[De ce trebuia condamnat Ilie Matei]

Consider că soluţia majoritară cuprinde o apreciere eronată a situaţiei de fapt în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Matei Ilie.

Probele atestă că acesta a fost prezent la sediul organului judeţean de partid încă din ziua de 16 decembrie 1989, cînd l-a sprijinit pe inculpatul Bălan Radu în coordonarea măsurilor de represiune.

Aceleaşi probe demonstrează că în dimineaţa de 17 decembrie 1989 inculpatul, deplasîndu-se prin zona centrală, a luat cunoştiinţă despre conţinutul lozincilor sub care reîncepuseră manifestaţiile de protest. În fine, este o certitudine faptul că în noaptea de 17/18 decembrie 1989, inculpatul s-a aflat în sediul organului judeţean de partid, iar apoi l-a însoţit pe Ion Coman în inspecţia făcută prin centrul şi prin unele cartiere ale oraşului.

În cursul dimineţii următoare de asemenea, inculpatul a efectuat deplasări cu Ion Coman la mai multe unităţi economice, ocazie cu care a făcut propagandă în favoarea măsurilor represive desfăşurate pînă atunci.

Consider că este deosebit de semnificativă poziţia inculpatului care, în primele declaraţii date la urmărirea penală a ascuns împrejurarea că s-a aflat în dialog telefonic cu Nicolae Ceauşescu încă din ziua de 16 decembrie 1989, ca şi împrejurarea că l-a însoţit pe Ion Coman în inspecţia din noaptea de 17/18 decembrie 1989.

Consider că, în calitatea sa de fost prim secretar al judeţului Timiş, cunoscut pentru linia dură în activitatea astfel desfăşurată, inculpatul a avut un ascendent moral suplimentar, pe care l-a şi valorificat, sprijinind acţiunile autorilor genocidului, Coman Ion şi Bălan Radu.

Apreciez de aceea că soluţia legală, în cazul acestui inculpat, nu este cea de achitare ci de condamnare pentru complicitate la infracţiunea de genocid.

JUDECĂTOR

Maior de justiţie, Mihai-Marian Eftimescu