Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc

http://www.exilul-romanesc.ro/

"Memoria exilului românesc

Studierea şi mai buna cunoaştere a unor pagini importante din istoria României ultimei jumătăţi de veac beneficiază acum de un cadru instituţionalizat: Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc.

Înfiinţat prin Hotărârea nr. 656 din 5 iunie 2003 a Guvernului României, institutul este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale. El este subordonat Guvernului şi coordonat de Ministerul Culturii şi Cultelor.

Din decembrie 1989, a început să se vorbească deschis despre activitatea românilor refugiaţi în străinătate după instalarea regimului comunist în România. În acei ani sumbri ai dictaturii, exilul a fost purtătorul unor valori şi al unor idealuri de libertate, democraţie, independenţă naţională ce nu se mai puteau exprima în ţară.

În Franţa, Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Elveţia, Canada, America Centrală sau Australia s-au constituit puternice centre de grupare şi acţiune ale exilului românesc. O situaţie specială era în Israel, unde, de asemenea, se aflau stabiliţi cetăţeni evrei originari din România.

Noul institut îşi propune şi efectuarea unor studii în ţară şi străinătate pentru cunoaşterea în toată complexitatea a fenomenului exilului românesc. Va achiziţiona, identifica şi conserva orice mărturii documentare, publicaţii, fotografii, benzi magnetice cu înregistrări ş.a., referitoare la fostul exil. Pe baza studierii surselor de arhivă, a memorialisticii, a presei, a mărturiilor persoanelor în viaţă vor fi realizate şi publicate studii, monografii, scrieri memorialistice, albume fotografice etc.

Institutul se va ocupa de ajutorarea materială a acelor instituţii ale fostului exil care trebuie să rămână în străinătate ca prezenţe active româneşti în ţările respective. Va asigura, de asemenea, îngrijirea mormintelor personalităţilor exilului decedate în străinătate şi, după caz, va proceda, cu acordul familiei, la repatrierea şi reînhumarea acestora, potrivit legii.

Reamintim cititorilor noştri că, în nr. 2/1993, Cristian Popişteanu, directorul revistei Magazin istoric, semnala necesitatea iniţierii unor acţiuni concertate privind studierea trecutului diasporei şi exilului românesc.

Pe lângă institut, funcţionează Consiliul de garanţie morală, cu atribuţii consultative de specialitate, alcătuit din personalităţi reprezentative şi recunoscute ale fostului exil, membri ai Asociaţiei foştilor refugiaţi politici. Ca organ consultativ, institutul are un Consiliu ştiinţific, format din istorici, publicişti, personalităţi publice ş.a.

Începând din 1 septembrie 2003, Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc şi-a intrat oficial în drepturi, având sediul în Bucureşti, str. Polonă, nr. 1-5, sectorul 1. Preşedinte al său a fost numit, pentru o perioadă de 5 ani, dl. Dinu Zamfirescu, cunoscută personalitate a exilului românesc din Franţa, unde a militat pentru denunţarea abuzurilor regimului comunist din România.

La început de drum, urăm cercetătorilor şi colaboratorilor Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc multe şi rodnice succese."

" Disidenta si exil" - amintiri ai ultimilor ani din perioada comunismului

http://stiri.rol.ro/stiri/2004/10/158099.htm

Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc a organizat vineri seara dezbaterea cu tema "Disidenta si exil", menita sa readuca in memoria romanilor si in special a tinerei generatii ultimi ani din perioada comunista.

Invitatii Doina Cornea, Leontin Iuhas si dr. Ion Vianu au evocat momente mai putin fericite ale anilor 80-89, perioada in care romanii erau privati de alimente, lumina, caldura si, nu in ultimul rand, de libertatea de exprimare.

Comentariile celor trei disidenti ai perioadei comuniste au fost insotite de secventele unui film-reportaj realizat inainte de 89 de jurnalistul belgian Joys Dubie.

"Revazand aceste secvente simt acum ca lupta mea nu a fost in zadar. Dincolo de mizeria fizica, lupta mea a fost dirijata spre degradarea spirituala a neamului romanesc", a spus Doina Cornea, care a evocat pe larg succesiunea textelor trimise in eter impotriva regimului ceausist si preluate de posturile de radio Europa Libera, Vocea Americii, BCC, Radio France International.

Alaturi de fiul sau Leontin Iuhas, Doina Cornea a dorit sa multumeasca acestor posturi de radio, ambasadelor, ziaristilor straini acreditati la Bucuresti, care au facut posibil ca protestul lor sa ajunga in lumea intreaga si au contribuit ulterior la eliberarea lor din inchisorile comuniste. "Astfel, exilul a ajuns sa cunoasca ce se intampla in Romania", a adaugat Leontin Iuhas.

Rolul fundamental al exilului romanesc a fost evocat si in cuvantul dr. Ion Vianu, care a facut parte din cei care au dorit cu fervoare sa paraseasca Romania.

La dezbatere a fost prezent, alaturi de numerosi invitati si membri ai Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc, printul Radu de Hohenzollern-Veringen. ROMPRES "

" Cei cinci care au speriat Estul sau ocuparea Legatiei de la Berna

La Editura Polirom, in Colectia „Document“ a aparut anul trecut cartea istoricului Stejarel Olaru - Cei cinci care au speriat Estul, un volum despre atacul asupra Legatiei Republicii Populare Romane de la Berna din 14 februarie 1955. Aceasta carte a facut obiectul unei discutii care a avut loc joi seara la Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc. Au fost prezenti la aceasta intalnire, printre altii, Dinu Zamfirescu, Adrian Cioroianu, Stejarel Olaru, Radu Campeanu. Cel care a luat primul cuvantul a fost presedintele Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc, Dinu Zamfirescu: „Inauguram astazi un ciclu de discutii asupra unor carti eveniment care au preocupat exilul romanesc. Se vor numi «Reuniunile INMER» si ne dorim ca ele sa fie lunare, dar inca nu am stabilit urmatoarea intalnire. Astazi vorbim despre cartea lui Stejarel Olaru Cei cinci care au speriat Estul. In ’55 ma aflam in Romania si actiunea pe care au avut-o cei cinci tineri romani in ocuparea Legatiei de la Berna a fost o sperietura pentru serviciile din Est. Cartea despre care vorbim astazi este foarte interesanta, foarte bine construita si foarte bine venita. Ea trebuie citita pentru a completa un gol“. La randul sau, istoricul Neagu Djuvara si-a aratat retinerea vizavi de scopul si impactul pe care-l poate avea aceasta carte asupra publicului cititor. „Cui ii este destinata aceasta carte?“ este o intrebare pe care distinsul istoric a pus-o in discutie.
In anii ’55, Neagu Djuvara se afla departe de tara, in Austria, motiv pentru care el este „un martor auditiv al momentului“, dupa cum singur s-a autointitulat. Dupa cum am mai mentionat, Neagu Djuvara se intreba „daca aceasta carte este scrisa pentru a-i lumina pe cei tineri asupra acestui fapt de acum 50 de ani, sau este o carte de eruditie? Volumul este extrem de bine construit, si sunt sigur ca Stejarel Olaru a muncit foarte temeinic. Insa efectul acestui volum este negativ pentru un cititor al anului 2004. Nu este o carte care sa lumineze, iar dupa parerea mea nu-si atinge scopul, acela de a avea efect asupra publicului. Cu cine avem de-a face acum? Care este publicul nostru?“ s-a intrebat Djuvara. Si raspunsul tot la el s-a aflat: „Inainte pe oameni ii chemau Ionescu, Popescu, acum ii cheama Ion Gheorghe, sau Gheorghe Ion, Ilie Nastase sau Nastase Ilie“.
Cel care a scris cuvantul inainte al cartii, Adrian Cioroianu, nu a fost intru totul de acord cu Neagu Djuvara, neparandu-i-se o idee buna editarea unei brosuri de istorie mai scurta, asa cum si-ar dori Djuvara. „Eu sunt un cititor privilegiat. Am aflat de preocuparea lui Stejarel din vara anului 2002, atunci cand a fost invitat la o emisiune de istorie; este o onoare pentru mine ca am scris cuvantul inainte al acestei carti. Ea este alcatuita din doua parti cvasiegale, 140 de pagini de istorie povestita de autor si 140 de pagini de documente. Si eu am aceleasi neclaritati in ceea ce priveste impactul pe care-l poate avea o carte de istorie. Insa scoaterea in paralel a unei brosuri, a unei povesti de istorie, in format de carte de buzunar, costa foarte mult. In ceea ce priveste evenimentele din ’55, eu fac parte dintr-o generatie care s-a sustras acelei istorii. Iar generatiile care au urmat au fost tinute la adapost, neputand afla nimic despre evenimentele din ’55. Este un capitol de istorie in privinta caruia ar trebui sa reflectam. Prin astfel de lucrari se va face procesul comunismului. Stejarel nu este procuror, ci un avocat al istoriografiei“, a spus Cioroianu.  
Cert este ca Stejarel Olaru a scos la lumina un capitol al istoriei comunismului romanesc, avand in centru actiunea grupului de la Berna, condus de Beldeanu. Cel mai greu pentru autor a fost lupta cu arhivele: „Informatiile pe care le ofera Arhiva Fostei Securitati, si la care n-ai acces astazi, se gasesc si in alte arhive. Si exista informatii si despre rapiri“, a mentionat Stejarel Olaru. Veronica Gherasim "