(NE) ALEGERILE DIN 1946 (1)

50 DE ANI DE LA FURTUL VOINŢEI NAŢIONALE

Duplicitate politica, mărturii, amintiri...

Evoluţia politicii României trebuie urmărită în general, în contextul intereselor marilor puteri în zona Gurilor Dunării si a Marii Negre, iar după cel de al doilea război mondial legată de tendinţa agresivă a Uniunii sovietice de a acapara Balcanii pentru a ieşi la Marea Egee şi Adriatică.

Ajunsesem la această dată să facem cunoştinţă cu cea de a douăsprezecea ocupaţie rusească, socotită de ei, de "eliberare", iar de noi de "anexare".

Prin minciună, fals si abuzuri duse până la crime abominabile au încercat să-si legalizeze prezenta de fiecare dată si nu s-au retras de bună voie, ci totdeauna au făcut-o forţaţi, dar nu înainte de a fi jefuit, de a fi lăsat bălti de sânge si de a fi smuls bucati din teritoriu. Această mentalitate de barbarie înăscută la acest popor a ajuns să se transmită prin directiva după care "orice teritoriu ocupat este deja un teritoriu sovietic". Iar I.V.Stalin în discuţia purtată la Moscova cu Iosif Broz Tito, în Aprilie 1945 (înaintea capitulării Germaniei) preciza:"Acest război nu este ca acela din trecut. Oricine ocupă un teritoriu impune si propriul său sistem social. Fiecare impune propriul său sistem social, până unde înaintează armata lui".

La această dată deja declaraţia lui V.Molotov "...că guvernul sovietic nu urmăreşte scopul de a dobândi vreo parte din teritoriul României sau de a schimba orânduirea socială existentă în România si că intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României este dictată exclusiv de necesităţi de război si de faptul că trupele inamice continuă rezistenta!¹, era călcată in picioare de Stalin, iar României i-au fost luate, între Sept.1944 si DEC.1945, mărfuri în valoare de 536 Milioane dolari care nu fuseseră prevăzute în clauzele armistiţiului.

Situaţia în ţările ocupate se agrava. După ce Polonia fusese lăsată la discreţia lui Stalin, a urmat între 9-16 Oct.1944 rândul României să fie aruncată, de acelaşi W.Churchill, în zona de influentă
sovietică, adică sub totală ocupaţie, după cum vor dovedi-o faptele.
Iuliu Maniu neliniştit de rumorile asupra acestei probleme capitale s-a adresat englezilor cerând lămuriri pentru a se evita un război civil, el fiind gata să se sacrifice. Răspunsul cinic al primului mi
nistru britanic s-a dat pe 1 Dec.1944:"Bineînţeles noi nu avem să facem asemenea mărturisiri."

In cursul lunii Ianuarie Stalin cheamă la Moscova o delegaţie a partidului comunist din România pentru instrucţiuni. Gheorghiu-Dej a adus la cunoştinţa conducătorilor din Frontul naţional democrat o coloană prin care se încerca comunizarea României.că au în fată două imperative de rezolvat:

1.Acţiuni pentru înlăturarea guvernului Nicolae Rădescu

2.Eliminarea din viata publica a lui Iuliu Maniu, preşedinte PNT. Aceste obiective le erau trasate înaintea Conferinţei de la Yalta.

După 11 Februarie 1945 când s-a terminat această conferinţă teroarea s-a dezlănţuit în toate ţările ocupate de ruşi. Si nu întâmplător chiar în ziua semnării acordului de la Yalta comuniştii din România au produs primele incidente grave împotriva Primului Ministru Nicolae Radescu soldate cu 2 morţi şi 11 răniţi.

Se prevăzuse la Yalta ca până la ţinerea alegerilor din România, Comisia Aliată de Control să aibe responsabilitatea guvernării tarii de către un guvern de largă concentrare, cu toate partidele.

După 5 luni de la lovitura de Stat din 23 August 1944, Regele Mihai exasperat de comportamentul ruşilor în tara, s-a adresat printr-o scrisoare preşedintelui Roosevelt, anexând si un memoriu documentat de 36 pagini, subliniind:

"...în acest moment, sunt serios preocupat si îngrijorat de viitorul nostru, dată fiind atitudinea diferiţilor reprezentanţi ai URSS în România, care în nenumărate ocazii nu au înţeles problemele noastre.

Vreau să atrag atenţia Domniei Voastre asupra notei alăturate, din care se poate vedea raţiunea îngrijorărilor mele. Judecaţi Dv. dacă aceste motive sunt sau nu întemeiate, cunoscându-va spiritul Dv. de înaltă dreptate ce v'a călăuzit întreaga Dv. acţiune până acum. Dacă Dv. sunteţi de acord cu motivele îngrijorărilor mele din nota alăturată .Eu sper că Dv. veţi decide vreo acţiune, a cărei formă si moment numai Dv. singur puteţi să le decideţi..."

Răspunsul a fost trimis după moartea lui Roosevelt,de către E. R. Stettinius (locţiitorul secretarului de statului Burton Berry (reprezentantul politic al USA în România) cu recomandarea să evite a face aluzie la memoriu, iar de va fi nevoie să spună (să mintă NN.) că a fost transmis spre studiere Departamentului de Stat.

Dar lucrurile se precipită şi în faţa protestelor reprezentaţiilor USA si Marii Britanii în Comisia aliată de control si cererea convocării ei pentru a discuta abuzurile ce se săvârşesc, dublate de protestele pe lângă Molotov, a sosit pe 27-02—1945, Vîsinschi la Bucuresti, a dezarmat Regimentul de garda regală şi a scos tancurile pe străzile Bucurestiului.

Atunci s'a auzit strigătul demenţial al lui I.A.Vâsinschi,în Palatul regal, eu sunt Yalta, paralel cu scrisoarea din '4-03-1945 a primului ministru W.Churchill către ministrul său de externe, Anthony Eden, din care reese clar că interesele britanice în Grecia si Polonia trec înaintea celor din România, cu recomandarea: "Cred că trebuie trimise instrucţiuni stricte reprezentanţilor noştri din România să nu se desvolte acolo un front politic antirus. Ei fac lucrul acesta cu o energie inoportună, fără sa înţeleagă ce este în joc în alte domenii."

A doua zi Anthony Eden în răspunsul dat lui lui Churchill îi reaminteste că pe 28 Februarie primise "rapoarte de la Bucureşti care arătau că situaţia politică se deteriora rapid şi, în cazul în care noi si americanii nu acţionăm, autorităţile sovietice aveau să impună un guvern comunist, care reprezintă numai un procent nesemnificativ al opiniei publice. Am discutat aceasta cu dvs. atunci si am subliniat ca, ţinând seama de înţelegerea noastră cu Stalin asupra Balcanilor, dvs. ne-ati sfătuit de multe ori să ne reţinem de la amestecul în afacerile româneşti. Aceasta a părut, totuşi, a fi o încercare deosebit de flagrantă a ruşilor de a interveni în afacerile interne ale României si noi am fost de acord să rezolvăm problema la Moscova Răspunsul lui Molotov a fost cu totul nesatisfăcător si el a spus doar că informaţiile noastre erau incorecte si că situaţia nu era aşa cum am descris-o noi. Noi nu puteam lăsa o mustrare fără răspuns si am replicat, repetând preocuparea noastră fată de cursul evenimentelor si cererea noastră de a nu fi luate măsuri pentru â impune tării un guvern minoritar..."

Am putea socoti situaţia la aceea oră explozivă pentru că generalul Nicolae Rădescu, prim ministru, fusese nevoit să se refugieze la legaţia engleză, iar autorităţile ruseşti, prin intermediul sindicatului tipografic făcuse să înceteze apariţia ziarelor naţional ţărăniste "Dreptatea" pe 1 Martie si "Dreptatea satelor" pe 4 Martie,

Deci nici vorbă de alegeri conform hotărârilor de la Yalta..

Astfel prin forţa si şantaj rusii au impus pe 6 Martie 1945 guvernul de nenorocire naţionala ai lui Petru Groza.

A doua zi Miercuri 7 Martie a şi sosit la Bucureşti Suiam Berezinski, reprezentant al Cominternului si trimisul special al lui Stalin, ca "observator" pentru problemele româneşti, însoţit de Vasile Prisenko (secţia sindicate), Nicolae Afcev (atasat special pe lângă Ana Pauker) şi generalul Feodor Zurcov (din Statul Major politic al Mareşalului Rodion Malinovschi) care s-au alăturat lui Ilia Zurcov (de la secţia de educaţie comunista a Cominternului) sosit în ziua impunerii guvernului Groza. Aceştia au prezentat spre executare "decalogul" începerii comunizarii României, pe următorii 3 ani. Ana Pauker , Constantin Doncea si Constantin Pârvulescu l-au acceptat pentru a-1 duce la îndeplinire, urmând ca în decurs de o luna să primească şi detaliile si planul pe 5 ani. Printre punctele principale erau:

- desfiinţarea armatei în forma actuala;

- desfiinţarea micilor gospodării ţărăneşti;

- suprimarea partidelor istorice prin arestarea, uciderea si răpirea membrilor lor;

- abdicarea regelui si exilul familiei regale...

Aceste măsuri principale anihilau în fapt hotărârile privitoare la asigurarea alegerilor libere în ţările "eliberate" la mai puţin de o lună de la semnarea protocolului de la Ialta.

Oficiul serviciilor strategice (OSS) referindu-se la "decalog" subliniau:"...Presupusul plan are, de asemenea, serioase implicaţii internaţionale şi pare sa fie întemeiat pe anticiparea ca alianţa dintre Soviete si Anglo-americani atinge acum punctul de ruptură..."

Parcă trezit din somnolentă, de pumnul lui Vâsinschi din Palatul regal de la Bucureşti, W.Churchill încearcă justificarea după 48 de ore. Astfel, pe 8 Martie în scrisoarea adresată lui Roosevelt, printre altele scrie:"Sunt convins că si dvs.veti fi la fel de mâhnit ca si mine de recentele evenimente din România. Rusii au izbutit sa stabilească conducerea unei minorităţi comuniste prin forţa si prin false declaraţii. Am fost stânjeniţi în protestele noastre împotriva acestor desfăşurări de faptul că, în scopul de a avea libertate de a salva Grecia, Eden si cu mine am recunoscut la Moscova, în Octombrie, că Rusia va avea o voce larg preponderentă în România si Bulgaria, nu doresc să fac nimic în privinţa României care ar putea prejudicia perspectivele noastre de a ajunge la un acord pentru Polonia.... Ar trebui informat (Stalin) despre mâhnirea noastră faţă de evenimentele care au dus la instalarea prin forţă a unui guvern al minorităţii comuniste în România, deoarece aceasta se află în conflict cu concluziile Declaraţiei privind Europa eliberată, asupra căreia am fost de acord la Conferinţa din Crimeea. Mi-e teamă, mai ales,că instaurarea acestui guvern poate să ducă la epurarea fără discernământ a Românilor anticomunişti, care vor fi acuzaţi de fascism, în acelaşi fel în care s-a întâmplat în Bulgaria..."

Acelaşi Churchill, pe 13 Martie trimitea lui Roosevelt o scrisoare, în care recunoştea eşecul, dărâmarea a tot ce hotărâseră la Ialta si că nu mai avea forţa să urnească lucrurile mai departe.

Dar în România cizma rusească apăsa cu si mai multă forţă. Inainte de a părăsi România,Vâsinschi a cerut să se epureze armata de elementele "fasciste" etichetate astfel după bunul lor plac şi mai ales că războiul nu se terminase.

La Ministerul de interne îşi făcuseră apariţia Nicolschi si Dulgheru înconjuraţi de specialiştii NKVD-ului, iar porţile lagărelor se deschiseseră pentru politici, la Caracal si Slobozia.

Peste tara se aşterne teroarea. Rusii pradă peste tot. Jaf la drumul mare. Viata economică se dezorganizează. Moneda se depreciază odată cu vertiginoasa creştere a preturilor. Războiul încă nu s-a terminat, si deja au început conflicte între "educatorii politici" trimişi pe front si Comandamentele militare ale Armatei I (V.Atanasiu)si Armatei IV-a (N.Dascălescu), care au refuzat sa-i primească.

Studenţii care refuzau să se înscrie la "progresişti" pentru a deveni masă de manevră a comuniştilor au fost aruncaţi afara din cămine. Impreună cu Dumitru Buşneag, Nicolae Andrei, am găsit lucrurile pe culoarul căminului de la Pache si ne-am găsit refugiu în barăcile de la Venus pe care le-am transformat în cămin. Dar nici aici n-am avut linişte pentru că pe la începutul lui Aprilie a năvălit colegul meu Buiz, însoţit de agenţi, pentru a mă aresta , dar a găsit culcuşul cald. Un binevoitor mă anunţase la telefon.

La începutul lui Iulie 1945 s-a înscenat un proces cunoscut sub numele de organizaţia "T" în care au fost incluşi studenţi liberali, ţărănişti şi câţiva fruntaşi politici, printre ei numărându-se: Radu Maltezeanu", Victor Isac, Adriana Georgescu, Iosif Jumanca, Ion Flueraş, Lazăr Maglasu, Petre Domăşneanu, Nicolae Batrânu, Nicoleta-Valeria Bru-teanu (cas.Grosu) si alte vreo 20.persoane printre care si R.Tetu.

Delaţiunea si teroarea le găseai la tot pasul. In Moldova rusii îşi făceau de cap si nu ţineau cont de dispoziţiile primite de la centru. Prefecţii erau înlocuiţi si unii trimişi în lagăr. Activitatea partidelor istorice sugrumată iar ziarele lor din provincie interzise, în timp ce conducătorii erau urmăriţi si arestaţi. Poliţia veche fusese îngenunchiată şi obligata să colaboreze cu NKVD-ul.

In această atmosferă era evident că nimeni nu se gândea la alegeri conform prevederilor de la Ialta.

Noul preşedinte al Statelor Unite, Harry Truman, va trimite un mesaj lui Stalin pe 7-06-1945 referitor la situaţia din ţara noastră

"în Ungaria, România si Bulgaria n-am găsit aceleaşi semne încurajatoare ca în Finlanda. Acolo, şi în special în ultimele două ţări am fost contrariat sa găsesc guverne ce nu corespund procedurii democratice privind drepturile acestor popoare de a-si exprima liber voinţa lor, guverne care după părerea mea nu corespund în sistemul lor de guvernare nici caracterului reprezentativ ce trebuie să-1 aibă şi nici voinţei poporului lor. Dv. ştiţi deja din nota din 14 Martie a ambasadorului Harriman motivele pentru care Statele Unite consideră că situaţia politică în România trebuie sa facă obiectul unei consultaţii. între cele trei guverne aliate. .. "Dar numai după 48 de ore Stalin respinge acest mesaj al unui Aliat.

Pe 8 Iunie într-o discuţie avută cu Burton Berry în prezenta generalului Schuyler, Iuliu Maniu spune printre altele: "România nu mai este un stat suveran. Guvernul ei este compus numai din Quis-lingi ai Rusiei.Titel Petrescu e gata să părăsească guvernul si să treacă în opoziţie..."

Intre 17 Iulie-4 August 1945 s-a ţinut la Potsdam o Conferinţă între cei trei mari, în cadrul căreia s-au purtat discuţii vii cu privire la Bulgaria şi România pentru ţinerea de alegeri libere, supravegheate si controlate de cei trei, la care Molotov a ripostat cerând mai întâi recunoaşterea celor două guverne si apoi alegeri, precizând că Uniunea sovietică nu poate accepta nici-un fel de control sau supraveghere a alegerilor.

Discuţiile au fost îndelungi, controversate dar până la urmă "lămurite" între patru ochi.

In mesajul adresat poporului american după această Conferinţă, pe 9 August '45, Harry Truman declara:

"La Ialta cele trei guverne au decis să asume o responsabilitate comună la instalarea unor regimuri de largă concentrare democratică în toate ţările satelite. Această rezoluţie a fost confirmată la Potsdam pentru România, Bulgaria si Ungaria.Aceste ţări nu vor cădea deci niciodată în zona de influentă a niciunei puteri."

In fata continuării abuzurilor si metodelor dictatoriale fără a respecta practicile constituţionale, Regele Mihai, pe baza protocolului de la Conferinţa de la Berlin (Potsdam), a cerut demisia guvernului Petru Groza, si a refuzat să mai semneze decretele grezentate. Atitudinea celor două puteri occidentale a fost diferita: pe când J. Byrnes atrage atenţia reprezentantului Angliei la Bucureşti (Burton Berry) "să evite să vadă pe fruntaşii politici români si sa nu dea nici un sfat si nici-o asigurare regelui...", pe când americanii rămân statornici alegerilor controlate si a unei prese libere în ţările luate în discuţie la Potsdam.

Greva regală continua în România în timp ce miniştrii de externe se întâlneau la Londra. Pentru ţara noastră nici un fel de speranţe .Molotov a atras atenţia ministrului de externe american: "Uniunea sovietică nu va tolera niciodată guverne ostile în Răsăritul Europei si nu poate fi vorba de o reorganizare a guvernelor bulgar sau român decât după ţinerea alegerilor." Si conferinţa si-a anunţat următoarea întâlnire pe 16 Decembrie la Moscova.

Situaţia economică si politică se degradează după o zi pe alta în România. Foametea si jaful bântuie peste tot, Seceta si-a spus si ea cuvântul adâncind haosul, iar producţia a scăzut la jumătate faţă de anul 1944. Salariile au stat pe loc în timp ce preturile au crescut anapoda. De exemplu: Ceapa de la 26 lei kg la 600 lei/kg; Fasolea uscată de la 241ei/kg la 1.400 lei/kg; Usturoiu de la 48 lei la 2.500 lei/kg; Cartofii de la 30 lei/kg, la 400 lei/kg; în Moldova din cauza mizeriei s-a abătut o nouă pacoste:tifosul.

Preşedintele Truman hotărăşte să trimită un observator, Mark Ethrige, atât în Bulgaria cât si în România care să-i relateze obiectiv situaţia din aceste ţări.

Guvernul temându-se de prezenţa studenţilor în Capitală a amânat începerea cursurilor universitare întâi pe 1, apoi pe 15 Noiembrie. Si totuşi pe 8 Noiembrie 1945 studenţimea a fost motorul marii manifestaţii pentru rege, care a coincis cu venirea reprezentantului american si care în acelaşi timp a dus la alarmarea occidentului asupra situaţiei disperate în care se găsea România.

Si raportul lui Ethrige a ajuns întâi la Moscova, azvârlit de Molotov care se pare că nici nu 1-a deschis; Preşedintelui i-a fost ascuns până după aranjamentul făcut de J.Byrnes cu ruşii, pe 23 Decembrie 1945. S-a hotărât ca ambasadorii de la Moscova, ai Angliei (Clarke Archibald Kerr), al Statelor Unite (Averell Harriman) însoţiţi de acelaşi I.A.Vâsinschi să vină la Bucureşti pentru a sfătui pe Rege, opoziţia si guvernul pentru lărgirea guvernului cu câte un membru al celor două partide, PNT si PNL.

A fost o ruşine ce s-a hotărît la Moscova. A fost un nou târg.

Discuţiile au durat de la 1 la 7 Ianuarie 1946 cu argumente pe toate tonurile accentuându-se ca este singura soluţie. Maniu şi Mihalache s-au arătat neîncrezători în soluţie, iar Preşedintele PNT le-a spus:"Domnilor nu vreau să vă cer să aduceţi flota americană în Marea Neagră, vreau numai să neutralizaţi ministerul de interne. Fără o asemenea neutralizare alegerile nu pot fi libere. Oricât aş cere intervenţii semnatarilor acordului de la Moscova , în mod practic, aceste intervenţii zilnice ar deveni imposibile, se va abuza, iar acordul va fi considerat un simplu petec de hârtie."

Discuţiile în jurul persoanelor ce vor fi desemnate sa participe în guvern continua, după ce Ion Mihalache, N.Lupu si Bebe Brătianu au fost respinşi, de la început. Lupu e furios ca nu este propus şi pe 4 Ianuarie anunţa presei că a părăsit partidul naţional ţărănesc. Plecarea nu afectează partidul, cel mult Lupu e afectat pentru ca nu este urmat.

Ion Mihalache în discuţia cu Harriman îi spune clar că "Rusia prinde momentul istoric pentru înfăptuirea visului de a ieşi la Marea Mediterana peste Peninsula Balcanică ajungând la Marea Adri-atică şi Marea Egee. Noi apărem în calea lor ca prim obstacol. Tendinţa lor se vede limpede: înglobarea, prin parlamente alese sub presiune comunistă, adică sovietică, în care scop ţin şi armatele de ocupaţie. Se joacă aceiaşi piesă la noi ca si în Bulgaria si în Jugoslavia. La noi cu un act mai în urmă. Privim în Bulgaria si Jugoslavia si ştim ce urmează la noi."

Sâmbătă 5 Ianuarie, Iuliu Maniu a discutat 4 ore cu ambasadorii. Rică Georgescu care a participat ca translator spunea că Maniu a fost extraordinar, reprosîndu-le atitudinea Angliei si Americii. A fost indignat la vestea respingerii lui Ion Mihalache si înclina să nu mai propună pe nimeni.

S'a convocat Delegaţia permanentă pentru Duminică 6 Ianuarie si Ion Mihalache a sugerat să se ofere lista de 16 persoane a întregii delegaţii, fapt ce s-a aprobat. Liberalii la rândul lor au propus o listă de 4 persoane. Luni ambasadorii erau surprinşi de propunerea PNT-ului neştiind pe cine să aleagă. După discuţii înverşunate comuniştii au acceptat pe Emil Hatieganu (PNŢ) si pe Minai 1 Romniceanu (PNL).

La acest capitol al discuţiilor în legătură cu aplicarea acordului de la Moscova, pe teren, merită să ţinem cont si de aprecierile ambasadorilor veniţi la Bucureşti în acest scop. Si pentru a ilustra opiniile lor începem cu cele ale lui Clark Kerr în memoriul adresat ministrului de Externe al Marii Britanii pe 25-01-1946* Referitor la Regele Mihai:

"Prima si buna impresie pe care mi-a făcut-o regele a fost confirmată de această întâlnire. In timp ce a pretins că, în lumina evenimentelor din România si, mai ales, în aceea a sfidării constituţiei de către primul ministru, decizia de la Moscova fusese întrucâtva umilitoare pentru el, regele a declarat că era, cu toate acestea, gata să respecte si a admis că ea dădea unele promisiuni pentru viitorul tării sale, cu condiţia ca alegerile să fie cu adevărat libere si libertăţile respectate cu loialitate . În privinţa acestor ultime puncte, el era, sincer vorbind, sceptic. In fapt în afara de membrii guvernului care erau exageraţi în promisiunile lor, nu am întâlnit un singur român care să creadă că alegerile vor fi libere, dacă nu va fi creat un organism independent care să supravegheze îndeplinirea asigurărilor date de guvern. Regele care este, evident, mai matur decât vârsta sa, a avut multe de spus despre dificultăţile propriei sale poziţii ca monarh constituţional. Fusese un obicei al să observe cu scrupulozitate prevederile constituţiei. Propriul său interes ca si conştiinţa sa îi ceruseră aceasta. Guvernul său era în stare de rebeliune făţişe, împins la aceasta de Moscova, de unde primea toate directivele. Ţara sa era ocupată de Armata roşie (el a evaluat numărul la 1 milion) si plătea pentru această ocupaţie. Revenind la propria sa poziţie, regele a spus că el si regina-mamă erau permanent supuşi la afronturi şi ameninţări de către comunişti, care nu reprezentau mai mult de un pumn de oameni. Toate acestea, atât el cât si regina le-au suportat şi le vor suporta în tăcere dar comuniştii erau hotărâţi să răstoarne monarhia si să bolşevizeze tara, sau chiar să o vadă absorbită de URSS."

Referitor la preşedinţii celor doua partide istorice găsim: "Atât dl.Maniu cât si dl.Bratianu s-au străduit sa sublinieze importanta menţinerii autorităţii Tronului si, desigur, a tinerii de alegeri corecte. Ei au insistat insa ca, daca noi nu putem asigura cea mai mare corectitudine, guvernul, cu ajutorul unor metode îndatinate de a face falsuri la urnele de vot, poate instala Parlamentul si să-şi asigure o majoritate, care ar putea consimţi la ceea ce ei cred ca doresc rusii, adică sa includă România în Uniunea sovietica si sa cruţe Rusia de a folosi forţa pentru dobândirea celei de a şaptesprezecea republici a ei.

Dl- Mihalache mi-a făcut o buna impresie. A fost nevoie de o forţa de convingere considerabila pentru a-1 face sa accepte un post în guvern, si mie mi-a revenit sarcina sa-1 determin să o facă. In acest scop am fost obligat sa recurg la un amestec de linguşire si presiuni, ambele repugnându-mi.

Si acum părerea ambasadorilor despre responsabilii guvernamentali: "Dl.Harriman a început discuţia despre libertăţi. Primul ministru (Groza) a explicat că în România libertăţile absolute ar fi imposibile Minorităţile ar scăpa de sub mână si rezultatul ar fi periculos.Cu toate acestea, în unele probleme toate partidele pot conta pe o libertate completă şi egală. Dl.Harriman a ridicat atunci punctele privitoare la ziarele de partid, distribuirea tipografiilor si prevenirea sabotajului uniunilor de tipografi, care face imposibilă apariţia organelor de presă ale opoziţiei, chiar dacă nu ar fi suprimate. Dl.Hariman a sugerat de asemenea că toate partidele ar trebui determinate să stabilească o bază de comun acord în privinţa cenzurii. Primul ministru a fost de acord cu toate acestea. Dl.Harriman s-a referit apoi la suprimarea în presa română a unor părţi din recentul discurs radiodifuzat al dlui Byrnes, care se refereau la România. A urmat o lungă ceartă, dl.Hariman stăruind pentru o asigurare că viitoarele declaraţii ale dlui Byrnes vor rămâne necenzurate, iar primul ministru eschivându-se să dea un răspuns clar si susţinând că noua relaţie pe punctul de a fi stabilită făcea superfluă cererea dlui Harriman. La sfârşit, dl.Harriman a ridicat problema deţinuţilor politici. Aceasta a adus declaraţia surprinzătoare a primului ministru că numărul lor putea fi socotit pe cele două mâni ale sale. Toate lagărele de concentrare fuseseră desfiinţate. La cererea dlui Brătianu, câţiva tineri din PNL, care fuseseră implicaţi în tulburările de la 8 Noiembrie, au fost puşi în libertate. (n.n .Nu e adevărat. Marcel Radulescu a fost eliberat în Februarie, iar Mihai Tartia pe 1 Mai 1946, aceştia legaţi de 8 Noiembrie '45). Deşi, la prima vedere, declaraţiile primului ministru par să fie suficient de liniştitoare, nici dl.Harriman,nici eu (Kerr) nu am fost satisfăcuţi în privinţa sincerităţii sale. L-am părăsit pe primul ministru cu sentimentul că este un pungaş experimentat de neclintit. Trebuie însă să admit că m-a făcut să-1 îndrăgesc puţin pentru că mi-a arătat foarte clar că nu aştepta de la mine să cred tot ce spunea. In această privinţă el se deosebeşţe de ministrul Afacerilor Externe. Cred, aşadar că oricât de aproape 1-am observa pe dl.Groza, vom fi corecţi în opinia că este plin de gânduri ascunse si că va face tot ce îi stă în putinţă pentru a pune atâtea beţe în rotile politicii noastre, câte rusii îi vor spune si eu sunt obligat să spun că, după părerea mea, ei îi vor spune să pună multe. E o treabă melancolică dar nu văd ce se poate face mai mult.

Am spus că primul ministru este un pungaş, dar dl.Tătărăscu, ministrul Afacerilor externe îl depăşeşte uşor în pungăşie. Dl.Groza este un nătărău jovial. I-am putea poate ierta aceasta, însă nu din această cauză dansează cu râvna şi vioiciune la fiecare melodie pe care Vîsinschi are grije să i-o fluiere. Dl.Tatărăscu, la rândul său, este îmbibat până la buza cu înşelăciune şi trădare...Decizia de la Moscova în România nu înseamnă nimic. Oamenii din partidele istorice care sunt pe punctul

de a se alătura guvernului vor fi ţintuiţi la distanta si oricare ar fi garanţiile smulse de noi si de americani, poporul din România nu are îndoieli asupra rezultatului alegerilor. Guvernul va avea grijă. Am părăsit Bucurestiul, aşadar, cu un sentiment de tristeţe si profund recunoscător ca nu m-am născut în România."

Incheierea acestui raport al ambasadorului Archibald Clark KERR, care a fost trimis si Majestătii Sale Regelui Mihai, este o dovada de clar viziune a ce se va întâmpla în România, o farsa cu lacrimi si sânge ce va îndolia naţiunea româna pentru decenii multe.

Ivor Porter în Operaţiunea "Autonomous" menţionează că Iuliu Maniu "rugase stăruitor sa i se spună adevărul -fusese sau nu România vândută sferelor de influentă ruseşti?- şi de fiecare dată reprezentanţii Aliaţilor occidentali fuseseră instruiţi să nege acest lucru.Mai târziu, fostul ambasador Clark KERR, pe atunci Lord Inverchapel, i-a spus lui Rică Georgescu, la Ambasada britanică de la Washington, că unul dintre cele mai neplăcute lucruri care i s-a cerut să le facă a fost să mintă un om de talia lui Maniu"

Ne găseam deci la un an după Ialta, timp în care teroarea în Romania făcuse nenumărate victime pe întreg teritoriul tării si din nou se hotărăsc alegeri libere fara precizarea unei date, dar cu menţiunea expresă a recunoaşterii oficiale a guvernului, spre disperarea Regelui si a opoziţiei, fapt împlinit pe 4 Februarie (Marea Britanie) şi 7 Februarie 1946 (Statele Unite).

ROMÂNIA DIN NOU SUB TEROARE

Anul 1946 începuse sub hotărârea lui Vâsinschi de a folosi toate mijloacele pentru a împiedeca ţinerea de alegeri libere întârziindu-le cât mai mult. El era implicat în politica de expansiune rusească peste tot, în lume, si nu putea să piardă subjugarea României. După ce lăsase instrucţiunile vasalilor de la Bucureşti ajunge la Londra de unde atacă Persia, Grecia si chiar Anglia reuşind sa regizeze si căderea generalului De Gaulle spre a uşura o orientare spre un guvern de stânga. Pentru a sprijini guvernul Groza ruşii au început să producă confuzie lansând zvonul că ei sunt singurii care susţineau pretenţiile României asupra Transilvaniei de nord împotriva opoziţiei anglo-americane.

Mergând mai departe, cu felul lui nediplomatic, Vîsinschi caută să torpileze Conferinţa de la Londra îndrăznind să ceară ferm retragerea trupelor engleze din Grecia, care nu depăşeau 50.000 de ostaşi. Reacţia lui Bevin a fost ceva mai tare amintind că n-a procedat ca Rusia în România să instaureze un guvern minoritar.

In această atmosferă se începe în România "colaborarea" opoziţiei cu guvernul în procesul de pregătire a terenului în vederea ţinerii alegerilor care se doreau în maximum 3 luni.

Pe 5 Februarie si-a făcut apariţia ziarul "DREPTATEA" organul Partidului National Ţărănesc, tipărit în tipografia de pe str.Valter Marăcineanu 2 (în locul unde azi e magazinul Adam) sub conducerea inginerului Ion Puiu. Ziarul "LÎBERALUL" organul Partidului National Liberal a apărut Joi 7 Februarie sub conducerea lui Mihail Fărcăsanu

Directorul ziarului "Dreptatea" era Nicolae Carandino care si-a reluat activitatea la ziar după ce bandele înarmate distruseseră tipografia în anul trecut, si acum o făcea cu aceiaşi dragoste de profesionist dar si în urma discuţiei avute cu A.Harriman, pe care o relatează în amintirile lui cu mare plăcere: "Domnule Director cele trei mari puteri s-au întrunit la Moscova, ca să asigure libertatea de a scrie....în concepţia noastră libertăţile publice sunt fundamentale, iar printre aceste libertăţi, aceea a scrisului este principala. Vă rugăm să vă exercitaţi dreptul de control, cu maximum de seriozitate si fără teama vreunui risc. Nu desigur în sens provocator, dar nici cu timorare, astfel ca libertatea de a va exprima părerea sa cadă, prin neîntrebuinţare, în desuetudine. Dacă veţi fi împiedicaţi, vom intra noi în acţiune. Va începe rolul nostru, al Puterilor Garante."

Reapariţia ziarului "Dreptatea" după a doua etapă de dictatură a însemnat o nouă ameninţare asupra personalului redacţional, presiuni asupra tipografiei si vânzătorilor cu toate că, evenimentul publicistic se făcea sub "simulacrul de simbolică participare la guvern".

Sindicatul vânzătorilor de ziare refuzând desfacerea, studenţimea şi-a asumat acest rol cu foarte mare succes, făcându-1 să ajungă în toate colturile Capitalei, în ciuda numărului restrâns "de exemplare datorat lipsei de hârtie. In aceasta situaţie inegala de apariţie (care nu e greşit dacă am asemui-o cu cea ilegală) eram drămuiţi la hârtie, cenzuraţi după placul instrumentelor ocupantului, biciuiţi la difuzare si tot felul de capcane la fiecare pas, urmărindu-se interzicerea. Eram nevoiţi să cumpăram hârtie de la ocupant (cu stampilă ruseasca, provenita din cota armistiţiului sau pradă de război) si după aceia turnaţi fie de vânzător, fie de vecini, fiindcă delaţiunea începuse să funcţioneze.

Chiar a doua zi după recunoaşterea guvernului de către Statele Unite, Burton Berry (reprezentantul politic al USA în România), pe 8 Februarie 1946 transmitea la Washinton protestul lui Iuliu Maniu fată de valul de arestări şi abuzuri cu concluzia "plângerile opoziţiei sunt întemeiate şi a sosit momentul ca Departamentul de Stat să protesteze public".

Adrian Holman, reprezentantul Angliei în raportul înaintat la Londra asupra începutului colaborării după plecarea ambasadorilor de la Bucureşti, relatează un pasaj al lui Petru Groza, din alocuţiunea ţinută unei delegaţii de muncitori petrolişti, pe 14 Februarie 1946:

"Vom fi victorioşi în alegeri. Dacă reacţiunea câştigă, credeţi că o s-o lăsăm în viată douăzeci si patru de ore? 0 să ne luăm imediat revanşa. 0 să punem mâna pe ce o sa putem si-o să lovim."

Si pentru că primul ministru nu glumea, o constatăm pe teren. Sâmbătă 16 Februarie '46 a fost devastat sediul Partidului National Liberal la Arad si un membru a fost omorât. Pentru a nu fi părtinitor, acelaşi lucru 1-a făcut şi Partidului National Ţărănesc unde a murit din cauza bătăi, avocatul Alexandru Boţioc, preşedintele organizaţiei judeţene.

"Vitejia" si-au arătat-o nu numai fată de provinciali. Au vizat direct pe Dinu Brătianu, preşedintele PNL, care duminică 24 Februarie se îndrepta spre întâlnirea politică de la Câmpulung-Muscel. S-a încercat un atentat asupra lui. Nu au scăpat de molestări nici cei doi miniştrii incluşi în guvern, de cei 3 reprezentanţi ai marilor puteri veniţi special la începutul lui Ianuarie în Capitala României. Ei aveau datoria să colinde si prin tară să constate respectarea hotărârilor. In una din misiuni, Mihai Romniceanu (reprezentantul PNL) a fost oprit pe drum, insultat, iar doi dintre insoţitori au fost scoşi cu forţa din maşină si bătuţi bine. Si tot pentru a nu se face discriminare, colegul lui, Emil Hatieganu (ministru PNT), a fost oprit tot pe drum, soţia i-a fost insultată si i s-au spart cauciucurile de la maşină.

Plângerile adresate lui Groza au rămas fără nici un rezultat.

Acţiunea de înăbuşire a opoziţiei se manifesta pe planuri multiple si în toate sectoarele vieţii sociale sau economice, cu tot felul de metode de corupţie, de şantaj, de defăimare, folosindu-se teroarea dusă până la crime.

De aceste ingerinţe nu a scăpat nici studenţimea. După ce "progresiştii" (a se citi comuniştii) au pus mâna pe Oficiul universitar manipulând bursele si locurile în cămine, regimul s-a gândit să se legitimizeze în viaţa universitară prin alegeri, bănuind că pot să cumpere conştiinţe cu o bucată de pâine.

Primele alegeri s-au programat pe 15 Februarie la Facultatea de litere. Cu toate maşinatiunile, nu au reuşit să-si creeze o majoritate si atunci au recurs la mijlocul de presiune prin cadre universitare. S-a pretat la acest joc necinstit, pentru a împiedica ţinerea acestor alegeri, profesorul Tudor Vianu care a reuşit sa le întârzie pana după miezul nopţii, pentru a putea venii oamenii siguranţei. Alegerile s-au sistat a doua zi în toate centrele universitare, iar profesorul a plecat ca ambasador la Belgrad, si programat pe listele electorale comuniste. Ştefan Voitec n-a ţinut cont de memoriul celor 2.000 de studenţi de la Litere si filozofie si a încuviinţat crearea Frontului democrat universitar, o sucursală comunista în viata universitara.

Contrar legii 91/23 Feb.1946 care prevedea obligativitatea ca toţi cetăţenii sa predea armele, membrii partidului comunist si ai FND-ului continuau sa fie înarmaţi, sa terorizeze si sa asasineze nestingheriti.

Cenzura continua sa fie omniprezentă mai ales că se întrevedea o nouă politică americana fată de URSS, preconizată de preşedintele Truman, servită chiar de Byrnes în discursul din 28 Februarie când a accentuat ca USA va rezista oricărei agresiuni, că nu va mai accepta "unilateralism" si că va cere respectarea Chartei Atlanticului. Şi cenzura a intrat în acţiune.

Pe 2 Martie când englezii si americanii încep să-si retragă trupele din Iran, ruşii refuză s-o facă. In schimb americanii protestează.

Acest început de lună nu este lipsit de o neaşteptată atitudine anglo-americană faţa de tendinţa expansionistă sovietică. Si evenimentul are loc în America, cap de afiş fiind Churchil care a ţinut un fulminant discurs pe 5 Martie la Fulton, subliniind printre altele:

"Dela Stettin din Marea Baltică, până la Trieste în Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât pe întregul continent. In spatele ei stau acum capitalele vechilor state din Centrul şi Estul Europei: Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia. Toate aceste faimoase capitale si populaţia acestor ţări zac acum sub zona de influenta sovietica si toate sunt, sub o formă sau alta, nu numai sub influenta sovietică, dar sunt strict controlate de Moscova. Partidele comuniste inexistente în aceste ţări din Răsăritul Europei, au fost promovate partide conducătoare si urmăresc peste tot să obţină un control absolut. Guverne poliţieneşti guvernează peste tot... Coloana a cincea se infiltrează peste tot, sub controlul Cominternului, condus de Moscova.Uniunea sovietică nu se opreşte în agresivitatea ei ideologică si expansiune teritorială decât în fata forţei..."

Si de data aceasta cenzura a acţionat si a operat si asupra notelor americane care cereau ruşilor copii după convenţiile economice cu guvernele satelite si despre pretenţiile economice asupra Chinei.

In America se înfiinţează partid anticomunist pe 10 Martie si se cere excluderea comuniştilor si simpatizanţilor lor din Departamentul de Stat. Mai mult, se trece la anchetarea lui James Roosevelt, fiul fostului preşedinte, vechi comunist.

Ecoul celor ce se petreceau în Statele Unite se va face simţit si în România. Partidul social democrat va constitui primul răspuns si curios, tot pe 10 Martie.

Pentru a-si netezi calea înaintea alegerilor, partidul comunist trebuia să se răfuiască cu social democraţii, sau mai bine zis să găsească o formulă ca să-1 înlăture din rândul conducătorilor clasei muncitoare, pe Constantin Titel Petrescu, omul care "de-a lungul întregii sale vieţi mersese pe un singur drum, fără să fi făcut niciodată, nimănui, nici un fel de concesie, nici pentru un scaun de deputat, nici pentru un loc într-un consiliu de administraţie.

El preconiza ca PSD-ul sa meargă pe liste independente, fapt ce ar fi pus în minoritate la alegeri pe comunişti.

La Congresul din 10 Martie s-au făcut tot felul de masinatiuni, pana la votul pe fata si chiar folosirea falsului. A rămas celebră falsificarea unei "scrisori" citită de Tudor Ionescu (profesor universitar si ministru în guvernul Groza) care şi-a câştigat si renumele de -Plastograful- si prin care se pretindea că şefii PNT si PNL l-ar fi asigurat pe Titel Petrescu de votul alegătorilor lor si de victorie în cazul prezentării separate în alegeri. Această manevră a deturnat mersul lucrărilor trecându-se la excluderea lui Titel Petrescu din partid, ceea ce a convenit comuniştilor.

Pentru că România nu se bucura de o presă bună în străinătate din cauza diplomaţilor care în discuţiile particulare relatau cele ce petreceau în tară, comuniştii au hotărît să infiltreze Ministerul de externe si cancelariile din străinătate cu oamenii lor. Si în ajutor le-a venit Gută Tătărăscu care pe 8 Martie a făcut să fie promulgată o lege prin care se deschideau porţile. Puteau să devină diplomaţi si înalţi funcţionari, pe baza unei recomandări a preşedintelui Consiliului de miniştri si a Ministerului Afacerilor Externe, orice persoană cu o activitate de 7 ani, ca funcţionari, sau cu activitate patriotică.

Peste o săptămână acelaşi Gută Tatărascu, într-o consfătuire cu ai lui a hotărât să meargă pe listă comună cu comuniştii, el garantând salvarea tronului. A fost criticat, s-au pronunţat împotrivă Aurelian

Bentoiu, Hurmuz Aznavorian, si alţii. Cei doi s-au si retras.

Opoziţia încerca să se organizeze, să tină congrese în judeţe sau întruniri politice pentru a explica mulţimilor programul partidelor.

Duminica 24 Februarie a avut loc o astfel de întrunire la Orăstie în judeţul Hunedoara prezidată de Virgil Solomon şeful organizaţiei. La ea fusese invitat să vină si Ilie Lazăr cunoscutul tribun al Maramureşului . Lumea a venit de pe la sate manifestându-si solidaritatea. Dar si echipele de soc ale guvernului erau prezente imprăstiind manifeste insultătoare . După terminare tăranii au fost urmăriţi cu maşinile în care erau minieri din Valea Jiului, având instalate mitraliere pe cabine. 0 astfel de maşină i-a fugărit pe ţăranii din comunele Martineşti, Turdaş, Dâncul Mare care plecaseră din sala cinematografului si ieşiseră din oraş, spre satele lor. S'a tras în plin. Ţăranul Ion Duma din Turdas a fost împuşcat în pulpă fiind nevoit să stea o lună de zile în spital.

Tot în judeţul Hunedoara, la Cugir, pe data de Sâmbătă 6 Aprilie ţăranul Emil Baluţiu a fost ridicat de pe stradă si dus în clubul comunist unde a fost împuşcat mortal de agentul comunist Şura. Dar autorităţile nu au luat nici o măsură împotriva criminalului si a bandelor care terorizau populaţia.

Deşi data alegerilor nu era fixată, acţiunile de molestare a cetăţenilor si mai ales a membrilor de partid se înteţeau. Sediile partidelor de opoziţie erau distruse. Hârtia pentru ziare lipsea, si se procura la negru. Presiuni şi şantaje se făceau asupra conducerilor ziarelor. Directorul organului principal de presă, Nicolae Carandino, era chemat sub diferite pretexte si ameninţat la Comisia Aliată de Control, de către generalul Susaicov (fierar la origină). Odată i s-a atras atenţia ca "Guvernul Groza este Rusia Sovietică" si să tină minte când aduce acuzaţii. Altă dată i s-a propus să părăsească conducerea ziarului în schimbul unor avantaje substanţiale, sau ori ce vrea el, fie chiar o internare medicală aranjată si răsplătită.

Refuzul a fost categoric si Iuliu Maniu i-a felicitat pentru curajul ce 1-a avut ca să rămână fără pată pe conştiinţă.

La Iaşi, centru universitar cu tradiţie, studenţimea cunoştea din greu vitregia vremurilor deoarece era mai aproape de "lumina" întunericului de la răsărit. Aici se făcea simţită mai mult durerea fraţilor basarabeni si bucovineni rupţi de la patria muma. Aici se începuse organizarea tineretului universitar naţional ţărănist de către un grup curajos printre care se găseau Bică Georgescu, Sergiu Iacovlov, Marius Rusu, E...Heul, Eugen Otparlic, Lulu Fluture... Siguranţa a început să-i hărtuiască pentru a-i scoate din circulaţie. S-a întâmplat ca primul să fie depistat Sergiu Iacovlov, student în anul III la medicina, fiul doctorului de la Botoşani. L-au urmărit în plin centru laşului si l-au împuşcat mortal.Imediat a avut loc o răbufnire a nemulţumirilor si toată studenţimea în semn de protest s-a ridicat în picioare, chiar pe 18 Martie când l-au ucis. A fost mare durere. 0 pierdere de neînlocuit.

Intimidarea opoziţiei se făcea prin toate mijloacele. La Braşov alt centru universitar în acea primăvară a avut loc o conferinţă despre "Protecţia constituţională a culturii" pe care a ţinut-o profesorul de drept Alexandru Herlea, într-o sală a Tribunalului .Comuniştii au tăiat firele electrice ca să întrerupă conferinţa. Dar nu si-au atins scopul. La lumina a două brichete, una aprinsă de profesorul Ghită Dragoş, vorbitorul si-a putut continua conferinţa. Judeţul era terorizat de un răspopit, Ion Pordea, alungat din America si instalat de "Frontul plugarilor" într-un post de conducere în cadrul prefecturii judeţului Braşov.

La Craiova se produce devastarea sediului PNT, de pe Calea Unirii si membrii ai Delegaţiei permanente, în frunte cu prof. Ilie Ion, preşedintele judeţului, au fost molestaţi.

Vicepreşedintele partidului naţional ţărănesc, Ion Mihalache, care a preluat conducerea Vechiului regat după plecarea lui Nicolae Lupu a plecat într-un turneu electoral, începând cu Bucovina, fiind însoţit de ziaristul american Ruben H.Markham. Ion Mihalache nu a putut să vorbească la Suceava din cauza bandelor de terorişti comunişti, care au atacat pe ţărani si au arestat, fiind încurajaţi pe politie. Gazda unde a dormit a fost omorîtă sub privirile înspăimântate ale familiei terorizate si ea.

In continuare a avut loc întrunirea de la Rădăuţi unde de asemenea s-a încercat tulburarea manifestaţiei, de oamenii fratelui lui Bodnaraş. După ce s-a ţinut adunarea de la Fălticeni s'a ajuns la Bacău . Aici în timp ce Ion Mihalache servea masa cu prietenii, au năvălit bande înarmate care au început să tragă, au spart gemurile si uşile aruncând cu sticle de vin în pereţi spre a teroriza si mai , mult. Lumea a ieşit pe uşa din spate si au condus pe oaspeţi într-o casă vecină.

La 20 Aprilie, în urma protestelor venite din ţară, ambasadorul american la Moscova printr-o scrisoare i-a solicitat lui Molotov, ca împreună să adreseze un protest guvernului român. Peste 3 zile i s-a răspuns că nu vede nici un temei pentru această intervenţie deoarece abuzurile prezentate în scrisoarea ambasadorului american nu erau susţinute cu dovezile deţinute de guvernul sovietic.

Asa funcţionau garanţiile oferite României de cei 3 ambasadori.

Urmărind politica de intrigă, Molotov anunţase la începutul lunii Aprilie pe reprezentantul României la Moscova, că Anglia susţine să se dea o bună parte din Ardelal ungurilor, iar Rusia se opune. Dar decizia asupra Transilvaniei fusese luată cu mult timp înainte.

In urma nenumăratelor abuzuri si agresiuni, Dinu Brătianu a apelat pe 8 mai la reprezentanţii celor trei puteri aliate pentru a acţiona în sensul punerii în aplicare a Acordului de la Moscova.

Pe scena politicii româneşti, în ziua de 9 Mai 1946 a apărut o noua formaţie Partidul social democrat-independent. El readuna pe vechii socialişti, pe cei care refuzaseră jugul comunist. Adunaţi în Congres, în sala Amicitia au pus bazele acestui partid alegând ca preşedinte pe Constantin Titel Petrescu, ca secretar general pe Adrian Dimitriu si ca secretar general adjunct pe Ion Mirescu. De la început nu li s-a permis să scoată un ziar, au fost boicotaţi peste tot si au avut de suferit aceleaşi privaţiuni de libertate ca PNT si PNL. Au fost solidari cu aceştia în acţiunile de demascare a ingerinţelor ruseşti prin intermediul comuniştilor din România. Mai mult împotriva lor se simţea mai mult ura rusească deoarece aceştia intenţionau să se ajungă cât mai repede la desfiinţarea social democraţilor, nicidecum la apariţia unora independenţi. Activitatea pe plan politic a fost slaba reusindu-se ca pe toţi învăţătorii, care se refugiaseră la social democraţi după 6 Martie '45, să-i înhame Ştefan Voitec la carul comuniştilor.

Ziua aniversării independentei -10 Mai- a fost si o răbufnire a durerilor înăbuşite si desfăşurarea evenimentelor le-am relatat în alt capitol special. Acum merită să subliniem relatarea ministrului Adrian Holman adresată Ministerului de externe al Angliei:

"încă de când i-a fost impus Regelui de către Vîsinschi, în Martie 1945, guvernul Groza se delectase, cu sprijinul Rusiei Sovietice, în a-i înmâna Majestătii Sale spre semnare proiecte de legi ce conduceau la derogări de la prerogativele regale si subminarea popularităţii Regelui în tară. Profunda loialitate a poporului român fusese manifestată pe 10 Mai. Deşi celebrarea, făcuta în prezenta Regelui Minai, a mareşalului Tolbuhin si a d-lui Groza, a fost organizata în asa fel încât să-i permită d-lui Groza să răpească cât mai mult din aura Regelui, în cele din urmă populaţia a rupt cordoanele care protejau loja regală şi si-a manifestat dragostea pentru Rege si tară cu un asemenea entuziasm, încât reprezentanţii sovietici si cei ai guvernului român care erau prezenţi au fost evident stânjeniţi si neplăcut impresionaţi."

După această manifestaţie s-a înscenat un proces si peste 20 de tineri au fost condamnaţi dintre care patru conducători ai studenţimii, la pedepse de 2 ani: Cicerone Ionitoiu, Vladimir Mihail, Victor Novac si Marcel Rădulescu.

Comemorarea a 98 de ani de la Câmpia libertăţii, s-a făcut într-un cadru solemn la Ateneul român. Acolo au fost trimise grupuri înarmate cu răngi care au spart geamurile si uşile Ateneului iar 1a urmă s-au năpustit asupra asistentei.Toate aceste acte de barbarie s-au făcut sub protecţia politrucilor din "Tudor Vladimirescu" care le-a înlesnit acţiunea, si sub ochii reprezentanţilor anglo-americani care observau si fotografiau.Printre cei ce s-au dedat la acele acte de vandalism s-au numărat: Ion Biserică, Mihai Gafita, Barbu Câmpina, Gheorghe Matei, Petru Vintilă, Mircea Sântimbreanu, Catălinescu(?), Lazarovici (?),Cristea (?),Coman (?),Petre Bărbulescu, Aldea (?),Grigore Filipescu, Bulz(?), Igor Gorotcov, Moroianu (?), Alexe (?)....

Pe 16 Mai, Iuliu Maniu a susţinut Apelul d-lui Dinu Brătianu către puterile occidentale cu recomandarea că pentru a mai acorda o şansa alegerilor sa fie libere si cinstite, Guvernul Statelor Unite si guvernul Majestătii Sale trebuiau să trimită suficienţi reprezentanţi în ţară pentru a supraveghea campania electorală si alegerile.

In "Agonia României" la pag.192 găsim o surprinzătoare nota a ministrului de Externei al Statelor Unite către şeful misiunii de la Bucureşti datata pe 21 Mai 1946:

Data fiind deteriorarea situaţiei politice din România aşa cum aţi raportat d-ta si colegul d-tale britanic, lipsa fixării unei date pentru alegeri, violenta crescânda împotriva partidelor istorice si împotriva lui Titel Petrescu, eu cred ca acum este oportun a protesta fata de guvernul român contra acestor violări a garanţiilor date de el comisiei tripartite din Ianuarie. Britanicii sunt doritori a se asocia acestui protest comun."

Centrul universitar Cluj a făcut obiectul unor violente deosebit de grave din partea autorităţilor comuniste pe de o parte si din partea minorităţii maghiare pe de alta. Studenţii au fost cei care "au avut de suportat si bătăi si arestări începând de la 10 Mai până la sfârşitul lunii. Nu poate fi uitat asaltul dat asupra căminului "Avram Iancu" de către muncitorii de la Dermata. Si s-au apărat ca plăiesii la Cetatea Neamţului, folosind ca arme mobilierul căminului, pînă au venit Mânăsturenii, cu coase si furci, să-i salveze pe "domnişori" si să-i scoată din încercuire. Printre cei ce conduceau agresiunea si arestările studenţilor se pare că era si Gheorghe Crăciun devenit tortionarul Aiudului.Studenţii au fost bătuţi, tunşi si duşi la Câmpia Turzii în arest. S-a declanşat o grevă de durată a studenţilor Clujeni. Tot în aceiaşi perioadă pe 28/29 Mai au avut loc confruntări provocate de unguri veniţi cu camioane ale CFR-ului, ca o reacţie împotriva hotărârii de la Paris de a se confirma frontiera româniei stabilită la Trianon.

A trebuit să intervină si comandamentul rus pentru aplanare.

Dar arestările au avut loc de data aceasta în tară împotriva unor membrii ai mişcărilor de rezistentă, unele create de regim pentru a justifica acţiuni "fasciste" sprijinite de americani si în "care ar fi fost implicaţi fruntaşi ai partidelor politice si membrii din anturajul Casei regale. Ţesătura făcută de aproape un an prinsese câteva elemente dinamice ca gen. Aldea, Gavrilă Olteanu, fraţii Pop de la Nasăud, toţi aleşi cu grijă ca să se poată lovi în cineva.

Locotenentul Hamilton, de la misiunea americană plecând prin Transilvania, mai precis Bistriţa Nasăud, a trecut si în Bucovina, unde la Vatra Dornei, în casa şefului organizaţiei PNT, l-a întâlnit pe un anume Steanta Dumitru, care i-a vorbit despre organizaţia "sumanelor negre". Era însoţit de translatorul român Manicatide. La circa 2 săptămâni au fost arestaţi 2 funcţionari (de origine româna) de la Misiunea americană: Manicatide si Stănescu, iar altui funcţionar i s-a acordat azil în ambasadă.

In ţară mai fuseseră arestaţi în legătură cu "mişcarea de rezistenta", printre ei numărându-se Ilie Lazăr, fraţii Pop de la Nasăud, Octavian Fedorciuc, Plesnilă, Gavrilă Olteanu.

Ancheta care se făcea sub indicaţiile NKVD-ului de către Nicolschi urmărea să prindă în plasă cât mai multe persoane influente pentru a justifica complicitatea partidelor istorice la "organizaţii fasciste". Era o "găselniţă" a guvernului de a se sustrage de la garantarea libertăţilor. Printre cei vizaţi erau Vintilă Brătianu, Mihail Farcăsanu si generalul Radescu. Lucrurile se precipitau si de la o zi la alta se aşteptau alte surprize născocite de minţile turbate ale NKVD-ului care dirija operaţiunea montată.

Dar în jurul lui 20 Iunie generalul Nicolae Radescu a fugit cu un avion, în Cipru si de acolo spre Elveţia. Mihai Farcăsanu, cu soţia si cu Vintilă Brătianu reuşesc si ei să ajungă în Occident.

Judeţul Dolj a cunoscut un adevărat măcel. In comuna Plenita urma sa aibă loc loc o întrunire liberală în care sa se expună programul partidului. Conducerea organizaţiei a închiriat un autobuz ca să poată circula în voie si cu toţii împreuna. Duminică dimineaţa au plecat de la Craiova.După ce au ieşit din Craiova si au intrat în pădurea Bucovat,au fost întâmpinaţi cu focuri de mitraliera, ca pe front. Au fost răniţi: Iancu Olănescu, Cornel Mihaiescu, Nelu Sandu, T. Neamtu, Dinei Iliescu, Fanica Butoi, Vasile Duran...Pe şeful organizaţiei, Ionel Piesa, l-au lovit si-n cap cu răngile. Autobuzului i s-a dat foc. Dar ca regizarea să fie perfectă "întâmplător" a apărut un autobuz care a fost oprit ca sa încarce pe răniţi pentru a-i transporta la spital întâmplător era si Gumpănasu, prefectul judeţului, un popă răspopit, care va ajunge nu peste mult timp, general de securitate. Atunci, Ionel Plesa, s'a ridicat cu greu si a îndreptat mâna plină de sânge mângâind hainele prefectului adresându-i-se: "Uite părinte ce-aţi făcut! Cum vă mai rabdă Dumnezeu?" Ranitii au fost transportaţi la spitalul din Craiova unde surorile nu voiau sa-1 interneze pe Ionel Piesa, pentru ca era moşier.

Peste câteva zile a sosit în capitala Olteniei ziaristul american Ruben Markam care a fost condus sa vadă victimele si în ce condiţii îşi desfăşoară activitatea partidele din opoziţie. Demonstrîndu-i-se sălbăticia acţiunilor îndreptate împotriva opoziţiei, ziaristul a spus:"Ca să faci omleta, trebuie să spargeţi ouăle. Bine dle i-a răspuns avocatul Dinei Iliescu, romanul nostru e învatat sa taie lemnele din pădure, să le aducă acasă, să le spargă, să facă focul să pună ulei în tigaie si după aceia să spargă ouăle. Dar ca să facem cum credeţi d-voastra, nu ne cereţi prea mult? Si oare sacrificiul sa fie util?

"Da, într-adevăr, sacrificiul e mare. Aveţi dreptate si nimeni nu va poate ajuta!", a recunoscut Markam.

Cutezanţa relatărilor ziaristului de la "Christian Science Monitor" a fost stopată în luna Mai de generalul Vinogradov care 1-a chemat la Comisia Aliată de Control unde 1-a anunţat că i se retrage viza de şedere în România pentru ca... articolele sale demonstrau o puternică atitudine anti-sovietică, inclusiv insulte la adresa Armatei roşii si ca se implicase în politica partidelor din tară. Cu toată obiecţiunea lui Markam i s-au fixat 5 zile termen de plecare Generalul Cortland Schuyler 1-a întâlnit pe generalul rus Susaicov si i-a înmânat o scrisoare de protest, convins fiind că ziaristul si-a făcut meseria. Nici intervenţia Departamentului de Stat prin ambasadorul Harrisssan de la Moscova nu a avut rezultat pentru că guvernul sovietic 1-a susţinut tot pe Susaicov.

Urmare permanentelor abuzuri, în nota britanică înaintată pe 27 Mai se precizează că "deşi guvernul român s-a străduit să afişeze o aparentă că si-ar fi îndeplinit obligaţiile, metodele folosite s-au dovedit a contraveni fiecărei asigurări în parte. In continuare se arata ca cererile pentru publicarea ziarelor de opoziţie erau încă nesatisfăcute, ca ziarele de opoziţie erau suprimate pe temeiuri inadecvate, că distribuirea ştirilor tipărite era inechitabilă, ca încă mai era permisă practicarea cenzurii arbitrare de către sindicatele tipografilor si ca facilităţile de difuzare radio erau acordate în exclusivitate partidelor de guvernământ .Nota continua amintindu-i guvernului român că încă se mai luau măsuri împotriva unor membri ai partidelor de opoziţie privitor la opiniile lor, că se folosea violenta împotriva partidelor de opoziţie, cu scopul de a nu li se acorda libertatea de întrunire, că se înregistra o lipsă marcanta de cooperare în sânul guvernului între reprezentanţii guvernului si cei ai partidelor de opoziţie si că nu se lua încă nici o decizie în privinţa datei când se vor tine alegerile...

Sfârşitul lunii Mai aduce în discuţie doua probleme: dispariţia subita a NKVD-ului(care se părea ca plecase în Ucraina.unde se iviseră mişcări ţărăneşti si din cauza secetei) si publicarea proiectului legii electorale (ca urmare a notei din 27 Mai).

Inceputul lunii Iunie aduce o încordare pe plan internaţional, poate chiar începutul unei fisuri între aliaţii occidentali si ruşi manifestata prin discurile liderilor englezi:

Pe 5 Iunie Bevin declara în Camera Comunelor ca un răspuns la atacul lui Molotov după întoarcerea de la Paris, următoarele:

"Vreau sa atrag atenţia Camerei si lumii întregi ca trebuie sa-şi reamintească mereu ca, daca nu vrem un război total, trebuie neapărat sa avem o pace totală- si spun guvernului sovietic: daca preţuiţi pacea mai presus de orice nu o pierdeţi; ea poate sa nu mai vina niciodată. Numai daca Rusia intra deplin în înţelegere cu Europa poate exista o garanţie de pace permanenta pe continentul european,''

A doua zi Winston Churchill, tot în Camera Comunelor într-un discurs critic la adresa Uniunii Sovietice, subliniază printre altele:

"Ne-am înţeles cu ruşii să se oprească pe linia Curzon, si ei s-oprit pe linia Stettin-Triest."

Proiectul Legii electorale deschidea larg posibilitatea fraudelor electorale pe lângă faptul ca-1 priva pe Rege de dreptul exclusiv de dizolvare a Camerei Deputaţilor, întărind acesteia dreptul de a se autodizolva. Desfiinţarea Senatului era o încălcare Constituţionala. In conducerea birourilor electorale puteau fi numiţi nu numai magistraţi, iar procesele verbale erau valabile fără semnătura membrilor, semnătura preşedintelui fiind singura valabila (aceasta a condus la prezentarea altor procese verbale de numărătoare, chiar când ele purtau toate semnaturile, si puteau fi întocmite ori unde, ceea ce a dus la inversarea rezultatelor, după cum vom vedea). Obligativitatea muncitorilor de a vota în fabrici si a militarilor de a vota în cazărmi. Biroul central electoral era format din oficialităţi alese de guvern. Impărţirea circumscripţiilor de votare după bunul plac al administraţiei locale, dispunând ca unele comune sa voteze la zeci de kilometri, si multe alte masinaţiuni.

Discuţiile au fost aprinse si s-a mers până acolo încât s-a cerut regelui sa nu semneze. Regele considera ca ofensa constituţionala era mult mai grava decât cea electorala.

Iuliu Maniu pe 13 Iulie a cerut regelui sa nu semneze legea până nu se fac modificări esenţiale din punct de vedere electoral, pentru a se împiedica formarea unui parlament comunist, care ar fi un pericol pentru Coroana. Iuliu Maniu era de părere ca sa se provoace o criza prin demiterea lui Groza, ajungându-se chiar la un scandal internaţional, chiar daca s-ar trece la o ocupare făţişe a tarii de către ruşi astăzi, decât s-o predam mâine prin intermediul parlamentului trucat. Americanii ezitau sa-si spună părerea, iar Susaicov presa urgentarea semnării.

Bratianu era de părerea lui Iuliu MANIU.

Proiectul de lege electorala a fost semnat de rege pe 13 Iulie.

La presiunea ruşilor, guvernul Groza începând după 13 Iunie a adus în discuţie doua legi referitoare la armata. Una prevedea reorganizarea armatei pe regiuni teritoriale, si pe judeţe prevăzând 10 divizii, o brigada de lupta si o brigada motorizata, inclusiv scoli militare si centre de instrucţie. Iar ca efectiv 10.000 ofiţeri, 15.000 subofiţeri si 120.000 ostaşi sub arme .Aceştia erau organizaţi pe sistem sovietic având ca schelet politrucii veniţi cu diviziile de trădători Tudor Vladimirescu si Horia, Cloşca si Crişan.

A doua lege era a cadrului disponibil, prin trecerea în rezerva a celor 5.000 ofiţeri si 10.000 subofiţeri.

Rusii presează sa se dea afara ofiţerii socotiţi reacţionari dar care erau cei mai capabili si culmea în timp ce unii erau daţi afara, alţii erau chemaţi în activitate, din rezerva. Mai mult, în timpul premergător campaniei electorale, după 15 Iulie au fost concentraţi muncitori pentru a supraveghea si da indicaţii secţiilor de jandarmerie pe timpul campaniei electorale. Se înţelege ce fel de indica tii urmau sa dea tovarăşi muncitori.

Pentru asigurarea "ordinii" urma ca diviziile venite din Rusia sa se deplaseze si sa supravegheze toate secţiile de votare.

Politica ruseasca de aservire a tarilor ocupate era cunoscuta nu numai de guvernele occidentale dar si de ziarişti. Voi reda câteva pasaje din articolul "Pentru o pace globala" iscălit de prea cunoscutul comentator Walter Lippmann, publicat în "Le Figaro" pe 20-07:

"...Rusia urmăreşte sa-si menţină influenta sa si autoritatea după retragerea armatei. Intr-adevar, atâta timp cât ocupa o tara oarecare, Kremlinul poate sa-si impună voinţa guvernului acelei tari. Compoziţia guvernului nu este de o importanta primordiala, pentru că în orice caz el este sub autoritatea comandamentului rus. Dar Kremlinul trebuie sa-si ia alte masuri pentru a continua sa controleze viata economica si politica din aceea tara după retragerea Armatei Rosii. In momentul retragerii, trebuie ca aceasta armata sa lase în urma un guvern "amic", adică o dictatura impusa prin comuniştii lăsaţi la fata locului, asupra cărora Kremlinul trebuie sa fie siguri ca se vor supune instrucţiunilor pe care le vor primi.0 astfel de dictatura tocmai s-a pus la punct în Ungaria. Ea exista deja în Iugoslavia, în Bulgaria si în România... Noi nu suntem siguri ca rusii ar avea intenţia sa evacueze Europa de răsărit....Rusii înainte de a pleca vor încerca sa elimine nu numai pe cei ce ar putea forma un guvern ostil, dar si pe cei ce ar putea sa-i ajute..."

Timpul ne-a demonstrat ca asta a fost politica lor si au înfăptuit cele mai abominabile crime, sub ochii lumii civilizate, fără ca cineva sa reacţioneze. Rusii nu cunosc cuvintele diplomatice.

Ei ştiu sa pună cizma. Si li s-a permis chiar în ziua aniversarii independentei Statelor Unite, când pe 4 Iulie 1946, 1a Paris s-a trecut Triestul sub controlul celor patru, permiţîndu-li-se sa ajungă si la Marea Adriatica.

Iar în România continua sa curgă sânge.

Pe 27 Iulie s-a întrunit la Târgoviste Congresul judeţului Dâbovita sub preşedinţia lui Cezar Spineanul, unul dintre cei mai vechi ţărănişti, care alături de Ion Mihalache au pus bazele partidului în anul 1919. Judeţul Dâmbovita era socotit o organizaţie majoritara, încă de la începutul lucrărilor si-au făcut apariţia camioane pline cu muncitori înarmaţi cu răngi de fier. Sala a fost invadata de aceste fiare comuniste care au început sa lovească fără milă. Bătăuşii erau conduşi de un sondor de la Gura Ocnitei, un anume Dorobanţu, alături de care se găseau Moraru, Bizin, Badeai..golani, cu care vom mai face cunostinţă în zilele ce vor urma si care cu toţii au devenit ofiţeri de securitate. Daca aceştia erau oamenii de mâna forte, pe teren, omul din umbra în acest judeţ era învăţătorul Gogu Popescu, prefect la aceea data, ajuns ambasador în Gana după falsificarea alegerilor din 19 Noiembrie. Băieţii lui Gogu au bătut, au schingiuit până ce s-au convins ca au lăsat si morţi în urma lor. Printre victimele rănite s-au găsit învăţători, ţărani, preoţi, iar ca nume am reţinut pe Cezar Spineanu (de mai multe ori deputat si senator), pe învăţătorul Marin de la Titu (secretarul general al PNT din jud.Dâmbovita)...Profesorul Alexandru Vasilescu, un eminent dascăl de istorie la Liceul militar "Mănăstirea Dealului", a fost aşa de rău bătut, ca a murit. Guvernul nu a luat nici un fel de măsura în afara de răsplata criminalilor cu angajarea în securitate.

Tot în ziua de Sâmbăta 27 Iulie prin presa s-a anunţat într-un comunicat al Ministerului de Interne descoperirea unor organizaţii subversive ce urmăreau răsturnarea guvernului si care purtau nume pompoase ca "Haiducii lui Avram Iancu", "Graiul sângelui", "Sumanele negre"...: Nume răsunătoare erau de asemenea implicate precum generalul Nicolae Rădescu (prim ministru cel care arătase cu curaj pe adevăraţii vinovaţi de dezastrul tarii, spunându-le pe nume si în slujba cui sunt...), Ilie Lazar (tribunul Maramureşului, cel ce se angajase în lupta pentru drepturile ţăranilor si muncitorilor cutreierând tara în lung si lat, pe ogoare si prin fabrici arătând pe Groza si ai lui ca nişte escroci politici si sangvinari ce sugruma prin teroare dreptul la viata libera), pe Mihail Farcasanu (mânuitor al condeiului, directorul ziarului "viitorul", supranumit si vitriolul pentru ca-i stigmatiza pe toţi impostorii ce ameninţau independenta tarii...), Gavrila O1teanu (un luptător neînfricat pentru apărarea drepturilor strămoşeşti asupra Transilvaniei...) generalul Aurel Aldea (fost adversar al dictaturilor, fost ministru de interne ce s-a opus metodelor barbare prin care se urmarea comunizarea tarii...) si mulţi alţii socotiţi ca adepţii regalităţi, sau apropiaţi ai fruntaşilor politici (ca fraţii Pop si Romulus Boilă, nepoţii lui Iuliu Maniu, sau Vintilica Bratianu, fiul renumitului fruntaş liberal si ministru de finanţe...) Numai aruncând o privire asupra listei publicate atunci, îti dai seama ca nu este ceva curat. Cei care am cunoscut desfăşurarea evenimentelor, pe mulţi dintre aceştia si am stat alături de ei în condiţii de exterminare, avem datoria sa spunem ca a fost o înscenare a uneltelor NKVD-ului pentru a scoate din circulaţie înainte de alegeri, a anumitor personalităţi ataşate apărării drepturilor cetăţenilor si teritoriului României, sau de a distruge pe toţi care potenţial ar putea sa se opuna planurilor diabolice ale "eliberatorului". Scopul politic al acestei înscenări se vede si din faptul ca procesul s-a judecat în noaptea premergătoare alegerilor din 19 Noiembrie 1946, ca sentinţa fusese publicata în ziare înainte de terminarea procesului pentru ca presa sa ajungă în provincie chiar în ziua de doliu a neamului românesc...Nu pot uita nici mărturia revelatoare a lui Mircea Holban, distins ofiţer al armatei regale, care mi-a spus ca noaptea, înainte de a intra pentru a face depoziţia a fost scos la Tribunalul militar din Bucureşti, de către generalul Emil Bodnaras care i-a propus sa-si menţină declaraţiile din timpul anchetei, în schimbul unei pedepse minime ce l-ar pune în libertate imediat si cu perspectiva unei strălucite cariere militare. Refuzul a însemnat, conservarea onoarei şi a jurământului militar, si pe deasupra o pedeapsa de 17 ani, executata în temniţele de exterminare si pe Bărăgan. Sunt de spus multe asupra acestei înscenări, dar sa nu uitam metodele de anchetare pentru a semna ceea ce voiau anchetatorii lui Nicolschi.

Si un cuvânt asupra uneltelor ce au contribuit la înscenarea acestui proces. Gavrila Olteanu, socotit conducătorul "Sumanelor negre" văzând în timpul anchetei ca fusese trădat de Steanta Dumitru si Paleacu Nicolae, pentru a evita ruşinea de a fi arătat cu degetul de cei din lot, a sfărâmat în dinţi fiola de stricnina în noaptea de Sf. Ilie. Cei doi au fost apoi folosiţi în procesul Maniu, depunând, în după amiaza zilei de 1 noiembrie 1947, mărturie acuzatoare mincinoasa, după indicaţiile anchetatorilor, si anume ca i-a expus lui Maniu planul organizaţiei, ca a primit indicaţii de la conducătorii partidului sa alcătuiască echipe de soc pentru a ataca urnele, ca preşedintele PNT conducea "Gărzile Maniu" si multe alte aberaţiuni. Steanta lăsat liber sa-si facă meseria a fost arestat în ziua apariţiei comunicatului Ministerului de Interne. In plus, la procesul lui a recunoscut ca n-a făcut astfel de declaraţii , iar în de cursul închisorilor, peste tot a fost cel mai periculos informator introdus de securitate în mijlocul deţinuţilor, răsplătit pentru aceasta cu munci uşoare (planton, la birou) si chiar cu suplimente...

Acest proces se făcea, ca propaganda, în ajunul Conferinţei de pace care s-a deschis la Paris pe 31 Iulie 1946.

Referitor la reprezentarea României la Conferinţa de Pace, presedintele PNT fiind întrebat, de reprezentantul postului de radio BBC pe data de 8 August, în legătura cu prezenta României acolo si problemele ei acute, Iuliu Maniu a spus printre altele:

"Lumea aşteaptă o pace durabila si dreapta pentru toţi, dar ea nu este posibila în lumina evenimentelor actuale. Carta Atlanticului, deciziile de la Ialta, Potsdam si Moscova nu sunt respectate si acest fapt înrăutăţeşte evoluţia raporturilor internaţionale si slăbeşte autoritatea statelor care au încheiat aceste înţelegeri. România nu are un guvern reprezentativ. Prin numeroase memorii si note prezentate de PNT, sub direcţia mea, de PNL, sub conducerea d.lui Dinu Bratianu si de Partidul social democrat prezidat de d.Titel Petrescu, noi am demonstrat si Marile Puteri au putut sa constate ca regimul de la Bucureşti, impus la 6 Martie 1945, nu este nici democratic nici reprezentativ si ca libertăţile sunt încălcate din toate punctele de vedere, de acest regim. Informaţiile noastre au fost verificate la fata locului nu numai de reprezentanţii politici ai Marilor Puteri din România, dar de asemenea prin diferiţi emisari oficiali anglo-americani. Pe baza acestor constatări, Marile Puteri au decis la Potsdam si la Moscova ca guvernul prezidat de Petre Groza nu este nici democrat, nici reprezentativ...Marile Puteri au căzut de acord ca pentru a recunoaşte acest guvern, el trebuie sa respecte libertăţile cetăţeneşti, sa asigure libertatea presei, a întrunirilor, si sa elaboreze fără întârziere cu colaborarea partidei lor din opoziţie, o lege electorala. Alegerile trebuiau sa aibă loc în primăvara acestui an. Dar guvernul Groza nu a respectat nici una din aceste condiţii, în afara de libertatea cultului. Ziarele opoziţiei sunt împiedecate sa apară si sabotate printr-o nepermisă cenzura, prin intervenţia abuziva a sindicatului tipografilor manevrat de partidul comunist, prin violente si agresiuni si printr-o repartiţie arbitrara a cotei de hârtie. Cenzura împiedica criticile la adresa guvernului si a membrilor lui. Vinovăţiile lor sunt protejate prin interdicţia de a le face publice. Libertatea întrunirilor nu este respectata. Toate întâlnirile opoziţiei sunt împiedecate prin agresiunile echipelor de soc înarmate de guvern. Activitatea partidelor de opoziţie este împiedicata prin cea mai crunta teroare. Legile fundamentale nu sunt luate în considerare. Libertatea individuala a devenit o parodie. Inchisorile sunt pline de partizanii opoziţiei arestaţi din cauza opiniilor lor.

Guvernul a făcut o lege electorala reacţionara fără sa tină cont de observaţiile opoziţiei care încerca sa garanteze . . o votare libera, fără nici un fel de presiune. Toate propunerile prezentate în acest sens au fost respinse de guvern, care prin legea electorala, si-a asigurat posibilitatea să comită cele mai mari falsuri si abuzuri, sa terorizeze si sa brutalizeze corpul electoral.

România este lipsita de reprezentare la Conferinţa de Pace, pentru ca guvernul actual nu este nici democratic, nici reprezentativ.

Tratatul de Pace încheiat în astfel de condiţii nu are adeziunea poporului român, care respinge acest guvern ce nu-1 poate reprezenta la Conferinţa de Pace conform intereselor lui. România se găseşte în situaţia tragica, în aceasta răscruce istorica, sa aibă un guvern detestat de tara, rebel fata de Rege si în acelaşi timp în dezacord cu obligaţiile asumate în fata Marilor Puteri care rămân inactive si nu fac nimic pentru a îndepărta acest guvern, nici pentru a asigura un cadru potrivit si democratic în vederea tinerilor unor alegeri libere.

Este nevoie să constat că proiectul tratatului de pace conţine prevederi inacceptabile pentru tară si sunt obligat în numele Partidului naţional ţărănesc să am rezervele cele mai categorice.

Serviciile particulare importante pe care România le-a adus cauzei Aliaţilor au fost recunoscute peste tot si au fost bine apreciate. Cu toate acestea clauzele proiectului de tratat nu ţin cont de această situaţie a Tării noastre care ar fi avut dreptul să se aştepte la o altfel de comportare. . .Multe din prevederile acestui tratat sunt nedrepte si grele pentru România (care a făcut sacrificii mari în continuarea războiului), pe când altele sunt în contradicţie cu prevederile armistiţiului. In redactarea lor nu s-a ţinut cont de respectarea înţelegerilor internaţionale intervenite între naţiunile aliate.

Contrar prevederilor Cartei Atlanticului care precizează că nici o mărire teritorială nu se poate impune fără consimţământul legal, democratic si liber al populaţilor interesate, România se vede amputată în două părţi fără ca naţiunea să-si poată manifesta voinţa. După proiectul tratatului de Pace noi pierdem provincii româneşti scumpe inimii noastre, cedate de un regim dictatorial, fără consimţământul Naţiunii. Frontierele aşa cum ele sunt stabilite prin proiectul tratatului de Pace, lasă mai mult de 2.000.000 de români, care sunt în continuitate geografică cu tara noastră, în afara României, ceea ce nu este în măsură să promoveze pacea si evoluţia normală în raporturile internaţionale.

Condiţia impusă României de a avea pe teritoriul ei trupe sovietice pentru o perioadă nelimitată (până la încheierea păcii cu Austria) este intolerabilă. Prezenta unei armate străine în tara noastră, chiar dacă este amică, ca în cazul de fată, este totdeauna un motiv de nelinişte si suspiciune care da naştere la neînţelegeri."

Si în aceste condiţii Tatărăscu a trădat pentru a doua oară Basarabia, aruncându-i în robie pe cei de dincolo de prut pentru a-si salva viata lui. Acesta a fost pungaşul, îmbibat până la buze cu înşelăciune si trădare, aşa cum l-a prezentat ambasadorul Clark Kerr.

Am insistat asupra punctului de vedere al lui Iuliu Maniu pentru că a fost singura voce autorizată auzită în străinătate, deşi fără ecou, dar care a stat la baza protestelor românilor din exil înaintate Conferinţei de Pace de la Paris, printre care s-au numărat: Grigore Niculescu-Buzesti, Grigore Gafencu, Alexandru Creteanu, Constantin Visoianu, V.V.Tilea, George Duca, Brutus Coste, Micolae Rădescu s.a.

La Paris se discuta despre pace, la Bucureşti curgea sânge.

Sâmbăta 3 August, la Alba s-a întâlnit conducerea organizaţiei judeţene pentru a pregăti campania electorală si lista de candidaturi. Bande înarmate aduse cu camionul au pătruns în sala de şedinţă si sub tirul pistoalelor au bătut cu răngile pe cei peste 60 membri. Ionel Pop, fost ministru, nepotul lui Maniu, a fost lovit până la sânge si alţi 30 participanţi au fost internaţi.

Dacă aceasta se petrecea în oraşul Unirii, în aceeaşi zi, după acelaşi plan alte echipe de soc comuniste au atacat în Muntenia, la Slatina, organizaţia judeţeană Olt condusă de Dumitru Căpăţineanu, unul din fondatorii partidului ţărănesc, fost ministru si deputat în mai multe legislaturi. Aici si-au făcut apariţia trădătorii din divizia Tudor Vladimirescu care au atacat cu focuri de mitralieră si de revolver întrunirea se ţinea în casa preotului Căpătineanu, fratele ministrului, fiindcă sala cinematografului refuzase să fie închiriată, în timp ce acolo guvernul îşi ţinea nestingherit adunările. Populaţia indignată s-a adunat în jurul locului agresiuni făcând ca "victorioasele" trupe politice să se retragă.

In noaptea de Sâmbăta, de 3/4 August, avocatul Constantinescu, membru PNT, în timp ce se întorcea de la Buftea spre locuinţa lui din Ciocăneşti (pe valea Colentinei) a fost împuşcat, grav rănit si lăsat în mijlocul drumului într-o situaţie disperata. Tot în aceiaşi zi, la Buftea a fost arestat studentul Rotaru si dus la siguranţa pentru a fi anchetat în legătura cu apartenenţa lui politica.

Luni, 5 August, Cosma (doi frati ingineri) din Târnaveni, membrii PNT, au fost bătuţi pe strada si fugăriţi pana în satul lor din împrejurimi .

Cea mai grava agresiune împotriva PNT a avut loc Vineri 9 August în oraşul Piteşti unde fusese convocat comitetul executiv al judeţului, sub preşedinţia lui Nicolae Penescu, secretarul general PNT. Când a sosit în oraş a fost informat ca sala unde trebuia să se tina adunarea era ocupată de secui (în majoritate) sub conducerea unui sondor de la Gura Ocnitei, un anume Dorobanţu. Era aceiaşi echipa de soc care produsesera agresiunea împotriva lui Cezar Spineanu, la Târgoviste cu doua săptămâni mai înainte. N. Penescu cu unii membri din conducere au mers într-una din sălile tribunalului si discutau amânarea adunării. In acest timp Constantin Doncea care venise cu N. Ceausescu (şeful listei guvernului la Argeş) si care conducea operaţiunea, a năvălit în Tribunal împreuna cu echipa de foc. Penescu a fost aruncat pe fereastra de la etajul II. f racturându-si un picior. Secretarul organizaţiei, Gheorghe Mihai, avocat originar din comuna Vâlsanesti, fost director în Ministerul de Interne, a fost împuşcat mortal de unul din cele trei gloanţe trase în plin. Banda comunista criminala s-a repezit asupra lui N. Penescu si l-au lovit la cap si pe corp cu răngi de fier si cuţite, pana si-a pierdut cunoştinţa. Crezându-1 mort l-au lăsat si au pornit în urmărirea altora. A fost a-juns pe sălile tribunalului Dumitru-Tica Popescu, directorul scolii din comuna Albota (la circa 12 km. sud de Pitesti, si l-au omorît cu răngile jucându-1 apoi în picioare. Constantin I. Amarazeanu, directorul scolii din comuna Gliganu (de lângă Costesti), fugărit a intrat în cabinetul decanului baroului, M.Racovita. Acolo i-au strivit picioarele si i-au rupt coastele provocându-i hemoragie interna. A murit la spital. Foarte mulţi alţii au fost răniţi, cu picioare si coaste rupte, sau capete sparte. Mulţi, peste 12, au rămas mai multe zile spitalizaţi, între viata si moarte. Printre răniţi s-a numărat si Marin Pitigoi fruntaş al PNT din judeţ, fost deputat. Pe Nicolae Penescu, fost ministru de Interne, doctorii au trebuit să-l tina ascuns fiindcă noaptea au venit bandele de criminali sa-1 ridice. Sâmbăta a sosit la Piteşti Avram Bunaciu si la şedinţa de la partidul comunist le-a reproşat ca nu l-au omorât pe Penescu, căruia îi fusese subaltern în minister si în avocatura.

Intrunirea avusese loc cu autorizaţia prefectului ceruta de M.Constantinescu, vicepreşedintele organizaţiei PNT din Argeş.

Agresiunile se ţineau lanţ. Duminica 10 August a avut loc întrunirea judeţeană de la Turda unde echipele de soc au năvălit si au bătut, rănind peste 15 persoane printre care Ionel Pop (pentru a doua oara în decurs de o săptămâna) fost vicepreşedinte al Camerii, Emil Chetan,Vaier Moldovan (deputat în mai multe legislaturi, senator, secretar general al Consiliului Dirigent după Unirea din 1918 si ministru în guvernul Iuliu Maniu) si mulţi alţii.

Presa continua sa fie Scanata, cenzurata, drămuita si gazetarii ameninţaţi. După dispariţia lui Mihail Farcasanu, care le-a scăpat comuniştilor, acţiunile s-au îndreptat contra lui Nicolae Carandino directorul "Dreptatii" înscenându-i-se un proces pentru a-1 condamna în plina campanie electorala pentru calomnierea lui Gheorghiu Dej. S-a dovedit ca articolul fusese scris de altcineva (Leon Proca).

Dar pentru a nu-1 scapă din mâna au vrut dintr-un proces juridic să-1 transforme într-unul politic. Printre cei care l-au aparat magistral, reuşind sa-1 scoată din cauza a fost avocatul Vasile Camenita. In ziua procesului sala era plina de "sindicalişti" iar pe culoarele Tribunalului circulau oameni de mâna forte care aşteptau un moment prielnic. Observând aceste manevre, procurorul Paul Voiculescu 1-a luat pe N.Carandino si l-a condus prin mai multe cabinete de instrucţie până a reuşit sa-1 scoată din Tribunal pe o ieşire dosnica. In aceiaşi zi a fost scos din cauza

Partidul National liberal nu a fost cruţat si a cunoscut de asemenea numeroase agresiuni pe întreg teritoriu.

In judetul Someş echipele de şoc comuniste l-au lovit de dr. Aurel Margineanu rănindu-l la ochi, iar pe inginerul Ion Bogdan l-au bătut grav fiind internat la spital cu fractura la cap.

In judeţul Vrancea, comuna Panciu, jandarmii de la postul Movilita au deschis focul cu armele asupra locuitorilor Nicolae Popa, Ion G.Popa, N.I.Cantes si G.Olaru sub pretextul ca sunt naţional liberali si nu s-au mulţumit cu atât, i-au bătut pana i-au umplut de sânge si le-au produs răni.

Alte obstructiuni s-au făcut la împărţirea semnelor electorale pentru listele de vot. Semnele partidelor de opoziţie s-au repartizat formaţiunilor dizidente. Cercul care era semnul PNT-ului a fost dat lui Anton Alexandrescu, un ilustru necunoscut din periferia vieţii publice, vrând sa devină aviator politic. In aceasta situaţie Partidul naţional ţărănesc si-a ales ochiul, care a avut mult succes Partidul social democrat independent si-a luat fântâna cu cumpăna.

In aceasta perioada de intetire a campaniei electorale s-a încheiat un acord secret între blocul partidelor ce susţineau regimul comunist si Uniunea evreilor din România prin care preşedinte la a-cesteia din urmă, Wilhem Filderman, se angaja sa-i sprijine în alegeri. El a recunoscut că aceasta înseamnă "o capitulare totala în fata presiunii guvernului si o totala schimbare de atitudine democratica pe care el a avut-o timp de 40 de ani". Motivarea o făcea invocând apărarea intereselor evreieşti din România. Din aceasta cauza nici un intelectual evreu nu a urmat nici pe Titel Petrescu.

Pentru propaganda se anunţa în Scânteia, ca Ion Burca a dat dispoziţii în calitate de subsecretar de stat la interne ca prefecţii sa asigure libertate absoluta partidelor în timpul campaniei electorale si tot în aceiaşi zi în "Dreptatea", s-a anunţat refuzul unei autorizaţii pentru întâlnire PNT. Si ca sa ne dam seama de felul cum se respectau dispoziţiile de la centru subliniem ca pe 20 August, la Oradea, 400 de mardeiaşi comunişti au împiedecat cu armament de tot felul întrunirea Congresului PNL din judeţul Bihor.

Daca pe plan intern situaţia se agravează, nici pe plan extern nu avem câştiguri .La Paris, pe 28 August, ni se refuza cobeligeranta. Iar în orientul mijlociu rusii forţează nota refuzând sa se retragă din Iran. Aveau nevoie sa-si asigure iesirea la golful Persic.

A fost arestat Ioan C. Lupescu nepotul lui Gheorghe Lupescu primul ţăran, deputat în Divanul Ad Hoc care în 1857 a depus un amendament la Legea pentru alegerea deputaţilor cerând sa fie reprezentata si clasa ţărăneasca . La propunerea lui Mihail Kogalniceanu a fost reales deputat de Râmnicu Sărat. Nepotul lui Ion C.Lupescu a participat ca soldat în campania din Bulgaria (1913). A plecat în străinătate si s-a angajat voluntar în armata franceza. Când România a intrat în război a revenit în tară si a participat în luptele de la Doaga-Marasesti fiind decorat cu "Virtutea militară".

Ion C. Lupescu a mai fost decorat si cu "Croix de Guerre" franceza (citat pe armata franceza) cu "Distinguished Conduct în The Field " (Virtutea militară engleza) si cu Ordinul "Honori.ojczyzna" (Virtutea militară poloneza), primind autorizaţia sa poarte si decoraţiile străine alături de cele româneşti. Inainte de retragerea trupelor germane, în 1918 a venit la Bucureşti si a manifestat alături de populaţia Capitalei împotriva cotropitorului german. A fost arestat atunci de politia germana. Dar n-a scăpat nici de politia româno-rusa care 1-a arestat în plina campanie electorala pe acest mare luptător pentru drepturile ţăranilor, ajuns deputat si senator. Chinuit prin temniţe a fost exterminat în 1953 la Văcăreşti.

Aceasta era recunoştinţa comunista fata de luptătorii pentru libertate, dreptate sociala si democraţie.

Guvernul baga armata pe prima linie. Miercuri 11 Septembrie, au fost convocaţi la Cercul militar din Bucureşti toţi generalii comandanţi de mari unităţi si le-a comentat legea electorala Miron Constantinescu, după care le-a expus programul blocului comunist. P. Groza le-a cerut ca actualul guvern sa iasă la alegeri. Ministrul de război, generalul Vasiliu Rascanu a venit cu alta cerere la acelaşi subiect: necesitatea ca armata sa fie unita în alegeri si sa voteze tot cu guvernul actual. Iar generalul Mihail Lascăr venit cu diviziile de trădători s-a ocupat de organizarea votării pe unităţi militare, ca voturile sa nu se răspândească si sa fie mai uşor de numărat, cunoscându-se efectivele.

In "Testamentul" lui Boris Bruhman, luptător în rezistenta franceză din partea partidului comunist, revenit după demobilizare în România, pentru a întări forţele spune că partidul comunist pentru a se bucura de mai multa popularitate se numea partidul muncitoresc român si era slab numericeşte, dar se redresa sub braţul protector al trupelor sovietice. Fiind prea slab numericeşte pentru a asigura funcţionarea posturilor cheie în momentul luării puterii, care era iminenta în August 1946 când a revenit el, partidul comunist a găsit necesar sa recupereze cadrele de peste tot unde se găseau. Pentru el faptul ca a servit într-o tara occidentala nu-i ştirbea cu nimic prestigiul. Pentru început_, conducerea de partid considera pe comuniştii veniţi din străinătate, mai siguri si mai devotaţi decât cei ramaşi în tara. Partidul utilizând toate mijloacele, chiar si cele semilegale "discrete" avea nevoie de munca politică, de munca de propaganda în armata pentru a forma cadre devotate partidului comunist. Si Bruhman a fost dirijat în eşalonul principal, în "Secţia militară" de sub direcţia comitetului central Si a devenit Boris Holban, care suna mai româneşte, după cum povesteşte si astfel a pornit la lupta pentru întărirea partidului si câştigarea alegerilor.

Pe tot cuprinsul tarii au început înscrierile pe listele volante electorale. Pe cele definitive rămâneau cei ce se încadrau în instrucţiunile guvernamentale, restul omişilor alergau cu tot felul de adeverinţe ca sa se poată aşeza pe tabele. De multe ori s-au văzut apărând morţi pe listele electorale, fiindcă erau mai siguri decât cei ce se ştiau adversarii comunismului. Da, morţi, morţi, dar ăştia votau siguri, fiindcă se reîncarnau pe 19 Noiembrie.

Judecătorul şef al judecătoriei Topoloveni de care aparţinea comuna Dobresti a întocmit registrul electoral si a dispus afişarea lui. Prin procesul verbal încheiat pe data de 21 August, la poziţia 470 figura Ion Mihalache, fruntaş PNT, locuitor al comunei Dobresti.