Grupul care a fost condamnat în 1977 la 1 an de muncă forţată la Canal, pentru că protestase public împotriva nerespectării Drepturilor Omului în România ceauşistă, a fost alcătuit din 5 persoane : Ioan MARINESCU, Radu NEGRESCU-SUŢU, Dan NIŢĂ, Raymond PĂUNESCU şi Nicolae WINDISCH.  Nu am cunoscut niciodată numele bestiilor de anchetatori decât după cum aceştia se adresau unii altora. Puteau fi adevăratele lor nume sau nume conspirative. Alătur lista numelor sub care i-am cunoscut noi :

…………………………………………………………………………………………………………….

Col. STANCIU şi Col. CHIRIAC -  ne-au anchetat şi bătut cu sălbăticie în mai multe rânduri la sediul Securităţii din str. Beldiman, în iunie 1977. Păunescu a fost scos pe targă, inconştient.

 

Judecătorul Liviu GIURGIU şi Procurorul Victor ZEICESCU - ne-au condamnat pe data de 5 iulie 1977, la 1 an de muncă forţată la Canal, executând ordinele Securităţii şi ale lui Ceauşescu, în cadrul unei mascarade de proces cu uşile închise şi fără posibilitatea de a avea un apărător legal. Condamnarea a fost pronunţată în baza legii 25/1976 pentru parazitism social, deşi eram cu toţii încadraţi în muncă.

 

Col. MATEI şi Col. RADULESCU - ne-au anchetat de mai multe ori, însă după metoda ,,securiştilor buni’’, fără a ne bate. Era o metoda perversă care uneori putea da rezultate, în cazul unor oameni epuizaţi fizic şi moral în urma bătăilor pe care le primiseră anterior. 

 

Maiorul CÂRNARU şi Colonelul-procuror BÂRCĂ - ne-au torturat pentru a înceta greva foamei, în locuinţa lui Radu Negrescu din Aleea Compozitorilor, cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, şi apoi la sediul Securităţii din Calea Rahovei. Radu Negrescu, ca gazdă, a fost bătut până la pierderea cunoştinţei şi lovit cu bastonul de cauciuc peste testicule.

 

Col. MAXIM din Medgidia - ne-a anchetat cu o cruzime ieşită din comun în perioada condamnării la Canal şi, în mod special, în timpul grevei foamei, în septembrie 1977, când ne lăsa fără cunoştinţă după bătăile  administrate cu sadism în scopul de a ne determina să încetăm greva.

……………………………………………………………………………………………………

 

Cam aceştia sunt cei de care-mi mai amintesc, după 27 ani. Au mai existat şi alţii, bineînţeles, dar nu le-am cunoscut niciodată numele. Din păcate, toţi cei din grupul nostru au decedat (cine ştie, poate ne-au dat lui ,,Radu’’, în Beldiman ?), aşa că nu mă mai pot consulta cu nimeni. Rămân oricând la dispoziţia Dvs. pentru lămuriri suplimentare. Cu salutari distinse,

 

Radu Negrescu-Suţu