Liceul Anastasie Başotă din Pomârla

 

    După revenirea din refugiu, activitatea liceului s-a desfăşurat într-o sărăcie neagră. Din inventarul liceului se mai păstrau în stare bună de folosinţă numai clădirile şi băncile elevilor. Laboratorul de ştiinţe fizico-chimice şi cel de ştiinţe naturale nu mai aveau aproape nimic din dotările necesare desfăşurării unui învăţământ cât de cât satisfăcător. Nu existau nici măcar scaune la catedră şi în cancelarie. Biblioteca liceului care avusese peste 14.000 de volume, mai rămăsese cu vreo câteva mii, în urma devastărilor făcute, după care a urmat o altă devastare din anii 1946-47, când din ordin ministerial se ardeau toate cărţile cu conţinut “burghezo-moşieresc” sau “reacţionar”. Era revoltător când vedeam că se puneau pe foc cărţi care nu aveau să se mai tipărească decât peste 50 de ani. Asta a rămas în urma unui refugiu şi a unui război pierdut.

    Cât de departe era acum Liceul Anastasie Başotă faţă de intenţia şi gândurile fondatorului său, care cerea în testament ca din averea sa “să se înfiinţeze pe moşia mea Pomârla un institut academic cu titlul: Institutul Anastasie Başotă, compus din toate clasele trebuitoare, ca un elev, când va isprăvi studiile în acest institut să fie primit în orice universitate europeană pentru învăţarea vreunei ştiinţe”, iar “din restul averii mele se vor trimite elevii cei mai cu talent, care vor termina studiile în acest institut academic, pentru a învăţa la o universitate străină oarecare, după dispoziţiile lor naturale”.

    Din păcate, testamentul boierului filantrop Anastasie Başotă n-a fost respectat. Prima dată sub guvernarea lui Armand Călinescu în 1938, liceul a fost desfiinţat şi transformat în liceu agricol, dar s-a revenit în urma protestelor rudelor din Basarabia, unde Başotă avea moşii. Rudele au ameninţat că vor cere prin justiţie să li se restituie averea lăsată liceului, dacă nu se respectă testamentul. Mi se pare că printre rudele lui Başotă se număra şi ministrul Inculeţ. A doua desfiinţare a liceului a venit sub comunişti în 1948, când a trecut prin mai multe schimbări: şcoală medie tehnică, şcoală profesională agricolă, şcoală agricolă de maiştri, ca în final să devină casă de copii şcolari.

    În anul 1998 foştii elevi ai liceului, legaţi de locul unde s-au ridicat, au reuşit să reînfiinţeze Liceul Anastasie Başotă cu două clase deocamdată.

    Liceul din Pomârla a fost înfiinţat în 1879 în baza testamentului lui Anastasie Başotă din 25 octombrie 1869, iar primul director a fost Samson Bodnărescu, membru al Societăţii Junimea din Iaşi şi care era vizitat la Pomârla de prietenii săi junimişti: Eminescu, Slavici şi Iacob Negruzzi. Samson Bodnărescu a condus liceul până în 1902 când a fost înmormântat lângă biserica din Pomârla. În aceeaşi biserică, construită de familia Başotă, se află şi mormântul lui Anastasie Başotă.