[Constatări referitoare la Matei Ilie]

 

                2. Cu privire la inculpatul Matei Ilie

                Referindu-se la faptele imputate, acest inculpat a declarat că fiind venit la familie, pe care încă nu o mutase din Timişoara în urma recentei sale promovări în funcţia de secretar cu probleme de propagandă al C.C. al P.C.R., în după amiaza zilei de 16 decembrie 1989 s-a deplasat la sediul comitetului judeţean Timiş, deoarece aflase că acesta fusese atacat, unde noul prim secretar, Bălan Radu, i-a relatat că fuseseră devastate şi unele magazine şi că a primit dispoziţii să ia măsuri pentru asigurarea ordinii. A relevat că a doua zi, în jurul orei 15,30, manifestanţii au pătruns în sediul comitetului judeţean, el fiind nevoit să se refugieze împreună cu însoţitorul său în spatele sediului, precum şi că, atunci cînd a revenit, Bălan Radu i-a spus că, informîndu-l despre cele întîmplate pe Ceauşescu Nicolae, acesta i-a dat ordin să ia toate măsurile pentru restabilirea şi respectarea ordinii şi să mobilizeze gărzile patriotice. Învederînd, în continuare, modul cum l-a întîmpinat Bălan Radu pe Coman Ion, măsurile luate de acesta şi conţinutul discuţiilor telefonice pe care acesta le-a avut cu Ceauşescu Nicolae, din care a înţeles că i se reproşa de ce nu se trage, a precizat că a auzit focuri de armă în jurul orei 20 şi că, după aceea, au început să sosească informaţii că au rezultat morţi şi răniţi.

                Subliniind că fiecare se ocupa de ceea ce credea că putea să rezolve, a arătat că el a luat măsuri pentru repararea liniilor de tramvai şi troleibuz, aprovizionarea cu pîine, ridicarea gunoaielor şi desfăşurarea unei activităţi normale în unităţile comerciale şi întreprinderile industriale, că în cursul nopţii de 17/18 decembrie 1989, după ce s-a redus intensitatea focurilor de armă, s-a deplasat împreună cu Coman Ion pentru a vedea stricăciunile din oraş, iar a doua zi a participat la o şedinţă cu activul de partid, apoi împreună cu Pacoste Cornel a avut discuţii cu conducerea centrului universitar, iar mai tîrziu a mers cu Coman Ion la 7 întreprinderi, unde au stabilit să fie luate măsuri pentru desfăşurarea normală a procesului de producţie şi asigurarea prezenţei personalului muncitor, precum şi că pînă în dimineaţa zilei de 20 decembrie 1989, cînd a plecat la Arad, a desfăşurat numai activităţi ce vizau buna funcţionare a structurilor economice şi sociale din judeţ şi municipiul Timişoara.

                A susţinut că atît la Timişoara, unde s-a aflat numai pentru că la 15 decembrie 1989 venise pentru cîteva zile la familie, cît şi la Arad, unde a fost trimis din dispoziţia dată de Ceauşescu Elena, nu s-a implicat în nici un fel de acţiune de reprimare a manifestanţilor, precizînd, totodată, că în timp ce s-a aflat la Timişoara nu a avut nici o contribuţie în această privinţă, iar la Arad nu a existat nici un caz de împuşcare sau molestare a vreunei persoane (filele 210-213, 220-221, 222-225, 231-241, 252-253, 255-257 vol. IX, 75-87 vol. XIV).

                În această privinţă este relevantă precizarea sa că, în timpul evenimentelor de la Timişoara, nu a primit nici o sarcină pe linie militară şi nu s-a implicat în adoptarea sau aducerea la îndeplinire a nici unei dispoziţii cu caracter represiv (fila 81 vol. XIV).

                În ansamblul lor, probele administrate, confirmînd susţinerile formulate în apărarea inculpatului Matei Ilie, duc la concluzia că prin poziţia adoptată şi activitatea pe care a desfăşurat-o în timp ce s-a aflat la Timişoara, acest inculpat nu s-a implicat în actele de reprimare a demonstranţilor. Astfel:

                - coinculpatul Bălan Radu, făcînd referire la prezenţa inculpatului Matei Ilie în acele zile la comitetul judeţean de partid, a relevat că, aceasta se explică prin venirea inculpatului la familie, în Timişoara, iar implicarea sa în evenimentele din acel oraş s-a limitat la acţiunea de evacuare a pastorului Tokes Laszlo, la măsura trimiterii unor maşini de pompieri în seara de 16 decembrie 1989 şi la darea unor indicaţii activiştilor de partid, inspectorului şef Popescu Ion şi şefului miliţiei Deheleanu Ion, fără a da vreo dispoziţie unităţilor militare (filele 158-181, 182-185, 186-192, 193-195, 196-200 vol. IX, 44-63 vol. XIV);

                - coinculpatul Coman Ion, relatînd şi el că l-a găsit pe inculpatul Matei Ilie la comitetul judeţean de partid, că a conlucrat cu el şi că în noaptea de 17/18 decembrie 1989 acesta l-a însoţit în timpul inspecţiei făcute în oraş (filele 2-8, 11-18, 24-39, 40-44 vol. IX, 21-43 vol. XIV), a precizat că nu crede că Matei Ilie s-a implicat în vreun fel pe linie militară (fila 42 vol. XIV);

                - coinculpatul Pacoste Cornel, referindu-se la prezenţa inculpatului Ilie Matei la comitetul judeţean de partid, la împrejurarea că, în noaptea de 17/18 decembrie 1989 l-a întîlnit pe cînd se înapoia din inspecţia făcută în oraş împreună cu Coman Ion, nu a făcut nici o relatare în sensul că Matei Ilie ar fi dat dispoziţii cu caracter militar sau că s-ar fi implicat în asemenea acţiuni (filele 124-130, 131 verso, 134-138 vol. IX, 64-74 vol. XIV);

                - coinculpatul g-ral maior Macri Emil, învederînd că şi inculpatul Matei Ilie a fost prezent la Timişoara, dar nu a făcut nimic pentru clarificarea problemelor ridicate de manifestanţi, mai ales că aceştia au refuzat să discute cu el pe motiv că fusese dur în perioada în care îndeplinise funcţia de prim secretar (fila 19 vol. VI), nu a relatat nimic de natură a confirma că acest inculpat s-a implicat în iniţierea, adoptarea sau executarea deciziilor de reprimare armată (filele 2-20, 21-33, 34-45, 46-51, 52-54 vol. VI, 69-77 vol. XII);

                - coinculpatul col. Deheleanu Ion a relevat că, în noaptea de 16/17 decembrie 1989, inculpatul Matei Ilie i-a comunicat hotărîrea soţilor Ceauşescu de a se trece imediat la evacuarea şi transportarea pastorului Tokes Laszlo şi a familiei acestuia în judeţul Sălaj (filele 272 vol. VI şi 151 vol. XII), fără a se referi la vreo situaţie care să justifice concluzia că acest inculpat s-a implicat în activităţile ce au dus la reprimarea demonstranţilor, deşi în perioada respectivă s-a aflat şi el între cei prezenţi la cabinetul primului secretar (filele 255-260, 261-266, 267-270, 271-276 vol. VI, 149-161 vol. XII).

                Martorii ce s-au referit la inculpatul Matei Ilie au confirmat şi ei susţinerile făcute de acesta în legătură cu limitele activităţii sale.

                În această privinţă se relevă depoziţia martorului col. Petrea Ioan Cristea, fost şef al statului major al Gărzilor Patriotice din judeţul Timiş, care a precizat că în perioada evenimentelor de la Timişoara a primit ordine numai de la Coman Ion, iar Matei Ilie, ce se afla tot la cabinetul primului secretar, nu i-a dat nici un ordin şi nici nu a dat în prezenţa sa altora vreo dispoziţie (filele 188 verso - 189 vol. XIV).

                La rîndul său, martorul lt. col. Sasu Ioan, comandantul grupului de pompieri, a declarat că de la inculpatul Matei Ilie nu a primit nici un ordin de folosire a maşinilor de luptă împotriva demonstranţilor (fila 232 vol. XIV)[1].

                Martorul Bebec Ion, director comercial la I.A.E.M.[2], a relatat că şedinţa ce a avut loc la comitetul municipal de partid în seara de 16 decembrie 1989 a fost condusă de Matei Ilie care le-a indicat să recomande muncitorilor din schimbul 2 să nu se ralieze grupurilor ce destabilizau ordinea în oraş şi să întărească paza întreprinderilor, fără a menţiona că s-a referit la vreo măsură represivă, învederînd că şi în cadrul şedinţei din 18 decembrie 1989 a adoptat aceeaşi atitudine (filele 54-55 vol. XV).

                Tot în legătură cu atitudinea inculpatului Matei Ilie din seara de 16 decembrie 1989, martorul Mihoc Dănilă a relatat că, fiind în mijlocul demonstranţilor ce se aflau la căminele studenţeşti, au fost întîmpinaţi de Matei Ilie şi Rotărescu Ion, secretar al comitetului municipal, care le-au cerut doar să se ducă acasă (fila 54 verso vol. XXI).

                Referindu-se la activitatea inculpatului Matei Ilie din ziua de 18 decembrie 1989, martorul Dulgheru Cristian Petre, inginer şef la Întreprinderea de Autoturisme Timişoara, a relatat că, atunci cînd au venit la acea întreprindere, Matei Ilie şi Coman Ion s-au interesat de rezultatele muncii şi i-au asigurat că deţin controlul asupra situaţiei, după care au plecat la I.A.E.M. (filele 46 verso - 47 vol. XV).

                Tot astfel, martorul Moţ Petru, fost prim secretar al comitetului municipal de partid, a relatat că, la şedinţele cu activul de partid din seara de 17 decembrie 1989 şi din dimineaţa de 18 decembrie 1989, Matei Ilie a insistat asupra asigurării producţiei şi pazei întreprinderilor, a prezentat cazul pastorului Tokes Laszlo şi s-a referit la necesitatea restabilirii ordinii în oraş, iar în seara de 17 decembrie 1989 Matei Ilie şi Florea Sofronie le-au cerut celor din dispozitivul aflat la primărie să reziste, dar fără a le indica în ce mod şi dacă să facă uz de arme (filele 148-153 vol. XXI).

                Este relevant că nici martorul g-ral Rotariu Constantin, pe atunci comandant al garnizoanei Timişoara, nu face referiri la vreo dispoziţie pe linie militară din partea inculpatului Matei Ilie, ci menţionează în privinţa sa doar că în noaptea de 16/17 decembrie 1989, atunci cînd a informat că primise ordin de la g-ralul Milea Vasile să trimită patrule, Matei Ilie, răspunzînd la telefon, a luat doar act despre cele raportate, fără nici un comentariu (fila 277 verso vol. XXI).

                Pe de altă parte, martorul Curticeanu Silviu a declarat că în ziua de 16 decembrie 1989 nu a avut nici un contact cu Matei Ilie şi că în întreaga perioadă a avut cu el o singură convorbire telefonică, cînd i-a comunicat că Ceauşescu Elena era nemulţumită pentru că nu o căutase la telefon, precizînd totodată că nu l-a auzit pe Ceauşescu Nicolae discutînd cu Matei Ilie (fila 193 verso vol. XXI). De altfel, din stenogramele şedinţei Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989 şi teleconferinţei din seara aceleiaşi zile reiese că nici cu aceste prilejuri Matei Ilie şi prezenţa lui la Timişoara nu au făcut obiect de preocupare pentru Ceauşescu Nicolae, ci doar s-a menţionat lipsa sa la şedinţa Comitetului Politic Executiv (filele 23-30 şi 31-38 dosar S.1).

                De asemenea, martorul Hîrjău Mihai, secretar la cabinetul lui Ceauşescu Nicolae, a arătat că abia duminică seara (17 decembrie 1989) a aflat că Matei Ilie era la Timişoara şi că acesta nu a fost solicitat niciodată la telefon de Ceauşescu Nicolae (fila 280 vol. XXI).

                Tot astfel, Postelnicu Tudor a relatat că, în discuţiile avute în perioada respectivă cu Ceauşescu Nicolae, acesta nu l-a menţionat pe Matei Ilie, care plecase la Timişoara în interes personal (fila 89 verso vol. XXI), iar Bobu Emil a declarat că Matei Ilie s-a deplasat la Timişoara în legătură cu probleme de familie, că nu a discutat cu el în perioada evenimentelor şi nu ştie dacă a avut de îndeplinit vreo sarcină concretă, iar Ceauşescu Nicolae nu a amintit nimic despre Matei Ilie în timpul convorbirii telefonice avute cu Coman Ion în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989 (filele 108 verso - 109 vol. XXI).

                Este adevărat că martorul lt. col. Dăescu Dumitru, fost şef al statului major al apărării civile locale, l-a indicat şi pe Matei Ilie printre cei care coordonau activităţile la comitetul judeţean de partid atunci cînd el a prezentat situaţia morţilor şi răniţilor, menţionînd că în 18 decembrie 1989 i-a şi predat o astfel de situaţie pentru g-ralul Stănculescu Victor şi că Matei Ilie i-a cerut să ia măsuri de limitare a furturilor prin montarea geamurilor la vitrine[3] (filele 138-139 vol. XXI). Dar simpla prezenţă a inculpatului Matei Ilie la comitetul judeţean de partid, pe care el nici nu o contestă, ca şi activităţile la care se referă martorul (de primire a unei situaţii şi dispoziţia de a se pune geamuri la vitrine), nu pot constitui elemente din care să se deducă participarea inculpatului la adoptarea sau executarea de măsuri de reprimare armată, cît timp celelalte probe nu confirmă o atare presupunere.

                Tot astfel, împrejurării că martorul Diaconescu Gheorghe a declarat că în seara zilei de 18 decembrie 1989, cînd a mers la comitetul judeţean de partid, i-ar fi găsit pe Coman Ion, Bălan Radu, Matei Ilie şi Pacoste Cornel preocupaţi de cadavrele de la spital deoarece prezentau pericol de contaminare (fila 77 verso vol. XXI) nu i se poate da semnificaţie în sensul dovedirii implicării inculpatului Matei Ilie în actele de reprimare cît timp discutarea problemei respective în acel context este îndoielnică, deoarece unul dintre presupuşii participanţi, Pacoste Cornel, lipsea în acea seară din Timişoara, fiind plecat la Arad.

                Nici depoziţia martorului lt. major de securitate Băieş Teofil, însoţitor al inculpatului Matei Ilie, nu prezintă elemente de natură a confirma implicarea acestui inculpat în actele de reprimare armată de la Timişoara; relatînd că, în discuţiile ce le-au purtat în seara de 16 decembrie 1989, Bălan Radu şi Matei Ilie susţineau că trebuie scoasă armata pentru restabilirea ordinii, că a doua zi dimineaţa Matei Ilie a vizitat mai multe întreprinderi, precum şi unele zone din oraş, precum şi că în jurul orei 13 a revenit la comitetul judeţean, în care timp au început să apară coloane de demonstranţi scandînd lozinci antidictatoriale, martorul respectiv nu a învederat nici un caz concret de participare a inculpatului la vreo acţiune cu caracter militar sau alte acte represive (filele 171-175 vol. XI, 289 vol. XXI).

                Martorul g-ral Guşă Ştefan, indicînd şi pe Matei Ilie printre cei aflaţi la comitetul judeţean de partid care erau preocupaţi de mersul evenimentelor şi restabilirea ordinii, nu a făcut nici el vreo referire la acţiuni militare sau acte represive în care să fi fost implicat şi acest inculpat (filele 527-540 vol. XI, 297-303 vol. XXI).

                În fine, martorul g-ral Stănculescu Atanasie Victor a relatat că, în urma inspecţiei făcute în noaptea de 17/18 decembrie 1989 în oraş de Coman Ion, s-a discutat în legătură cu măsurile de reprimare, de reluare a activităţii normale, a transporturilor, ca şi despre redistribuirea dispozitivelor militare, cu care prilej Matei Ilie a primit sarcina să afle care era starea de spirit din întreprinderi, precizînd totodată că nu l-a auzit pe acest inculpat dînd ordine cu caracter militar (filele 290-296 vol. XXI).

                Referitor la activitatea desfăşurată de inculpatul Matei Ilie la Arad, unde s-a prezentat în dimineaţa zilei de 20 decembrie 1989, martora Pugna Elena, fost prim secretar al comitetului judeţean de partid, a relatat că acest inculpat i-a spus că situaţia de la Timişoara s-a agravat pentru că nu s-a organizat în mod corespunzător un centru unic de comandă la nivel judeţean, propunîndu-i ca la Arad să existe un comandament unic sub conducerea inspectorului şef de la Ministerul de Interne. A mai învederat că, după teleconferinţa din 21 decembrie 1989, Matei Ilie a recomandat să fie loviţi cei care vor pătrunde în unităţi, să fie confecţionate bîte pentru gărzile patriotice, să se procure lanţuri pentru blocarea porţilor, să se folosească baionetele contra manifestanţilor şi să se treacă la capturarea celor din piaţă[4] (filele 252-255 vol. XIV).

                Tot în legătură cu activitatea de la Arad, martorul cpt. Iagar Zaharia, care făcea parte din plutonul de intervenţie al miliţiei, a arătat că, în discuţiile avute cu ei în ziua de 21 decembrie 1989, Matei Ilie le-a cerut să lupte împotriva demonstranţilor şi să-i lovească cu bastoanele din dotare (filele 247-248 vol. XIV).

                Totodată, martorul cpt. Diaconescu Neculai, care a comandat un detaşament format din militari cu termen redus, a relatat că la o şedinţă ce a avut loc în seara zilei de 21 decembrie 1989, la comitetul judeţean de partid Arad, inculpatul Matei Ilie le-a cerut să împrăştie demonstranţii folosind baionetele împotriva lor, la care prima secretară Pugna Elena s-a opus, arătînd că nu vrea să aibe victime (filele 249-251 vol. XIV).

                Aceste relatări însă, care scot în evidenţă că Matei Ilie a adoptat o atitudine dură la Arad, ca de altfel şi la Timişoara, nu pot însă duce la concluzia că el a şi săvîrşit acte de reprimare cît timp din nici o probă a dosarului nu reiese că s-a dat curs îndemnurilor sale şi nu s-a înregistrat vreo victimă în acest oraş.

                În consecinţă, se constată că nu există o legătură cauzală între activitatea desfăşurată de inculpatul Matei Ilie la Timişoara şi împuşcarea victimelor din acel oraş, precum şi că îndemnurilor sale de a se adopta o atitudine dură faţă de demonstranţii de la Arad nu li se poate da relevanţă penală deoarece nu li s-a dat curs, astfel că în acest oraş nu s-au cauzat victime.

 


[1] contradicţie cu declaraţia lui Radu Bălan. Posibil ca Radu Bălan să fi dat ordin pompierilor de a acţiona contra demonstranţilor, dar să fi încercat să mute răspunderea la Ilie Matei.

[2] Întreprinderea de Aparate Electrice de Măsurat.

[3] Una din teoriile care au circulat în legătură cu revoluţia este că înseşi autorităţile au organizat spargerile de vitrine, pentru a justifica represiunea. Dar faptul că au organizat montarea de geamuri noi, infirmă o asemenea interpretare.

[4] în Arad, manifestaţiile antidictatoriale au început în 21 decembrie 1989. De precizat că Frontul Democrat Român - comitetul revoluţionar constituit la Timişoara în balconul Operei - a trimis un agitator la Arad pentru a determina declanşarea protestelor.