spun ceva: “sunt fericit ca ma culc liber si ma scol liber”.. si ca nu am acceptat nimic din ce mi s-a oferit in schimbul renuntarii la lupta pe care am dus-o in “primavara de la Bucuresti” din 1990; daca renuntam atunci poate ca astazi eram si eu unul dintre “baronii” PSD si nu ar mai fi trebuit sa muncesc ca angajat la PETROM pentru a-mi castiga existenta. Multi ma intreaba daca imi pare rau pentru ce am facut si cum am procedat in 1990, spunandu-mi ca as fi putut fi si eu ca Dan Iosif ori ca altii care s-au imbogatit peste noapte, si ca, din cauza faptului ca am avut gura mare, am ajuns sa muncesc pe un salariu insuficient pentru a duce o viata decenta.. de! Spun unii: “gura bate c…” iar eu le spun ca nu-mi reprosez nimic din ce am facut si ca daca ar fi sa o iau de la capat tot la fel as face.. si va mai spun ceva – sunt sarac dar atunci cand ma uit in oglina nu-mi este rusine de faptele mele!

Dumitru Dinca