[Rechizitoriul Procuraturii]

A.1. Prin rechizitoriul Procuraturii Militare Timişoara din 5 februarie 1990, au fost trimişi în judecată:

- inculpaţii general maior rez. Macri Emil, col. rez. Popescu Ion, col. rez. Sima Traian, col. rez. Teodorescu Filip, lt. col. rez. Anastasiu Gabriel, col. rez. Deheleanu Ion, lt. col. rez. Atudoroaie Gheorghe, maior rez. Radu Tinu, lt. col. rez. Corpodeanu Ioan, col. rez. Ghircoiaş Nicolae pentru complicitate la infracţiunea de genocid prevăzută de art. 26 raportat la art. 357 alin. 1 lit. a şi b, cu aplicarea art. 75 lit. a C[od] Pen[al];

- inculpaţii col. rez. Baciu Ion, maior rez. Veverca Iosif, maior rez. Avram Gheorghe, cpt. rez. Ciucă Valentin, cpt. rez. Preda Laurenţiu, cpt. rez. Mişea Eugen, cpt. rez. Grui Tiberiu, lt. maj. rez. Peptan Eugen, civ[il] Ganciu Gheorghe şi civ. Iosef Emilian-Zamfir pentru favorizare la infracţiunea de genocid prevăzută de art. 264 alin. 1 raportat la art. 361 alin. 2 şi la art. 357 alin. 1 lit. a şi b cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., iar

- inculpatul cpt. rez. Bucur Viorel pentru favorizare la infracţiunea de genocid prevăzută de art. 264 alin. 1 raportat la art. 361 alin. 2 şi la art. 357 alin. 1 lit. a şi b C. pen.

Au mai fost trimişi în judecată: inculpatul Popescu Ion şi pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals prevăzută de art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966, inculpatul Sima Traian şi pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 223 alin. 3 C. pen., iar inculpatul Ghircoiaş Nicolae şi pentru infracţiunea de distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. 1 şi 3 C. pen.

Inculpaţilor sus-menţionaţi li s-au imputat următoarele fapte:

În după amiaza zilei de 16 decembrie 1989, în urma manifestaţilor paşnice de protest ale unor credincioşi nemulţumiţi de iminenţa punerii în executare a hotărîrii judecătoreşti de evacuare a pastorului reformat Tokes Laszlo, la care s-au raliat ulterior şi alţi locuitori ai municipiului Timişoara, scandînd diferite lozinci împotriva regimului dictatorial al soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, inculpatul col. Popescu Ion, pe atunci inspector şef al Inspectoratului Judeţean Timiş al Ministerului de Interne, cu aprobarea coinculpatului Bălan Radu, care îndeplinea funcţia de prim secretar al Comitetului judeţean de partid Timiş, a dat dispoziţii forţelor din subordine să treacă la împrăştierea acelor grupuri de demonstranţi.

Pentru aducerea la îndeplinire a acestor dispoziţii, date în executarea planului unic de acţiune întocmit în baza ordinului 002600/1988 a ministrului de interne, au mai acţionat, în raport cu specificul atribuţiilor ce le reveneau din funcţiile deţinute, inculpaţii col. Sima Traian, şef al Securităţii judeţului Timiş, adjuncţii săi lt. col. Atudoroaie Gheorghe şi maior Radu Tinu, col. Deheleanu Ion, şef al Miliţiei judeţului Timiş, precum şi locţiitorul acestuia lt. col. Corpodeanu Ioan.

În cursul zilei de 17 decembrie 1989, după sosirea la Timişoara a inculpaţilor g-ral maior Macri Emil, col. Teodorescu Filip şi lt. col. Anastasiu Gabriel, în cadrul unui grup de ofiţeri de securitate trimişi din ordinul generalului col. Vlad Iulian, şeful Departamentului Securităţii Statului, precum şi a inculpatului col. Ghircoiaş Nicolae împreună cu un alt grup de ofiţeri din Inspectoratul General al Miliţiei, condus de generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, Ceauşescu Nicolae a hotărît, cu acordul fostului Comitet Politic Executiv al C.C. al P.C.R., să se treacă la reprimarea manifestaţiilor antidictatoriale prin folosirea armelor de foc.

În urma transmiterii acestei hotărîri în cadrul unei teleconferinţe organizate în jurul orelor 18 din seara zilei de 17 decembrie 1989, inculpaţii sus-menţionaţi au trecut la reprimarea demonstranţilor, acţiunile în care ei s-au implicat în acea seară şi în cursul nopţii de 17/18 decembrie 1989, precum şi în zilele următoare avînd ca rezultat uciderea a 94 de persoane, rănirea gravă a altor 300 şi dispariţia a 23 de persoane.

Concretizate, activităţile imputate inculpaţilor constau în următoarele:

1. Inculpatul general-maior Macri Emil, care a îndeplinit funcţia de şef al Direcţiei contrainformaţii economice din Departamentul Securităţii Statului, a transmis personalului din subordine hotărîrea de reprimare a manifestaţiilor antidictatoriale şi a trecut la punerea ei în executare, prin:

- organizarea culegerii de date informative de la locul manifestaţiei, din obiective economice şi locuinţe; în acest scop a dat dispoziţii să fie trimis personalul de securitate în rîndul demonstranţilor, să fie întrerupte legăturile telefonice urbane, interurbane şi internaţionale, să fie interceptate convorbirile telefonice, să fie executate operaţiuni de filaj, să fie instalate microfoane în locuinţe şi unităţi economice, să fie violată corespondenţa;

- izolarea populaţiei prin amplasarea de dispozitive care au blocat principalele căi de acces în şi din municipiul Timişoara;

- acordul ce şi l-a dat pentru înarmarea cadrelor de securitate şi miliţie cu arme şi muniţie de război, astfel că acestea, organizate şi conduse de generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, au acţionat cu aceste arme împotriva demonstranţilor în seara şi noaptea de 17/18 decembrie 1989;

- a aprobat în ziua de 18 decembrie 1989 planul întocmit de generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu de amplasare pe hartă a celor 8 dispozitive de luptă formate din forţe de miliţie, securitate şi trupe de grăniceri;

- a participat la acţiunea de sustragere din morga Spitalului judeţean Timiş a 40 cadavre ce au fost transportate şi incinerate la Crematoriul uman "Cenuşa" din Bucureşti, în care scop a luat legătura cu Ganciu Gheorghe, care răspundea de crematoriul respectiv.

2. Inculpatul col. Popescu Ion, îndeplinind funcţia de inspector şef al Inspectoratului judeţean Timiş al Ministerului de Interne, a trimis în după-amiaza zilei de 16 decembrie 1989, la cererea primului secretar al Comitetului judeţean de partid, Bălan Radu, 80 ofiţeri şi subofiţeri de miliţie echipaţi cu căşti, scuturi şi bastoane pentru a acţiona împotriva demonstranţilor, a dispus în noaptea de 16/17 decembrie 1989 să fie reţinute peste 200 de persoane ce manifestau paşnic, a făcut parte din comandamentul de reprimare a revoluţiei constituit în ziua de 17 decembrie 1989 pe linie de securitate şi miliţie precum şi din cel instituit şi coordonat de Coman Ion la fostul Comitet judeţean de partid Timiş şi a dat ordin de înarmare a personalului din subordine inclusiv cu muniţie de război, dirijînd totodată forţele de miliţie şi securitate pentru reprimarea revoluţiei.

După înlăturarea dictaturii, acelaşi inculpat a fost surprins, în localitatea Ineu, pe cînd conducea un autoturism căruia îi aplicase un număr de înmatriculare fals.

3. Inculpatul col. Sima Traian, şef al Securităţii judeţului Timiş, a făcut parte din comandamentul de securitate condus de generalul Macri Emil, în care calitate a organizat activităţile de obţinere a informaţiilor ce erau necesare pentru reprimarea revoluţiei şi a dispus să fie antrenaţi lucrători din subordine pentru identificarea şi neutralizarea conducătorilor manifestanţilor.

Acelaşi inculpat a furnizat comandamentului din care făcea parte, datele informative obţinute de la subalterni, a ţinut o permanentă legătură cu generalul Nuţă Constantin, care coordona acţiunile de reprimare a populaţiei şi a contribuit la organizarea sustragerii şi transportării celor 40 cadavre, în vederea incinerării acestora.

Tot acest inculpat şi-a însuşit, din fondurile destinate acoperirii cheltuielilor pentru realizarea muncii informative suma de 515500 lei, ce i-a fost ridicată cu ocazia percheziţiei ce i s-a făcut la 30 decembrie 1989.

4-7. Inculpaţii col. Teodorescu Filip, locţiitor al şefului Direcţiei contraspionaj, lt.col. Anastasiu Gabriel, locţiitor al şefului Direcţiei informaţii interne, ambii din Departamentul Securităţii Statului, lt. col. Atudoroaie Gheorghe şi maior Radu Tinu, adjuncţi ai şefului Securităţii judeţului Timiş, făcînd şi ei parte din comandamentul condus de generalul Macri Emil, au organizat activitatea de obţinere de informaţii din rîndul manifestanţilor, de identificare a celor care au iniţiat şi condus demonstraţiile, precum şi a străinilor implicaţi în aceste acţiuni. Astfel:

- Inculpatul maior Radu Tinu a împărţit municipiul Timişoara în 14 zone, trimiţînd în fiecare cîte doi ofiţeri pentru a aduna datele menţionate, în care scop aceştia s-au infiltrat în rîndul manifestanţilor.

Tot acest inculpat s-a oferit în ziua de 21 decembrie 1989 să-l ajute pe generalul Macri Emil la ocuparea prin forţă a clădirii Operei din Timişoara, pentru a captura pe conducătorii manifestanţilor, acţiune care nu s-a mai realizat pentru că, între timp, dictatura a fost înlăturată.

- Inculpatul lt. col. Atudoroaie Gheorghe, coordonînd serviciile de contrainformaţii economice şi de luptă antiteroristă, a trimis ofiţerii subordonaţi în obiectivele economice pentru a culege informaţi referitoare la starea de spirit a muncitorilor, prezenţa la serviciu şi participarea lor la acţiuni de protest împotriva regimului dictatorial.

- Inculpatul lt. col. Anastasiu Gabriel, care coordona această activitate, a centralizat informaţiile obţinute şi a predat sinteza lor coinculpatului col. Teodorescu Filip.

- La rîndul său, inculpatul col. Teodorescu Filip prelucra din nou datele informative şi, pe baza concluziilor la care ajungea, erau luate măsuri represive.

Tot acest inculpat, cu sau fără aprobarea generalului Macri Emil, transmitea, la sfîrşitul fiecărei zile, sinteza datelor informative la Departamentul Securităţii Statului, precum şi generalilor Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, care coordonau acţiunile represive din municipiul Timişoara.

8. Inculpatul col. Deheleanu Ion, îndeplinind funcţia de şef al Miliţiei judeţului Timiş, a organizat şi condus acţiunile de reprimare a revoltei prin trimiterea personalului din subordine în stradă, a făcut parte din comandamentul condus de generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu şi a executat măsurile dispuse de aceştia, care au avut ca efect uciderea sau rănirea gravă a demonstranţilor.

Şi acest inculpat a contribuit la organizarea celor 8 dispozitive de luptă care au acţionat împotriva maselor de demonstranţi, precum şi la sustragerea cadavrelor de la morga spitalului judeţean Timiş, desemnînd printre altele echipajul ce a însoţit autotrenul cu care au fost transportate la crematoriul uman din Bucureşti.

9. Inculpatul lt. col. Corpodeanu Ioan, locţiitor al şefului Miliţiei judeţului Timiş a participat, alături de alte cadre de conducere, la instruirea personalului din subordine cu privire la măsurile ce urmau a fi luate faţă de manifestanţi şi a verificat modul cum acestea erau aduse la îndeplinire. Tot acest inculpat a transmis subalternilor săi, în ziua de 17 decembrie 1989, ordinele de înarmare şi de folosire a armamentului împotriva demonstranţilor date de generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu.

În ziua de 18 decembrie 1989, acelaşi inculpat a luat parte la constituirea celor 8 dispozitive de luptă formate din ofiţeri şi subofiţeri înarmaţi şi l-a informat pe generalul Mihalea Velicu despre stadiul reprimării manifestaţiilor, iar în noaptea de 18/19 decembrie 1989 a coordonat acţiunea de sustragere a celor 40 cadavre din morga Spitalului judeţean Timiş.

10-21. Pentru a nu se afla proporţiile consecinţelor ce le-a avut acţiunea de reprimare a manifestanţilor, generalul Nuţă Constantin a convocat în seara de 18 decembrie 1989 pe generalul Mihalea Velicu şi inculpaţii general maior Macri Emil, col. Teodorescu Filip, col. Sima Traian, col. Ghircoiaş Nicolae, col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan, transmiţîndu-le ordinul de a organiza ridicarea cadavrelor de la morga Spitalului judeţean Timiş şi transportarea lor la Bucureşti.

Cu acest prilej, s-a stabilit că inculpatul col. Ghircoiaş Nicolae - şeful Institutului de Criminalistică din I.G.M., care cunoştea situaţia celor decedaţi în urma acţiunilor de reprimare, să coordoneze activitatea de selecţionare a cadavrelor ce urmau a fi ridicate, inculpatul col. Deheleanu Ion să asigure un autotren frigorific pentru transportul cadavrelor, iar inculpatul lt. col. Corpodeanu Ioan să desemneze ofiţerii de miliţie care să încarce cadavrele în autotren.

După aceasta, la solicitarea telefonică a inculpatului col. Deheleanu Ion, inginerul Rotariu Dan de la Autobaza COMTIM[1] i-a trimis în aceeaşi seară o autoizotermă, care a fost condusă la morgă şi, apoi, însoţită la Bucureşti de inculpatul cpt. Ciucă Valentin, şeful serviciului de asigurare tehnico-materială şi financiară din cadrul Inspectoratului judeţean Timiş al Ministerului de Interne.

La rîndul său, inculpatul lt. col. Corpodeanu Ioan a desemnat pe coinculpaţii maior Veverca Iosif, maior Avram Gheorghe, cpt. Preda Laurenţiu, cpt. Mişea Eugen, cpt. Grui Tiberiu şi lt. major Peptan Eugen să facă parte din echipa de ofiţeri de miliţie care să încarce cadavrele în autoizotermă.

Deplasîndu-se la Spitalul judeţean Timiş, inculpaţii col. Ghircoiaş Nicolae şi lt. col. Corpodeanu Ioan s-au prezentat la directorul acelui spital, dr. Golea Ovidiu, cerîndu-i să deschidă morga pentru a o degreva de cadavre. Apoi, între orele 1,30 şi 4,15 din noaptea de 18/19 decembrie 1989, cei şase inculpaţi din echipa desemnată de inculpatul lt. col. Corpodeanu Ioan au încărcat în autoizotermă un număr de 40 cadavre ce le-au fost indicatre de inculpatul col. Ghircoiaş Nicolae. Pentru a nu fi descoperită operaţiunea, inculpaţii col. Ghircoiaş Nicolae şi lt. col. Corpodeanu Ioan au dispus întreruperea iluminatului electric din curtea spitalului.

După terminarea operaţiunii de încărcare, inculpatul cpt. Ciucă Valentin a readus autoizoterma la inspectorat, unde s-au înapoiat şi ceilalţi inculpaţi. Apoi, în jurul orelor 5 din dimineaţa zilei de 19 decembrie 1989, autoizoterma a plecat spre Bucureşti condusă de şoferul acesteia Ciaca Dorel, care a fost însoţit de inculpatul cpt. Ciucă Valentin, fiind escortaţi de un autoturism Dacia 1300 condus de plut. adj. Kocic Alexandru, în care se mai aflau inculpaţii cpt. Preda Laurenţiu şi lt. major Peptan Eugen.

Potrivit înţelegerii, în apropiere de Bucureşti, "la km. 36", cele două autovehicule au fost aşteptate de o echipă de ofiţeri condusă de inculpatul col. Baciu Ion, şeful Direcţiei Economice din Inspectoratul General al Miliţiei, care primise dispoziţii în acest sens din partea generalului Nuţă Constantin, şeful acelui inspectorat.

După schimbarea numerelor de înmatriculare cu numere de Bucureşti, conducerea celor două autovehicule a fost preluată de echipa de ofiţeri condusă de col. Baciu Ion, iar cei care veniseră cu ele au fost îndrumaţi să meargă la hotelurile "Astoria" şi "Cerna" din Bucureşti, unde li se rezervaseră camere.

Între timp, tot din dispoziţia generalului Nuţă Constantin, inculpatul col. Baciu Ion a luat legătura cu coinculpatul Ganciu Gheorghe, fost colonel de securitate ce îndeplinea funcţia de controlor de cimitire, căruia inculpatul general maior Macri Emil îi ceruse, telefonic, să execute ceea ce i se va cere de col. Baciu Ion. Ca urmare, inculpatul Ganciu Gheorghe a mers împreună cu col. Baciu Ion la coinculpatul Iosef Emilian-Zamfir, fost maior de miliţie ce îndeplinea funcţia de administrator al Crematoriului uman "Cenuşa", care s-a declarat de acord să asigure incinerarea cadavrelor.

Apoi, în cursul nopţii de 19/20 decembrie 1989 şi, în continuare, în cursul dimineţii de 20 decembrie 1989, cele 40 cadavre au fost incinerate de muncitorii Mititelu Mihai, Bocioacă Ştefan Nicolae, Cîmpean Grigore, Iordan Gheorghe şi Zîmboianu Gheorghe, care au fost recompensaţi de col. Baciu Ion cu cîte 2000 lei. După incinerare, cenuşa rezultată a fost depusă în 4 pubele, fiind transportată pe raza comunei Popeşti-Leordeni, unde a fost aruncată într-o gură de canal.

După terminarea operaţiunii de incinerare, autotrenul şi autoturismul care l-a însoţit au fost preluate de la km. 36 de şoferii acestora şi inculpaţii Ciucă Valentin, Preda Laurenţiu şi Peptan Eugen, ducîndu-le la Timişoara.

În afară de contribuţia ce a avut-o la sustragerea celor 40 cadavre din morga Spitalului judeţean Timiş, inculpatul col. Ghircoiaş Nicolae a verificat periodic situaţia morţilor şi răniţilor, întocmind situaţii centralizatoare pe baza cărora s-a hotărît incinerarea cadavrelor şi distrugerea evidenţelor spitalului, iar la 19 decembrie 1989 a ridicat registrele privind internarea răniţilor şi evidenţa celor decedaţi, pe care le-a distru în ziua de 22 decembrie 1989.

22. Inculpatul cpt. Bucur Viorel, aflîndu-se în perioada 17-22 decembrie 1989 la dispeceratul comandamentului condus de gl. Nuţă Constantin, a luat cunoştiinţă în mod nemijlocit de acţiunile represive desfăşurate sub conducerea acestuia şi a generalului Mihalea Velicu.

Cu toate acestea, în cursul zilei de 22 decembrie 1989, după înlăturarea regimului dictatorial, i-a însoţit pe cei doi generali într-un autoturism ARO, pînă în localitatea Moraviţa şi, pentru că nu aveau posibilitate să părăsească judeţul Timiş, i-a ascuns la domiciliul mamei sale, de unde, ulterior, cei doi au plecat la aeroport, decolînd spre Arad.

2. Prin încheierea din 13 aprilie 1990, constatîndu-se că există caz de conexitate în sensul prevederilor art. 34 din Codul de procedură penală, s-a reunit cu această cauză dosarul în care, prin rechizitoriul din 28 februarie 1990, al aceleiaşi procuraturi, inculpatul maior rez. Veverca Iosif a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. e din Codul penal.

Prin acest rechizitoriu s-a reţinut faptul că în seara de 18 decembrie 1989, fiind anunţat prin staţia de emisie-recepţie, de dispecerul de la miliţie, că la intersecţia Căii Girocului cu strada Ştefan Stîncă se afla un grup de tineri care voiau să incendieze un autobuz, inculpatul Veverca Iosif s-a deplasat împreună cu militarii din dispozitivul pe care îl comanda spre acel grup de tineri şi, după ce i-a somat, a tras asupra lor mai multe rafale cu pistolul automat din dotare, împuşcîndu-l mortal pe Ianoş Paris în vîrstă de 18 ani.

3. În fine, prin încheierea din 7 mai 1990, tot datorită conexităţii, s-a dispus să fie reunită cu cauzele sus-menţionate şi cauza în care, prin rechizitoriul din 29 martie 1990, al aceleiaşi procuraturi, au fost trimişi în judecată inculpaţii Coman Ion, Matei Ilie, Pacoste Cornel şi Bălan Radu, toţi pentru infracţiunea de genocid prevăzută de art. 357 alin. 1 lit. a şi b, cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal, imputîndu-li-se următoarele fapte:

Încă de la începutul manifestaţiilor paşnice, antidictatoriale, ce s-au declanşat la Timişoara în ziua de 16 decembrie 1989, inculpaţii Bălan Radu, prim-secretar al Comitetului Judeţean Timiş al P.C.R. şi Matei Ilie, secretar al C.C. al P.C.R., împreună cu inspectorul şef al Inspectoratului judeţean Timiş al Ministerului de interne - col. Popescu Ion, şeful securităţii - col. Sima Traian şi şeful miliţiei judeţene - col. Deheleanu Ion, s-au angajat în reprimarea participanţilor la acele manifestaţii.

Astfel, din dispoziţia inculpatului Bălan Radu, inspectorul şef col. Popescu Ion a alarmat, la orele 14,45 din ziua menţionată, unităţile ce-i erau subordonate, acestea acţionînd împotriva manifestanţilor potrivit prevederilor planului unic întocmit în baza ordinului 002600/1988 al ministrului de interne.

Cu toate că şi-au dat seama că demonstraţiile aveau un caracter democratic, antidictatorial, care rezulta în mod evident din conţinutul apelurilor scandate, inculpaţii Bălan Radu şi Matei Ilie au decis să fie pus în aplicare Planul unic de acţiune, situîndu-se în acest mod pe poziţia de apărători ai regimului contestat.

Ca urmare, demonstranţii au fost atacaţi cu brutalitate în seara zilei de 16 decembrie 1989, de plutoane de intervenţie ale miliţiei şi subunităţi de trupe de securitate şi de pompieri, care au folosit împotriva lor bastoane, gaze lacrimogene şi tunuri cu apă. Prin aceste acte de violenţă, cei doi inculpaţi, care au refuzat să aibe discuţii deschise cu masele de demonstranţi, şi-au manifestat intenţia vădită de a reprima orice mişcare antidictatorială.

Acţiunea de reprimare brutală a fost continuată în noaptea de 16/17 decembrie 1989, fiind dirijată tot de inculpaţii Bălan Radu şi Matei Ilie, dispoziţiile date de ei fiind confirmate şi prin "Nota privind informaţiile şi activităţile desfăşurate în noaptea de 16/17 decembrie 1989 de grupa de comandă a Inspectoratului judeţean Timiş al Ministerului de Interne".

Concomitent cu aceste activităţi, inculpaţii Bălan Radu şi Matei Ilie au cerut să fie implicate şi trupele Ministerului Apărării Naţionale în reprimarea manifestaţiilor.

Tot în cursul nopţii de 16/17 decembrie 1989, aceşti doi inculpaţi, sprijiniţi de conducerea inspectoratului judeţean al M.I., au instalat două staţii de emisie-recepţie la sediul fostului comitet judeţean de partid[2], în scopul coordonării activităţilor de reprimare a demonstranţilor.

În jurul orelor 13 din ziua de 17 decembrie 1989, cînd aproximativ 20000 demonstranţi se apropiau în coloană, paşnic, de sediul fostului comitet judeţean de partid, forţe de miliţie, trupe de securitate şi pompieri au acţionat cu brutalitate împotriva lor. Faţă de această situaţie, mai mulţi demonstranţi au pătruns în clădirea respectivă, inculpaţii Bălan Radu şi Matei Ilie părăsind-o.

Mergînd la inspectoratul judeţean al M.I., inculpatul Bălan Radu a luat legătura, telefonic, cu Ceauşescu Nicolae, care aflînd ce s-a întîmplat şi că manifestările iau amploare, i-a ordonat să reocupe sediul comitetului judeţean de partid şi să aştepte sosirea secretarului C.C. al P.C.R. Coman Ion. În urma acestei dispoziţii, sediul comitetului judeţean de partid a fost reocupat de trupe de securitate, iar la ora 14,05 generalul Macri Emil, care preluase în dimineaţa acelei zile comanda forţelor locale ale Ministerului de Interne, din care făceau parte şi trupele de securitate şi de grăniceri, a transmis ordinul de a se folosi armamentul cu muniţie de manevră.

În după amiaza aceleiaşi zile a ajuns la Timişoara inculpatul Coman Ion, împreună cu un grup de generali şi ofiţeri superiori din Ministerul Apărării Naţionale, cu misiunea de a coordona şi intensifica acţiunea de reprimare a demonstranţilor. Inculpatul Coman Ion şi-a stabilit comandamentul la fostul comitet judeţean de partid, iar generalii şi ofiţerii cu care a venit s-au deplasat la comandamentele marilor unităţi pe care urma să la coordoneze.

În urma constituirii comandamentului condus de Coman Ion, a fost desemnat ca locţiitor al acestuia, pentru organele şi unităţile Ministerului de Interne, generalul locotenent Nuţă Constantin, acesta avînd, la rîndul său ca locţiitori pe generalii maiori Macri Emil şi Mihalea Velicu.

În timp ce Coman Ion se deplasa spre Timişoara, Ceauşescu Nicolae a convocat fostul Comitet Politic Executiv al C.C. al P.C.R. într-o şedinţă în cadrul căreia s-a hotărît să se tragă în demonstranţi, cu scopul de a reprima poporul român pentru atitudinea sa antidictatorială. Participînd la această şedinţă şi inculpatul Pacoste Cornel, în calitate de membru supleant al Comitetului Politic Executiv şi viceprim-ministru al guvernului, acesta a aprobat, împreună cu ceilalţi factori de decizie, hotărîrea de a se trage în demonstranţii de la Timişoara, unde a şi fost trimis, în aceeaşi seară, pentru a contribui la executarea acelei hotărîri.

Imediat după instalarea sa la fostul Comitet judeţean de partid Timiş, inculpatul Coman Ion a luat parte, împreună cu coinculpaţii Bălan Radu şi Matei Ilie, la teleconferinţa organizată după şedinţa Comitetului Politic Executiv, în cadrul căreia Ceauşescu Nicolae a transmis ordinul de a se trage în manifestanţi precizînd totodată că se instituie stare de necesitate la Timişoara şi că manifestaţiile respective ar fi fost iniţiate din străinătate.

Tot în cursul acestei teleconferinţe, Ceauşescu Nicolae i-a atras atenţia inculpatului Bălan Radu că are calitatea de comandant al judeţului, iar acesta, fiind întrebat dacă a înţeles ce are de făcut, a precizat că au fost luate măsuri pentru executarea ordinului primit. Concretizate, aceste măsuri au constat în dispoziţiile trimise mai multor unităţi din oraş, printre care şi Întreprinderii "Victoria", de a înarma gărzile patriotice cu armament şi muniţie de război, în scopul folosirii lor.

În seara aceleiaşi zile, fiind întrebat de Ceauşescu Nicu, prim secretar al Comitetului judeţean de partid Sibiu, care era situaţia la Timişoara, inculpatul Bălan Radu l-a informat despre manifestaţiile ce aveau loc în acel oraş şi i-a cerut să-i procure gaze lacrimogene. Fiind de acord, Ceauşescu Nicu i-a trimis în seara respectivă, cu un avion militar, un complet cu gaze lacrimogene (CLAT), care au fost folosite ulterior pentru împrăştierea demonstranţilor.

Coordonîndu-şi activitatea împreună cu coinculpaţii Bălan Radu, Ilie Matei şi Pacoste Cornel, sosit în aceeaşi seară la Timişoara, inculpatul Coman Ion a luat măsuri să se treacă la îndeplinirea hotărîrii de reprimare armată a demonstranţilor, astfel că, atunci cînd Ceauşescu Nicolae i-a atras atenţia ca într-o oră să fie restabilită ordinea, a răspuns că a ordonat "să se tragă foc".

Manifestînd zel în îndeplinirea dispoziţiilor date de Ceauşescu Nicolae, inculpaţii Bălan Radu şi Coman Ion l-au asigurat de fiecare dată că au înţeles conţinutul indicaţiilor primite de la el şi că le vor executa întocmai, ceea ce s-a concretizat în amplificarea acţiunilor de reprimare începute încă din seara de 16 decembrie 1989.

Astfel, în afară de bastoane de cauciuc, substanţe toxice, jeturi de apă şi cîini dresaţi, începînd din seara zilei de 17 decembrie 1989 s-a folosit împotriva demonstranţilor armament cu muniţie de război, cauzîndu-se moartea sau rănirea gravă a unui mare număr de persoane. în acest scop s-a recurs la toate categoriile de forţe armate existente în judeţul Timiş (trupe ale M.Ap.N., miliţie, inclusiv trupele de securitate care făceau parte din organigrama Departamentului Securităţii Statului, cît şi cele de grăniceri), fiind aduse şi unităţi din alte judeţe; concomitent, organele Ministerului de interne au continuat să reţină demonstranţi.

Tot în acest timp, inculpatul Matei Ilie, folosindu-se de importantele atribuţii ce-i reveneau datorită calităţii sale de membru al Comitetului Politic Executiv şi de secretar al C.C. al P.C.R., s-a implicat cu asiduitate în acţiunile de înăbuşire a revoltei populare cerînd intensificarea acţiunilor de reprimare pe care le considera neeficiente.

Deşi cunoştea că demonstraţiile se datorau nemulţumirii populaţiei, la care contribuise în perioada în care a fost prim secretar al Comitetului judeţean de partid, inculpatul Matei Ilie a participat, alături de coinculpaţii Pacoste Cornel şi Bălan Radu la mai multe şedinţe cu activul de partid şi cadrele de conducere ale întreprinderilor şi instituţiilor de pe raza oraşului, unde şi-a exprimat convingerea că demonstraţiile vor fi înăbuşite şi a îndemnat să se procedeze cu duritate.

Fiind trimis în aceeşi perioadă la Arad, pentru a contribui la prevenirea producerii unor asemenea evenimente şi în acel oraş, inculpatul Matei Ilie a încercat să insufle factorilor de conducere din localitatea respectivă încredere în eficacitatea măsurilor de reprimare întreprinse la Timişoara şi să determine adoptarea de atitudini dure.

Deşi datorită poziţiei ce o avea în ierarhia de partid putea să iniţieze discuţii cu demonstranţii, inculpatul Ilie Matei nu numai că nu a făcut nimic în această privinţă, dar în seara de 17 decembrie 1989, după ce fuseseră împuşcate un număr mare de persoane, a participat, împreună cu coinculpatul Coman Ion, la o inspecţie în oraş, pentru a se convinge personal de proporţiile şi efectul represaliilor la care contribuise.

La rîndul său, inculpatul Pacoste Cornel, care a fost de acord cu măsurile de reprimare propuse de Ceauşescu Nicolae în şedinţa Comitetului Politic Executiv din după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, deşi după sosirea sa, în seara aceleiaşi zile, la Timişoara, a luat cunoştiinţă că demonstraţiile aveau caracter antidictatorial şi profund democratic, în cadrul şedinţelor cu activul de partid şi cadrele de conducere, la care a participat împreună cu coinculpaţii Bălan Radu şi Matei Ilie, a considerat că acele demonstraţii erau duşmănoase şi de natură a aduce atingere securităţii statului, cerînd să fie reprimate.

Mai mult decît atît, inculpatul Pacoste Cornel a preconizat, împreună cu coinculpaţii Bălan Radu, Matei Ilie şi Coman Ion, să organizeze o contrademonstraţie, la care să participe gărzi patriotice şi cadre ale Ministerului de Interne în ţinută civilă[3].

În ceea ce priveşte pe inculpatul Coman Ion, s-a mai reţinut, prin rechizitoriu, că a condus acţiunea de reprimare potrivit regulilor specifice operaţiunilor de război, în care scop a pretins să-i fie prezentate hărţi cu amplasarea forţelor militare implicate, a verificat personal situaţia existentă în teren după folosirea muniţiei de război şi a dat ordine în vederea combaterii demonstraţiilor.

Datorită durităţii acţiunilor de reprimare conduse de inculpatul Coman Ion au fost ucise 94 persoane şi alte peste 300 rănite grav[4], iar 896 cetăţeni au fost reţinuţi[5], mulţi dintre ei fiind maltrataţi şi cercetaţi abuziv.

4. Prin încheierea din 7 august 1991 s-a admis cererea de extindere a procesului penal şi s-a luat act de declaraţia procurorului că pune în mişcare acţiunea penală cu privire la inculpaţii col. Popescu Ion şi col. Sima Traian pentru infracţiunea de arestare nelegală prevăzută de art. 266 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen., imputîndu-li-se faptul că, începînd din seara de 16 decembrie 1989, au dat ordine pe baza cărora au fost reţinute şi încarcerate cu încălcarea legii peste 200 persoane luate de pe străzile municipiului Timişoara.

---

[1] Mare combinat de creştere a porcilor din judeţul Timiş. După revoluţie a intrat în faliment.

[2] actuala Prefectură.

[3] Această contrademonstraţie preconizată este explicaţia uneia din aşa-zisele enigme ale revoluţiei: de ce revoluţionarii au găsit montate amplificatoare în balconul Operei.

[4] În cartea sa "Timişoara. Zece ani de la sîngerosul decembrie 1989", Editura Sylvi, Bucureşti 2000 (pag. 5), Ion Coman scrie: "Anchetatorii repetau cu obstinaţie că aş fi implicat în uciderea a 60000 de oameni în timpul evenimentelor din decembrie 1989; de asemenea am fost învinuit că l-aş fi sprijinit pe Nicolae Ceauşescu, să depună în băncile străine, pentru sine, peste 1 miliard dolari SUA". Se poate observa că asemenea acuzaţii lipsesc din rechizitoriu. De fapt Ion Coman preia acuzaţiile (într-adevăr absurde) care au fost aduse în procesul lui Nicolae Ceauşescu şi pretinde că respectivele acuzaţii se referă la procesul său. Pentru cetăţeanul de rînd, care îşi aminteşte vag, fără multe amănunte, despre nişte acuzaţii cu 60000 de morţi, dezinformarea are şanse să funcţioneze.

[5] ulterior Parchetul Militar Timişoara a informat Asociaţia "17 Decembrie" că numărul persoanelor reţinute în revoluţia din Timişoara este 978.