Lagărul Borzeşti

Eliberându-se aproape la două-trei zile câte un lot de deţinuţi cu pedepse administrative, numărul deţinuţilor se împuţina. Cei care mai rămăseseră am fost toţi transferaţi în lagărul Borzeşti, o subunitate a lagărului Oneşti. Aici am fost amestecaţi fără a se mai ţine cont de culoarea politică. Acest lucru s-a petrecut prin luna mai 1954. Cât timp am stat la Borzeşti, deţinuţii n-au mai fost scoşi la muncă. Eram toţi pe picior de aşteptare fiindcă aproape zilnic se mai elibera câte un lot mai mare sau mai mic. Pe la jumătatea lui iunie 1954 au venit câţiva ofiţeri de securitate şi ne chemau la birourile coloniei unde ni se completa o fişă cu datele personale declarate de fiecare şi confruntate cu datele dintr-un dosar alăturat. Cum eram la aceeaşi masă cu ofiţerul respectiv, unul în faţa celuilalt, trăgeam cu coada ochiului la ceea ce scria el acolo, trebuind să citesc de-a-ndoaselea scrisul lui nu prea citeţ. Pe fişa respectivă am descifrat sigur cuvintele “raionul Călăraşi” şi “comuna Olan”. Revenind între deţinuţi şi povestindu-le ce-am putut eu să observ, cei care mai cunoşteau regiunea nu auziseră de acest nume de comună. Adevărul era că eu nu putusem citi bine, fiindcă satul se numea Olaru şi nu Olan, care practic nu exista. Şi satul Olaru era un sat nou format din deportaţii bănăţeni duşi în Bărăgan şi care nu exista înainte de comunişti, iar ceilalţi n-aveau de unde să-l cunoască. Alţii care au fost chemaţi odată cu mine au aflat mai sigur denumirea localităţii unde urmau să fie trimişi.