RAŢIU, Eugen

Fratele vitreg al lui Horia Sima. Fugit în Germania după rebeliunea din 21-23 ian. 1941. La sfârşitul lui oct. 1944 a fost paraşutat în ţară, pentru a furniza informaţii despre situaţia din România şi pentru a reface legăturile cu legionarii de aici. Prins şi arestat în noaptea de 7/8 dec. 1944 de către Siguranţa din Arad. Predat N.K.V.D.-ului, a fost condamnat în Rusia şi a rămas în detenţie, în lg. de la Vorkuta, în Siberia, până în 1955, când a fost amnistiat. Ajuns în România a fost arestat şi trimis la pen. Aiud, unde a cunoscut pe deplin regimul de exterminare de la Zarcă. S-a îmbolnăvit de T.B.C. şi cu greu a putut fi salvat de la moarte. Eliberat în urma graţierii din 1964.

RAŢIU, Eugen. N. la 4 mai 1913. Fiul Silviei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Florian. N. la 2 apr. 1901, în com. Sicula – Arad. Absolvent al Academiei Teologice din Arad. Pedagog şi profesor la Şcoala Normală din Arad, între 1927-1928. Hirotonit preot la Episcopia Aradului. Arestat în 1956 de Securitatea Cluj. Condamnat de T.M. Cluj, prin sent. 1100/1957 la muncă silnică pe viaţă, pentru „crimă de uneltire contra ordinii de stat”. Eliberat în urma graţierii din 1964 din pen. Gherla. Între 1964-1974, preot la parohia Clopodia – Timiş. Pensionat în 1974.

RAŢIU, Florin. N. la 7 apr. 1901. Fiul lui Nicolae şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Francisc. N. la 16 aug. 1904. Fiul lui Petru şi al Anei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Gheorghe. N. la 20 sep. 1894. Fiul lui Constantin şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Gheorghe. N. la 28 feb. 1887. Fiul lui Dumitru şi al Anei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Grigore. N. la 23 oct. 1923. Fiul lui Evian şi al Paraschivei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Ianoş. Din com. Sărmăşel – Mureş. Fratele lui Augustin Raţiu, executat în lotul Dabija. Arestat în 1949. Condamnat la 5 ani închisoare pentru nedenunţarea fratelui. Detenţia în lg. Peninsula, unde a lucrat în brigăzile de construcţii ca zidar. A fost considerat un mare caracter.

RAŢIU, Ilie. Din com. Sincel – Mureş. Condamnat la 6 luni muncă obligatorie, prin dec. nr. 377/30 aug. 1951 a M.A.I.

RAŢIU, Ilie. N. la 20 iul. 1927. Fiul lui Ioan şi al Anitei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Ion. Elev. Din Satu Mare. Arestat în 1949. Condamnat. Detenţia în pen. Cluj, Târgşor, Jilava, lg. Peninsula ş.a.

RAŢIU, Ion. Preot ortodox. Din com. Moroda – Arad. Arestat în dec. 1956. Acuzat pentru sprijinirea studentului partizan Adrian Mihuţ. Torturat în anchete. Condamnat în apr. 1957 la muncă silnică pe viaţă. Preoteasa a fost de asemenea anchetată şi torturată, din care cauză a suferit tulburări psihice.

RAŢIU, Ion. Din Avrig – Sibiu. Condamnat în 1952 de T.M. Braşov, pentru sprijinirea partizanilor. Detenţia în pen. Codlea, Gherla ş.a.

RAŢIU, Ion. Din Sânnicolau Mare – Timiş. D.O. din 18 iun. 1951, la Valea Viilor, în Bărăgan, pentru 4 ani şi o lună.

RAŢIU, Ion. Din com. Ardusat – Maramureş. Preot. Condamnat. Detenţia în lg. Peninsula.

RAŢIU, Ion. N. la 23 apr. 1926. Fiul lui Evian şi al Paraschivei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Ion. N. la 24 nov. 1908. Fiul lui Ilie şi al Margaretei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Ion. N. la 11 iun. 1895. Fiul lui Ioan şi al Anei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Ion. N. la 16 ian. 1925. Fiul lui Mihai şi al Zaritei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Iorsan. N. în 1913, la Braşov. La 1 dec. 1955 a fost întemniţat în pen. Gherla, după ce tocmai se întorsese din detenţia din U.R.S.S.

RAŢIU, Iosif. N. la 9 dec. 1896. Fiul lui Petru şi al Floarei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Iuliu. Din satul Moroda – Arad. Condamnat în 1957, în lotul Mihuţ Adrian.

RAŢIU, Iuliu. Doctor în Teologie. Fost vicar de Timişoara. Arestat. Detenţia timp de aproape 2 ani în pen Sighet, împreună cu alţi prelaţi ai bisericii greco-catolice. Cardinalul Iuliu Hossu a afirmat despre Iuliu Raţiu că a „evadat” din închisoare, adică a acceptat să renunţe la greco-catolicism în favoarea ortodoxiei în schimbul eliberării. Odată târgul făcut, la 14 sep. 1950 a fost eliberat.

RAŢIU, Mircea. Din Bucureşti. Condamnat.

RAŢIU, Mircea Emil Sorin. N. la 14 mar. 1929. Din Banat. Condamnat.

RAŢIU, Mircea Ion. N. la 4 sep. 1912. Fiul lui Victor şi al Marietei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Nica. N. la 27 sep. 1925, în com. Târnova – Arad. Arestat timp de o lună la Securitatea Arad.

RAŢIU, Nicolae. N. la 8 nov. 1904. Fiul lui Nicolae şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Octavian. N. la 5 aug. 1908. Învăţător. Din Banat. Condamnat.

RAŢIU, Octavian. Fiul lui Ioan şi al Rozaliei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Simion. N. la 12 mai 1890. Fiul lui Andrei şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Simion. N. la 17 mai 1920. Fiul lui Aurel şi al Carolinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Sorin. N. la 19 mar. 1929. Fiul lui Florian şi al Cameliei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Ştefan. N. la 22 sep. 1914. Din Banat. Arestat la Securitatea Timişoara.

RAŢIU, Ştefan. N. la 25 dec. 1914. Fiul lui Ioan şi al Anei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Tănase. N. la 12 iul. 1922. Fiul lui Iuliu şi al Teodorei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Traian. N. la 2 nov. 1904. Fiul lui Ioan şi al Anei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAŢIU, Vasile. Absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi. Participant activ la viaţa spirituală a bisericii romano-catolice ieşene. Arestat la 5 oct. 1958 şi anchetat 3 zile în legătură cu activitatea bisericii. La 28 dec 1958 a fost exmatriculat din facultate, fiind învinuit de „declaraţii false privind situaţia economico-socială a părinţilor”. Înainte de arestare a avut bursă de merit pentru că era fiu de ţăran sărac şi avea rezultate foarte bune la studii. Din anul patru de facultate a fost înscris din oficiu în U.T.M., dar şi-a distrus carnetul de membru şi s-a retras din organizaţie. După exmatricularea din facultate a muncit ca felcer la dispensarul medical I.F.T. Leordina – Maramureş, sub supravegherea Securităţii. După demersuri susţinute a fost reprimit la Facultatea de Medicină din Cluj. A fost medic la Baia Mare. Din 29 iul. 1990 a fost hirotonit preot greco-catolic.

RAŢIU, Victor. Condamnat în 1951 cu unul din loturile prin care s-a încercat compromiterea Legaţiei engleze de la Bucureşti. Detenţia în pen. Jilava, Piteşti, Dej ş.a.

RAŢIU, Vladimir Gh. N. în 1907. Din Chişinău. Învinuit de trădare de patrie. Deportat la Irkutsk, U.R.S.S.

RAŢIU, Zaharia. N. la 29 mai 1909. Fiul lui Ioan şi al Iulianei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAU, Michel. Din Sânmartin – Bihor. Deportat în 1945, în U.R.S.S. A murit în detenţie, la minele de cărbuni din Donbass.

RAUBACH, Ştefan. N. la 21 ian. 1949. Fiul lui Iosif şi al Elisabetei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAUCA, Ana. Căsătorită cu Alexandru Dejeu. Arestată de mai multe ori. Condamnată în 1957, pentru difuzarea de manuscrise ale grupului de partizani Capotă-Dejeu. Torturată la Securitatea din Cluj. Detenţia în pen. Jilava, Mislea ş.a.

RAUCA, Petru. N. la 12 feb. 1933. Fiul lui Petru şi al Anei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAUCA, Petru. Nepotul lui Iosif Capotă. Arestat în 1957, cu lotul rezistenţei din Munţii Apuseni. Condamnat la 8 ani închisoare de T.M.Cluj.

RAUCH, Isac. N. la 5 ian. 1890. Fiul lui Lazăr şi al lui Etti. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAUH, Ferdinand I. N. în 1877. Din Bălţi – Basarabia. Condamnat la 5 ani închisoare, în 1945. Deportat în 1949, împreună cu soţia, Iulita, şi cei 3 copii.

RAUH, Iohan. N. la 24 sep. 1887. Fiul lui Iohan şi al Ecaterinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAUH, Ludwig. N. în 1904. Din com. Liebling – Timiş. Deportat în U.R.S.S. în ian. 1945. Eliberat la 10 apr. 1947. Din aceeaşi comună au mai fost deportaţi în U.R.S.S. 170 de etnici germani.

RAUL, Ion I. N. la 15 apr. 1897, la Săcele – Braşov. D.O., prin Decretul 239/1952, la Târnăveni, până la 27 ian. 1954.

RAUL, Mircea. N. la 10 oct. 1940 în com. Biled – Timiş. D.O. din 18 iun. 1951, într-un sat din Bărăgan, pentru 4 ani şi o lună.

RAULIC, Gheorghe. N. la 2 aug. 1931. Fiul lui Petre şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAUS, Jean Gh. N. la 9 mai 1919 în satul Cârpiţi – Iaşi. Arestat pe 8 mar. 1958. Anchetat cu brutalitate la Securitatea din Iaşi pentru împotrivire la colectivizare şi răzvrătire în sat. Condamnat la 6 ani muncă silnică, prin sent. 292/30 iun. 1958. Detenţia în lg. Salcia.

RAUSCH, Iohann. Din Sânnicolaul German – Timiş. Deportat în 1945, în în Donbas. Mort în detenţie, la muncă forţată.

RAUSCH, Iohann. N. la 29 aug. 1908 în com. Govojdia – Arad. Arestat pe 15 ian. 1945 şi deportat în U.R.S.S. A murit pe 4 feb. 1947, în Donbass, U.R.S.S.

RAUSCH, Josef. N. în 1898 în satul Bacova – Timiş. deportat în 1945 în U.R.S.S.. Mort în detenţie, pe 8 aug. 1945.

RAUSCH, Maria. N. în 1927 în satul Ghizela – Timiş. Deportată în 1945, în U.R.S.S. A murit pe 4 feb. 1947, în Donbass, U.R.S.S. din cauza regimului de detenţie.

RAUSCH, Mathias. N. în 1902. Din satul Bacova – Timiş. Deportat în 1945 în U.R.S.S. Mort în detenţie, la minele din Donbass, U.R.S.S.

RAUSCH, Michel. N. la 1 mai 1901 la Jimbolia – Timiş. Deportat în 1945 în U.R.S.S. A murit pe 21 mar. 1947, la minele din Donbass, U.R.S.S.

RAUTEN. Elev la Liceul „Roman Vodă” din Roman. Arestat în 1950, într-o încercare de înscenare din partea Securităţii. Torturat în anchete. Condamnat la 2 ani închisoare. A murit în 1952, la scurt timp după eliberare, ca urmare a torturilor din perioada detenţiei.

RAUTEN, Constantin. N. la 5 feb. 1925. Din Roman – Neamţ. Medic. Condamnat în 1958 la 6 ani închisoare de T.M. Iaşi, pentru uneltire contra ordinii sociale.

RAUTEN, Constantin. N. 5 feb. 1925. Fiul lui Dumitru şi al Anicăi. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAUTZKY, Vladimir. N. la 24 mar. 1913. Fiul lui Andrei şi al Tatianei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAUŢCHI, Elena. Din com. Buda Mică, raionul Noua Suliţă, Basarabia. Deportată pe 13 iun. 1941 în U.R.S.S. A murit în detenţie.

RAUŢCHI, Ion. Din com. Buda Mică, raionul Noua Suliţă, Basarabia. Ucis în masacrul de la Lunca din 6 feb. 1941.

RAUŢCHI, Ştefan. Din com. Buda Mică, raionul Noua Suliţă, Basarabia. Deportat pe 13 iun. 1941 în U.R.S.S. Mort în detenţie.

RAVASZ, Ludovic. N. la 2 iun. 1913. Fiul lui Ludovic şi al Anei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAVASZ, Victor. N. la 1 sep. 1925. Fiul lui Dionisie şi al Iulianei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAVEICA, Mihai. N. la 23 mai 1913. Fiul lui Gheorghe şi al Elenei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAVLIUC, Ivan G. N. în 1885. Din com. Zăbriceni, Basarabia. Ţăran înstărit. Deportat în U.R.S.S., împreună cu soţia, Elizaveta

RAVLIUC, Elizaveta. N. în 1882. Vezi Ravliuc Ivan.

RAZA, Gheorghe. Din jud. Arad. Condamnat.

RAZENKRANTZ. Muncitor vopsitor. Condamnat în 1950. Detenţia în pen. Gherla, unde a fost bătut cu sălbăticie de „reeducaţi”, printre care Hentes Nicolae şi Rek Ştefan. La scurt timp după acest incident a decedat.

RAZGA, Aurel. Din Timişoara. Elev. Anchetat la Securitatea din Timişoara

RAZI, Stanca Maria E. N. la 27 mai 1941 în satul Ghergani – Dâmboviţa. Din Cernavodă – Constanţa. D.O. în Bărăgan, între 1951-1962.

RAZIM, Ion. N. la 2 aug. 1913. Fiul lui Dumitru şi al Paraschivei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAZIM, Tănase. N. la 28 oct. 1921. Fiul lui Ion şi al Dochiei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.).

RAZMAN, Mauriciu. N. la 17 oct. 1905. Fiul lui Andrei şi al Carolinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RAZOPOL, Gheorghe. N. la 11 nov. 1931. Fiul lui Leonida şi al Maricăi. Condamnat.

RAZU, Alexandru. N. în 1880. Din Nisporeni, Basarabia. Stabilit în Chişinău, str. Mihai Viteazul, nr. 42. Deportat pe 13 iun. 1941.

RAZU, Alexandru. N. în 1879. Stabilit în Chişinău, str. M. Eminescu, nr. 9. Deportat pe 13 iun. 1941 în Kazahstan.

RAZUMENCO, Galina. N. în 1937. Vezi Razumenco Panfil S.

RAZUMENCO, Nadejda. N. în 1916. Vezi Razumenco Panfil S.

RAZUMENCO, Panfil S. N. în 1914. Din oraşul Ungheni. Chiabur. Deportat în 1949, împreună cu soţia, Nadejda şi fiica, Galina.

RĂBĂGALĂ, Virgil. N. în 1927. Revizor la C.F.R. Cluj. Condamnat, în 1949, în urma unui proces orchestrat de Securitate. Detenţia la pen. Aiud, unde a murit în 1951, din cauza regimului carceral de exterminare.

RĂBUBULEA, Viorel. N. în 1923. Din com. Lupşa – Cluj. Arestat. A murit de inaniţie în 1947, în pen. Aiud.

RĂCARU, Nicolae A. N. la 24 mar. 1899 în com. Cuza Vodă – Călăraşi. Condamnat în 1952. A murit pe 26 mar. 1952 în lg. Poarta Albă, din cauza regimului exterminatoriu.

RĂCĂŞANU, Constantin. Arestat la vârsta de 16 ani. Detenţia în pen. Gherla, Aiud şi lg. Peninsula.

RĂCĂŞANU, Ştefan. Din com. Buciumi – Sălaj. Preot. Membru P.N.Ţ. Arestat. Condamnat prin sent. 1050/1952 a T.M. Cluj. Detenţia în pen. Jilava, Gherla şi lg. Peninsula.

RĂCEANU, Liviu. Din Făgăraş – Braşov. Condamnat în 1951 de T.M. Braşov, pentru sprijinirea partizanilor.

RĂCEANU, Mircea Gr. N. 17 oct. 1935, la Bucureşti. Domiciliat în Bucureşti, str. Aviator Adrian Darian nr. 2, bl. 23. Absolvent al Institutului de Relaţii Internaţionale de la Moscova. Director adjunct al Direcţiei a V-a – America de Nord şi de Sud – din Ministerul de Externe. Arestat la 31 ian. 1989. Învinuit de trădare şi spionaj, pentru că a sprijinit un grup de veterani comunişti la redactarea unor scrisori de protest împotriva lui N. Ceauşescu. Anchetat cu duritate de col. Emil Rădulescu şi lt. col. Gheorghe Caraşca. În vara lui 1989 a fost condamnat la moarte (completul de judecată: preşedinte, col. Gică Popa, procuror, col. Mureşanu). Eliberat pe 23 dec. 1989 din pen. Calea Rahovei.

RĂCEANU, Trandafir. N. la 8 mai 1909 în com. Petreşti – Dâmboviţa. Arestat în 1960 pentru că a participat la revolta din comună împotriva colectivizării şi a pătruns, alături de alţi săteni, în gospodăria colectivă, pentru a distruge arhiva acesteia. Anchetat cu brutalitate la Securitatea din Piteşti. Condamnat la 48 de luni muncă forţată. Eliberat din lg. Periprava prin ordinul E/10102 al M.A.I. din 6 apr. 1962.

RĂCELESCU, Marcela. N. la 12 mar. 1944 în satul Scrada – Gorj. D.O. din 18 iun. 1951, într-un sat din Bărăgan, pentru 4 ani şi o lună.

RĂCELESCU, Mircea. N. la 17 mar. 1940 în com. Potlogeni – Olt. D.O. din 18 iun. 1951, într-un sat din Bărăgan, pentru 4 ani.

RĂCHIERU, Gheorghe Gh. N. la 24 iun. 1933. Din com. Ciupercenii Noi – Dolj. A activat împotriva colectivizării, redactând şi distribuind manifeste prin care îi îndemna pe săteni să nu muncească în gospodăria colectivă. La 3 iun. 1959 s-a aflat în fruntea colectivităţii de ţărani care, intraţi în curtea gospodăriei colective, au spart geamurile, au lovit un „tovarăş” activist venit să-i împrăştie şi au răsturnat maşina altor „tovarăşi” activişti de la centru. Arestat la 7 iun. 1959. Anchetat şi torturat la Securitatea din Craiova. Condamnat de T.M. Craiova la 5 ani muncă silnică, pentru instigare. Detenţia în lg. din bălţile Dunării.

RĂCHINĂ, Duţă. Ţăran. Arestat pe 1 ian. 1951, la Râmnicu Sărat.

RĂCHIŢAN, Vasile. N. în 1929. Din Banat. Condamnat în 1949. Detenţia în pen. Timişoara, Gherla ş.a.

RĂCILĂ, Alexandru. N. în 1928. Vezi Răcilă Matei V.

RĂCILĂ, Dumitru S. N. în 1900 la Topala-Cişmilia, Basarabia. Deportat în U.R.S.S., împreună cu soţia, Maria, şi copiii: Axenia, Eugenia şi Natalia.

RĂCILĂ, Gheorghe. Condamnat în 1950. Detenţia în pen. Gherla, minele Baia Sprie ş.a.

RĂCILĂ, Maria. N. în 1904. Vezi Răcilă Dumitru S.

RĂCILĂ, Matei V. N. în 1906. Din Bârlădeni-Ocniţa, Basarabia. Condamnat în 1945 la 10 ani închisoare. Soţia, Xenia, şi fiul, Alexandru, au fost deportaţi în 1949, în reg. Kurgan.

RĂCILĂ, Xenia. N. în 1907. Vezi Răcilă Matei V.

RĂCIŢEANU, Valeriu. N. la 20 ian. 1921 la Buziaş – Timiş. Condamnat în 1949 la 5 ani închisoare. Detenţia în pen. Timişoara, Aiud, Jilava. A ajuns şi în lg. Peninsula, unde s-a îmbolnăvit grav, datorită muncii epuizante, şi a fost trimis în brigada de bolnavi.

RĂCOARE, Florin I. N. la 5 nov. 1941. Din Dobrogea. D.O. într-un sat din Bărăgan, pentru un an şi şapte luni.

RĂDAŞCĂ, Savelie I. N. în 1921. Din com. Crasnoarmeiscoe. Condamnat la muncă silnică pe viaţă de T.M. din Harkov.

RĂDĂCINĂ, Ion. Şef serviciu Investiţii la Combinatul Chimic Craiova. Anchetat în 1975, împreună cu ing. Udristoiu Virgil, şef serviciu Import la acelaşi combinat. Au fost acuzaţi că având acces la informaţii care constituiau secrete de stat au stabilit relaţii cu cetăţeni străini, fără a informa autorităţile.

RĂDĂŞAN, Nicolae. N. la 9 aug. 1920. Din com. Soloneţ – Suceava. Inginer agronom (după alte informaţii – poliţist). Arestat. Acuzat de spionaj. Condamnat la moarte în timpul degradării relaţiilor cu Iugoslavia. Executat la 10 iun. 1954, la Timişoara.

RĂDĂŞANU, Mihai. N. în 1924. Muncitor sudor şi instalator. Arestat în 1955. Omorât în anchetă la 23 mar. 1955.

RĂDEANU, Alexandru Gh. N. la 14 iun. 1920, în com. Frumuşelu – Bacău. Din Mangalia. D.O. din 1951, într-un sat din Bărăgan, pentru 4 ani şi 3 luni.

RĂDEANU, Vasile N. N. în 1930. Din com. Scânteia – Iaşi. Arestat pe 23 aug. 1949 pentru că a compus un manifest împotriva partidului comunist şi a membrilor lui pe care l-a afişat pe uşa gospodăriei colective din satul Boroşeşti. Condamnat la 6 luni închisoare.

RĂDESCU, Ion Gh. N. la 30 mai 1903 în com. Războieni – Bacău. Învăţător. Arestat pe 24 apr. 1958. Învinuit că a complotat împotriva colectivizării şi a defăimat sistemul prin care erau anihilaţi opozanţii colectivizării în ţară. Anchetat prin tortură la Securitatea din Bacău. Judecat într-un proces înscenat şi acuzat de uneltire contra ordinii sociale. Condamnat la 6 ani închisoare, prin sent. 577/21 oct. 1952 a T.M. Iaşi. Detenţia în pen. Jilava, Gherla şi lg. din bălţile Dunării.

RĂDESCU, Nicolae. N. la 30 mar. 1874 la Călimăneşti – Vâlcea. Absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri de Cavalerie. Participant la campania din Bulgaria, din 1913, cu gradul de căpitan. A intrat în primul război mondial cu gradul de maior şi a ieşit cu gradul de colonel, în 1919. Remarcat de Alexandru Averescu în luptele de pe valea Buzăului şi a Topologului. Răsplătit cu numeroase distincţii militare. În 1920 regele Ferdinand I l-a numit adjutant regal, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1926, când a plecat pentru 2 ani ataşat militar al României la Londra. Revenit în ţară, a fost avansat la gradul de general de brigadă. A ocupat poziţii dintre cele mai înalte în armată, până în 1933, când, decepţionat de afacerile făcute de Carol II pe seama armatei, a demisionat. A continuat să apere demnitatea Armatei române înjosită prin cedările teritoriale ale lui Carol II şi prin cutezanţa lui Killinger care îşi permisese să-i insulte pe politicienii români care nu erau de acord cu războiul de dincolo de Nistru. Acestuia i s-a adresat astfel: „Şi eu sunt unul din acei infami politicieni români la care vă referiţi. Am susţinut şi susţin şi acum că trupele române n-au ce căuta dincolo de Nistru, în timp ce la Vest România continuă a fi ciuntită”. După această replică, gen. Rădescu a fost internat în lg. de la Târgu Jiu şi, după 3 luni, în ian. 1942, i s-a dat D.O. la Târgu Jiu. Bolnav fiind, a fost dus sub pază la Băile Herculane, în mai 1942, iar la 29 sep. 1942 i s-a fixat D.O. la Bucureşti, pe str. Nerva Traian. În 1944 a fost reactivat ca general de corp de armată şi apoi numit şef al Marelui Stat Major într-un moment foarte delicat, când trebuia să se facă faţă presiunilor sovieticilor referitoare la aplicarea Convenţiei de Armistiţiu. Protocolul semnat la 26 oct. 1994 a dovedit că gen. Rădescu a susţinut cauza României şi a Armatei române. Despre acest Protocol a declarat: „Protocolul îl semnez ca fiindu-mi impus de Comisia Aliată (sovietică de fapt) de Control şi în scopul de a evita consecinţele dăunătoare operaţiilor comune contra Germaniei şi Ungariei.” „De la prima conferinţă pe care am avut-o ca şef de Stat Major cu personalul militar sovietic al Comisiei Interaliate de Control, mi-am dat seama că guvernul sovietic nu avea nici cea mai mică intenţie de a respecta clauzele armistiţiului, nici să câştige prietenia poporului român. Toate eforturile sale vizau, dimpotrivă, subjugarea României.” Corectitudinea ideilor politice ale lui Nicolae Rădescu primeşte o confirmare, una dintre multele care ar putea fi citate, şi din raportul înaintat de viceamiralul aerului de la Misiunea britanică din Bucureşti, transmis de F.D. Stevenson, la 5 nov. 1944, după discuţia particulară avută la Palat: „Regele mi-a spus că este convins că Rusia intenţionează să înglobeze România şi că ori de câte ori el a încercat să formeze un guvern, având un acord realizat între partide, Rusia a sabotat permanent formarea guvernului, ridicând piedici de ultim moment... El se temea de Rusia şi considera că poate fi dus în Rusia în orice moment...” Pe 6 dec. 1944 a fost numit prim-ministru, acceptat de sovietici. A avut o guvernare tulburată de manipulările comuniştilor pentru acapararea puterii şi de imixtiunile sovieticilor. S-a ajuns până la a se trage în cabinetul primului-ministru, care a scăpat ca prin minune, s-a tras şi în Palatul Regal, cu care ocazie au fost răniţi tineri care-l ovaţionau pe Rădescu. Vîşinschi a impus însă, la Palat, în mod imperativ, înlocuirea primului-ministru. La 28 ian. 1945, în faţa pericolului care-l ameninţa, Rădescu s-a refugiat la Legaţia engleză. După două luni i s-a garantat „libertate” sub pază la domiciliul său din Clopotarii Vechi, unde nu avea voie nici să iasă cineva de la el şi nici să intre cineva la el, iar doctorul putea veni doar după intervenţia Misiunii americane. Paza era ordonată de Petru Groza şi asigurată de comisarul Blok. La 20 dec. 1945 a cerut să fie trimis în judecată şi să i se dea dreptul să se bucure de libertate ca orice cetăţean. Era perioada în care Moscova voia să lărgească guvernul cu câte un membru P.N.Ţ. şi P.N.L. până la frauda electorală pe care o pregătea cu ocazia alegerilor din 1946. Aşa-zisa pregătire a alegerilor libere avea în program şi scoaterea din circulaţie a persoanelor marcante din viaţa publică, printre care se găsea şi gen. Rădescu. Soluţia aleasă a fost implicarea acestuia în înscenarea care s-a numit procesul „Sumanelor negre”. La 26 mai 1946 au început arestările în acest caz iar pe listele pregătite de Nicolschi în colaborare cu N.K.V.D.-ul figura şi Rădescu. Generalul Aldea fusese deja arestat. Singura soluţie salvatoare pentru general era plecarea din ţară. Cei din anturajul său au pregătit rapid şi eficient această plecare. S-a aranjat ca pe 15 iun. pilotul Nicolae I. Spuza, zis Moşu, să obţină un zbor de probă Bucureşti-Tecuci şi pe lângă benzina de care era nevoie pentru această cursă să obţină 1800 de litri în plus. La 17 iun. 1946 avionul a fost adus pe un aeroport neutilizat de la marginea Bucureştiului. Generalul şi secretarul său, ing. Barbu Niculescu, s-au urcat în avionul de tip vechi, Savoia-Marchetti, care a decolat spre Turcia. Generalul ar fi dorit să aterizeze în Cipru, dar au fost nevoiţi să aterizeze la Nicosia în după-amiaza de 17 iun.1946. La 18 nov. 1946 N. Rădescu a fost condamnat la 2 ani de închisoare în contumacie, într-un proces cu peste 90 de acuzaţi, alături de alte nume sonore: generalii Aurel Aldea, Constantin Eftimiu, amiralul Horia Măcellariu ş.a. În mar. 1947 a conceput manifestul „Români şi românce”, expediat prin poştă unor personalităţi la care n-a ajuns niciodată, dar făcut public pe calea undelor sau în presa exilului. A continuat să militeze pentru apărarea drepturilor româneşti în străinătate. A murit la 16 mai 1953, la New York. În Testamentul iscălit cu o zi înainte de moarte se poate citi: „... Pentru voi care rămâneţi şi mai ales pentru tineretul nostru, aceasta este promisiunea unui mâine mai îndepărtat, un mâine în care ţara noastră şi poporul ei vor fi eliberate de sub puterea întunericului. Aceasta este valoarea ideală pentru care trebuie trăit şi luptat. Vouă vă las speranţele mele neîndeplinite, visurile şi rugăciunile pentru realizarea lor. Rămas bun şi Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi...” După 47 de ani şi 6 luni, osemintele eroului Nicolae Rădescu au fost aduse de la New York la cimitirul Bellu din Bucureşti, unde încă acel „mâine îndepărtat” nu se realizase, din aceleaşi motive ce-l făcuseră să plece cu avionul.

RĂDIŢĂ, Iacob P. Din com. Clocuşna – Dâmboviţa. Condamnat în 1945 la 25 de ani muncă silnică.

RĂDIŢĂ, Petru. N. la 18 ian. 1930. Funcţionar din Arad. Arestat în 1948. A fost anchetat timp de un an la Securitatea din Oradea.

RĂDOI, Carol. N. la 24 feb. 1915 în com. Cătunu – Teleorman. Din com. Vişina – Dâmboviţa. Fost prizonier în U.R.S.S. între 1942-1948. Arestat în 1958, pentru că a strâns bani pentru gruparea lui Puiu Atanasiu. La 26 oct. 1958 se afla în detenţie în pen. Aiud.

RĂDOI, Carol. Arestat pentru participarea la răscoala ţărănească împotriva colectivizării din com. Vişina – Dâmboviţa, din 21 ian. 1961.

RĂDOI, Constantin Şt. N. la 12 sep. 1944 în Slatina – Olt. Arestat în 1963 în urma unui denunţ, împreună cu Ioan Doană (v. Litera D) şi Cristian Pascarenco. Anchetat de cpt. Gh. Blidaru şi mr. Ion Alecu în arestul Securităţii din str. Uranus şi la Malmaison, pentru uneltiri contra orânduirii sociale şi acte pregătitoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei. Probele „capitale” au fost o harta a Europei ruptă dintr-o carte de geografie de clasa a IV-a şi câteva pagini dintr-un eseu filosofic despre condiţia umană, scris la vârsta de 16 ani. La proces a fost adus sub presiune ca martor al acuzării chiar tatăl său, pe atunci activist de partid. Condamnat de T.M. Bucureşti, prin sent. nr. 126/2. iul. 1963. Pedepsele au fost stabilite în funcţie de „originea” fiecăruia: I. Doană, fiu de negustor, a primit un an şi 6 luni, C. Pascarenco, al cărui tată era funcţionar, un an, iar C. Rădoi, care avea origine proletară, deci cea mai „sănătoasă” a fost condamnat la doar 6 luni închisoare. Detenţia în pen. Jilava, unde l-a cunoscut, printre alţii, pe gen. Nicolae Dragomir, fostul şef de Stat Major al armatei a IV-a, fost ministru şi profesor la Facultatea de Drept, la Academia Comercială şi la Şcoala de Război, care l-a iniţiat în istoria doctrinelor economice şi i-a predat lecţii de limba italiană. După eliberare a continuat să fie supravegheat de Securitate, primind dese vizite acasă ori fiind „invitat” sub diferite pretexte la sediul din str. Beldiman, pentru declaraţii.

RĂDOI, Elefterie C. Din com. Bucura – Gorj. Condamnat la 24 de luni închisoare, prin dct. 446/27 sep. 1951. Detenţia în lg. de la Canal.

RĂDOI, Ion. Din com. Arcani – Gorj. Învăţător. Arestat în 1950. Implicat în mişcarea de rezistenţă condusă de Grigore Brâncuşi. Condamnat prin sent. 257/1952 a T.M. Craiova. Detenţia în pen. Jilava, Aiud, Gherla.

RĂDOI, Marin S. N. la 22 iul. 1904 în com. Gălăteni – Teleorman. Arestat pentru că s-a opus colectivizării şi i-a îndemnat şi pe alţi săteni să se retragă din gospodăria colectivă şi să participe la manifestări împotriva conducerii abuzive a autorităţilor comunale. Condamnat în 1961 la 36 de luni de muncă obligatorie. Eliberat pe 6 apr. 1962, prin dec. E/10102 a M.A.I.

RĂDOI, Martin. Din Banat. Elev. Arestat în 1949. Condamnat de T.M. Timişoara. Detenţia la pen. Târgşor, lg. Peninsula ş.a.

RĂDOI, Nicolae. N. la 1 mai 1922 în com. Tălmăcel – Sibiu. Absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj. Arestat pe 15 mai 1948. A evadat în aceeaşi noapte de la Siguranţă şi a stat ascuns în munţi 3 luni. A reuşit să fugă în Iugoslavia în rezervorul de apă al unui tren. Prins de autorităţile iugoslave a stat în detenţie un an, transferat în 7 închisori şi într-o mină de cărbuni din Bosnia. A evadat din nou şi a ajuns în Austria, câştigându-şi definitiv libertatea. Şi-a continuat studiile de medicină la institute de învăţământ de prestigiu la Paris (Sorbona), Canada (Universitatea Laval), S.U.A.

RĂDOI, Nicolae. Maior. Prizonier în U.R.S.S. după al doilea război mondial, a cunoscut lg. de exterminare sovietice, până în 1951, când s-a întors în România, unde a fost imediat arestat.

RĂDOI, Nicolae. Membru în Comitetul pentru apărarea credinţei. A fost agresat pe străzile Caransebeşului şi apoi arestat, pe 26 oct. 1978. Condamnat la un an şi 6 luni închisoare.

RĂDOI, Petre. Condamnat în 1949 de T.M. Timişoara.

RĂDOI, Pompilia Rodica. N. la 23 dec. 1940 în com. Voiteg – Timiş. D.O. din 18 iun. 1951, într-un sat din Bărăgan, pentru 4 ani şi o lună.

RĂDOI, Roman. Din Arad. Ofiţer. Arestat în 1958. Condamnat de T.M. Timişoara la 20 de ani de temniţă, pentru crimă de uneltire împotriva ordinii sociale.

RĂDOI, Teodor. N. la 19 iul. 1902 în com. Crevenicu – Teleorman. Preot în parohia Noua Văcărească – Călăraşi. Membru P.N.Ţ. Arestat pe 31 aug. 1959, din cauza unui informator care a declarat că preotul i-ar fi spus unui ţăran că a greşit când s-a înscris în gospodăria colectivă pentru că o să moară de foame. După o anchetă dură a fost judecat şi condamnat de T.M. Bucureşti la 7 ani muncă silnică, prin sent. 22/22 ian. 1960, pentru uneltire contra ordinii sociale. Detenţia în pen. Jilava, Gherla ş.a. Eliberat în urma graţierii din 1964.

RĂDOI, Simion. N. la 17 nov. 1924 în com. Comloşu Mare – Timiş. D.O. din 18 iun. 1951, într-un sat din Bărăgan, pentru 4 ani şi o lună.

RĂDOI, Vasile I. N. la 25 mai 1911 în com. Tălmaciu – Sibiu. Fierar. Arestat pe 15 feb. 1959. Anchetat cu cruzime la Securitatea din Sibiu, sub comanda lui Gh. Crăciun. Condamnat la 4 ani închisoare. A murit în 1960 în pen. Gherla.

RĂDOICEANU, E. Partizan din grupul lui Constantin Cenuşe, care a acţionat în Obcinele Bucovinei, începând din 1944. Condamnat în lipsă prin sent. 86/31 ian. 1946 la 3 ani închisoare de Curtea Marţială a Corpului IV teritorial Iaşi. S-a presupus că fusese deja prins de N.K.V.D. şi dus în Siberia pentru că nu s-a mai ştiut nimic despre el după 1945.

RĂDOIU, Gheorghe. Student. Arestat în 1948. Condamnat de T.M. Bucureşti. Detenţia în pen. Jilava, de unde a fost transferat în ian. 1949 în pen. Piteşti, unde a trecut prin reeducare, iar la 6 iun. 1950 a ajuns în pen. Gherla.

RĂDUCAN, Agripina. N. în 1915. Soţia lui Răducan Miron P. Deportată pe 13 iun. 1941 în Kazahstan, împreună cu copiii: Gheorghe şi Fiodor.

RĂDUCAN, Constantin. N. la 13 nov. 1913. Fiul lui Florea şi al Ioanei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Constantin. N. la 29 aug. 1944. Fiul lui Ilie şi al Vioricăi. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Constantin. N. la 21 feb. 1902. Fiul lui Ioan şi al Ecaterinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Constantin. N. la 5 iun. 1939. Fiul lui Paraschiv şi al Vasilicăi. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Drăgoi. N. la 28 nov. 1897. Fiul lui Petre şi al Călinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Elena. N. la 13 aug. 1913. Fiica lui Mihalache şi a Ilincăi. Condamnată. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Fiodor. N. în 1939. Vezi Răducan Agripina.

RĂDUCAN, Gheorghe. N. în 1936. Vezi Răducan Agripina.

RĂDUCAN, Ilie Eric. N. la 26 oct. 1912. Fiul lui Carol şi al lui Sali. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Ioan. N. la 24 iul. 1915. Fiul lui Ioan şi al Elisabetei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Ioan. N. la 6 iun. 1931. Fiul lui Radu şi al Stanei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Mihail. N. la 22 iun. 1911. Fiul lui Şerban şi al Eugeniei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Miron P. N. în 1912. Din oraşul Şoldăneşti. Fost poliţist. Supus represiunii din 1941, fiind considerat „element social periculos”.

RĂDUCAN, Nicolae. N. la 23 iun. 1911. Fiul lui Teodor şi al Elisabetei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Paraschiv. N. la 2 mar. 1891. Fiul lui Nicolae şi al Constandei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Roşca. N. la 22 mar. 1904. Fiul lui Dinu şi al Ioanei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUCAN, Stan. N. la 16 mai 1925. Fiul lui Ilie şi al Alexandrei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)