Bajenie si surghiun

A doua arestare

În după-amiaza acelei zile mă aflam în cantină după servirea mesei şi mă pregăteam să eliberez alimentele pentru meniul de-a doua zi, urmând să mă duc iarăşi s-o văd pe mama, la spital. Atunci am văzut doi civili care băteau în uşa de la intrare făcând semn să le deschid. Le-am deschis uşa şi, fără să spună bună ziua, mă-ntreabă cum mă cheamă. La rândul meu le cer să se prezinte ca să ştiu cu cine stau de vorbă. Unul din ei, cel care se interesase de mine, scoate din buzunarul de la piept o legitimaţie pe care scria sublocotenent Bruda şi îmi pune în vedere că n-am voie să părăsesc localul şi să eliberez alimentele pentru a doua zi pentru toate mesele. Mi-am dat seama că sunt securişti îmbrăcaţi civil şi am trecut la eliberarea alimentelor din magazie, dându-le în primire bucătăresei. Bucătăreasa se zăpăcise, nu ştia ce se-ntâmpla cu mine, nici nu aveam meniul pregătit pe-a doua zi, iar securistul şi celălalt civil, care era şoferul de pe maşină, ne grăbeau. Am dat alimentele la care nici nu asistasem la cântărire şi numărare, ci numai bucătăresele singure. Am încuiat magazia şi am plecat. Maşina aştepta afară, dar în maşină se afla şi ofiţerul securist Şerban de la Securitatea din Piatra Neamţ care le-a arătat drumul spre locuinţa mea şi a oprit maşina chiar la poarta casei mele. În timpul cât eu eliberam alimentele din magazie, i-am putut şopti unei ospătăriţe să meargă s-o anunţe pe prietena mea de cele ce se întâmplau pentru ca ea, la rândul ei, să-l anunţe pe Bursuc care era tot în Piatra Neamţ.

Ajunşi la gazda mea mi s-a făcut o percheziţie amănunţită, camera rămânând în urma mea ca după un taifun: perne desfăcute, cămăşi aruncate, pături şi aşternut călcate în picioare etc. Bruda mi-a cerut cheile de la cantină ca să le predea el la Bacău la ACC. I-am spus că am în buzunar şi nişte bani încasaţi pentru mesele flotante şi pe care mi-a cerut să-i predau după care ne-am urcat toţi trei în maşina securităţii cu număr de Bucureşti cu care veniseră să mă ia. L-am rugat pe securist să mă lase să trec pe la spital unde era internată mama ca să-i las nişte bani pentru eventuale cheltuieli, dar nici n-a vrut s-audă de-aşa ceva. Încă mai speram că vechii securişti pe care-i cunoşteam din detenţie ar fi putut să revină la sentimente mai umane, dar mi-au dovedit înc-odată că nu aveau nimic comun cu omenia. La Bacău i-am cerut securistului să mă ia şi pe mine când predă cheile ca să-i explic contabilului situaţia în care se găsea gestiunea, dar iarăşi n-a vrut să audă.

Noaptea am fost depus la securitatea din Bacău într-o celulă cu trei arestaţi politici cu care am stat până a doua zi după-masă. Când am fost îmbarcat în aceeaşi maşină, de data asta cu cătuşe pe mâini şi cu ochelari negri la ochi, pus în maşină pe capătul băncii din spate. În faţa mea se afla un alt cetăţean arestat îmbrăcat cu pufoaică şi cu căciulă cu urechi (model rusesc), tot cu cătuşe şi cu ochelari negri. Ni s-a atras atenţia să nu vorbim între noi. Abia la procesul înscenat la Bucureşti, aveam să aflu că persoana respectivă era Căliman Dumitru, originar din judeţul Mureş cu care lucrasem împreună în DO în aceeaşi echipă de dulgheri. Nici prin cap nu-mi trecea că el din Ardeal ar putea locui în Bacău. De fapt el lucra la un şantier care construia un pod peste Siret în apropiere de Bacău. A doua seară am fost depuşi la miliţia din Focşani, deoarece “tovarăşii securişti” au plecat prin satele din jur să cumpere vin. Mi-am dat seama de acest lucru fiindcă opreau prin sate şi-ntrebau pe diferiţi cetăţeni unde ar putea găsi un vin mai bun [lcb1] . Mi-aduc aminte că în timpul călătoriei, doi oameni care mergeau pe şosea au făcut semn să-i ia şi pe ei până în satul următor. Întrebându-i şi pe ei de vin oamenii le-au spus că ştiu pe cineva care ar putea avea aşa ceva, dar când au vrut să-i urce în maşină şi au văzut doi oameni arestaţi şi cu ochelari pe ochi şi cătuşe la mâini, au refuzat să urce cu toată insistenţa securiştilor. Cei doi ţărani din Vrancea au motivat că cetăţeanul pe care-l ştiu ei stă departe şi drumul este înfundat cu zăpadă. În felul acesta cei doi ţărani au scăpat de obligaţia de a-i conduce pe securişti şaşa că maşina şi-a continuat drumul până la Focşani. A doua zi după masă, în aceeaşi formaţie şi cu acelaşi mijloc de transport, am pornit spre Bucureşti. Am călătorit toată noaptea şi-n dimineaţa zilei de 16 ianuarie, înainte de a se lumina de ziuă am ajuns la…