[Recursurile lui Sima Traian, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan]

3-5. Prin motivele de casare invocate de inculpaţii col. Sima Traian, col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan se susţine, în esenţă, că situaţia de fapt stabilită de prima instanţă nu corespunde realităţii, ceea ce a avut ca urmare condamnarea lor nejustificată pentru infracţiunile ce li s-au reţinut în sarcină.

- Astfel, inculpatul col. Sima Traian a învederat că din aprecierea completă şi corectă a probelor rezultă că nu a existat nici un comandament de securitate din care el să fi făcut parte, că ordinele de înarmare a efectivelor şi de reţinere de persoane au fost date de inspectorul şef col. Popescu Ion, care şi-a asumat această responsabilitate, că nici un cadru de securitate nu a făcut uz de armă împotriva demonstranţilor, victimele fiind împuşcate numai din dispozitivele cu militari ai Ministerului Apărării Naţionale, precum şi că lui nu-i revenea atribuţia de a transmite comandantului brigăzii de securitate, care nu-i era subordonat, ordinul de folosire a muniţiei de război.

- La rîndul său, inculpatul col. Deheleanu Ion a subliniat că din probe rezultă că, începînd de la 17 decembrie 1989, Miliţia judeţului Timiş a trecut efectiv sub comanda generalului Nuţă Constantin, el fiind practic destituit, că dispozitivele nu au fost constituite de el, ci de g-ral Nuţă Constantin, că acele dispozitive nu au avut misiune de reprimare, ci de apărare a cetăţenilor şi unităţilor comerciale, precum şi că nu s-a putut constata dacă vreun cadru de miliţie a tras asupra manifestanţilor.

- În fine, inculpatul lt. col. Corpodeanu Ioan a pretins şi el că generalul Nuţă Constantin l-a destituit din funcţia de adjunct al şefului Miliţiei judeţului Timiş, astfel că începînd de la 17 decembrie 1989 nu a mai avut posibilitate să dea ordine, că nu a făcut parte din nici un comandament, că nu a avut altă contribuţie la constituirea dispozitivelor decît aceea că a indicat numele celor stabiliţi să facă parte din ele, că manifestanţii nu au fost paşnici, ci au molestat cadrele de miliţie care au intervenit pentru a face ordine, iar decesul celor 72 persoane şi rănirea altor 253 s-a datorat folosirii armelor de foc de către formaţiunile Ministerului Apărării Naţionale.

În concluzie, prin motivele de casare formulate pentru aceşti trei inculpaţi se cere achitarea pentru infracţiunile ce li s-au reţinut în sarcină, iar în subsidiar restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Aceste motive de casare, care se referă la cazul "cînd s-a comis o eroare gravă de fapt" prevăzut de art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală, nu sînt fondate.

În adevăr, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei, fiecare dintre cei trei inculpaţi sus-menţionaţi s-a referit şi în faţa primei instanţe, prin apărările pe care le-au susţinut personal şi prin avocat, la aspectele învederate în cuprinsul acestor motive de casare.

Din motivarea sentinţei mai reiese că prima instanţă a examinat toate aceste apărări şi, bazîndu-se pe concluzii şi împrejurări deduse din ansamblul probelor administrate, a reţinut situaţia de fapt considerată eronată de către cei trei inculpaţi (pag. 86-114 din sentinţă).

Or, dacă se au în vedere recunoaşterile iniţiale[1] ale inculpaţilor Sima Traian, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan şi relatările martorilor la care s-a făcut referire prin sentinţă, ca şi conţinutul edificator al numeroaselor documente depuse la dosar, se impune să se considere că faptele reţinute în sarcina acestor inculpaţi rezultă cu evidenţă din ansamblul probator administrat.

Astfel, este de observat că inculpatul Sima Traian a relatat iniţial că a făcut parte din comandamentul instituit pentru a urmări evoluţia evenimentelor şi că a organizat activitatea de obţinere de informaţii din rîndul manifestanţilor (filele 146-153 vol. VI, 14 vol. VII), pentru ca, ulterior, în faţa instanţei, să nege însăşi existenţa comandamentului, dar să recunoască faptul că şi-a trimis subalternii în rîndul demonstranţilor, pentru a culege informaţii, precum şi că în întreaga perioadă 16-22 decembrie 1989 a colaborat cu organele locale de partid şi cu cele de miliţie pentru restabilirea ordinii (filele 100-111 vol. XII).

De asemenea, inculpatul Deheleanu Ion a precizat că la comitetul judeţean de partid s-a format un comandament, că întreg efectivul de cadre de miliţie şi de securitate a fost înarmat şi a primit muniţie de război, că este posibil să fi fost şi lucrători de miliţie între cei care au făcut uz de armă după ce Coman Ion a dat ordin să se tragă, precum şi că, la constituirea dispozitivelor de luptă, el a sugerat unde să fie instalate o parte din ele, iar Corpodeanu Ioan a întocmit situaţia efectivelor de miliţie disponibile, după cum tot el a procurat autoizoterma cu care au fost transportate cadavrele (filele 262-269 şi 274 vol. VI, 153-158 vol. XII).

Inculpatul Corpodeanu Ioan, referindu-se la constituirea punctului de comandă condus de generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, a arătat că în acesta au fost cooptaţi şi inculpaţii Sima Traian şi Deheleanu Ion, că acesta din urmă a adunat şi împărţit efectivele de miliţie în 8 dispozitive de luptă, după care, împreună cu generalul Mihalea Velicu, le-a instruit, iar el personal a luat parte la repartizarea lucrătorilor de miliţie în dispozitivele de luptă (filele 50-57, 60-69 vol. VII şi 163-169 vol. XII).

Totodată, din declaraţiile martorilor Pocovnicu Paul, Grigorie Mihai, Dămcăneţ Constantin, Băiţan Constantin[2], Gîrjoabă Constantin, Duma Silvestru, Văcăruş Aurica, ca şi din relatările victimelor Ardelean Gheorghe, Cheptănaru Radu, Camciuc Viorel, Cojocaru Mihai, Chihaia Ioan, Rusu Ioan, Marian Traian, Jichici Mihai, Gherasim Doiniţa, Borcuiaş Ana, Moldovan Vasile, Szabo Erno, Toda Angelica Aleodora, Berejovschi Doru, Popa Gheorghe, Merluşcă Ioan, Antal Emeric, Suharu Anton, Costin Adrian şi Benea Trofin[3], la care s-a făcut referire prin sentinţă, rezultă că în numeroase zone ale municipiului Timişoara se aflau formaţiuni de miliţieni şi cordoane de trupe de securitate comandate de persoane în ţinută civilă, cu comportament dur concretizat în executarea de focuri de armă asupra demonstranţilor, ceea ce nu era posibil fără ştirea şi aprobarea celor trei inculpaţi.

Prezenţa inculpaţilor Sima Traian şi Deheleanu Ion la sediul comitetului judeţean de partid Timiş, ca şi precizările făcute de martorii lt. col. Bunoaică Ion şi lt. col. Zarcula Nicolae în sensul că ordinul de înarmare şi de folosire a muniţiei de război a fost dat de inculpatul Sima Traian, relatarea martorului cpt. Dorneanu Cornel că inculpatul Deheleanu Ion l-a trimis să reprime pe manifestanţi demonstrează neîndoielnic implicarea inculpaţilor Sima Traian şi Deheleanu Ion în acţiunile represive desfăşurate la Timişoara.

Tot astfel, cele două documentare privind acţiunile Brigăzii 30 securitate, registrul de evidenţă a acţiunilor de luptă ale acestei brigăzi, Dispoziţiile privind folosirea unităţilor şi subunităţilor de securitate şi miliţie, Jurnalul acţiunilor de luptă ale Grupului de pompieri Timiş, Registrul de consemnare a ordinelor transmise prin reţeaua radio-telefon a miliţiei din 20 decembrie 1989, Jurnalul operaţiunilor de luptă ale Diviziei 18 mecanizată şi Jurnalul acţiunilor operative ale inspectoratului judeţean Timiş al M.I. conţin, aşa cum s-a arătat în considerentele sentinţei, însemnări de natură a confirma concluzia că inculpaţii respectivi au contribuit prin acte succesive de implicare, în raport cu poziţia deţinută de fiecare dintre ei în organismele din care au făcut parte, la reprimarea cu arme de foc a manifestanţilor.

Pe de altă parte, declaraţiile numeroşilor martori la care s-a făcut referire cu ocazia examinării apărărilor pe care inculpaţii Sima Traian, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan şi le-au făcut în faţa instanţei de fond, din care rezultă că subalternii lor au intervenit repetat, cu arme de foc, împotriva demonstranţilor, producînd victime (filele 55 verso - 64 vol. XXIV), unite cu procesele verbale prin care s-au constatat urme de tragere la verificarea armamentului lucrătorilor de securitate şi de miliţie (filele 525-541 vol. X, 164-169 dosar S.1), impun concluzia că aceşti inculpaţi se fac vinovaţi de săvîrşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

În ceea ce priveşte eventuala implicare şi a altor forţe în executarea focului de armă asupra demonstranţilor, invocată de cei 3 inculpaţi în sprijinul susţinerilor făcute, este de observat că aceasta, în ipoteza că s-ar stabili cu certitudine, nu ar putea înlătura propria răspundere din moment ce este de necontestat că ei au participat la actele de reprimare din care au rezultat morţi şi răniţi.

Rezultînd, astfel, cu certitudine că aceşti inculpaţi au săvîrşit faptele reţinute în sarcina lor, rămîne fără justificare susţinerea făcută oral, în apărarea lor, că ar fi necesară restituirea cauzei la procuror[4].

În acelaşi timp, probele relevate prin sentinţă, între care Nota Inspectoratului Judeţean M.I. privind informaţiile şi activităţile din noaptea de 16/17 decembrie 1989, în care sînt consemnate dispoziţiile date de col. Sima Traian penitenciarului pentru pregătirea de celule necesare persoanelor reţinute (filele 46-50 vol. X), precum şi relatările făcute de martorii Mioc Marius, Pocovnicu Paul, Oprescu Lucian Marius, Flocioiu Ioan şi Parici Viorel, confirmă că prima instanţă a stabilit corect că acest inculpat a reţinut, fără forme legale, un număr de 200 persoane[5].

Prin urmare, faţă de corecta stabilire a situaţiei de fapt cu privire la toţi cei trei inculpaţi sus-menţionaţi, precum şi de neaplicabilitatea faţă de ei, aşa cum s-a subliniat în motivarea sentinţei, a prevederilor art. 44 şi 45 din Codul penal referitoare la legitima apărare şi starea de necesitate, ori a altei cauze de exonerare de răspundere penală, nu se poate lua în considerare cazul de casare invocat şi nici vreun alt caz de casare susceptibil a determina pronunţarea unei soluţii de achitare ori schimbarea încadrării juridice din infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.

Dar, dacă se are în vedere că şi aceşti inculpaţi au acţionat în condiţiile presiunii exercitate asupra lor de factorii care au luat decizia de a se trece la reprimarea demonstranţilor, precum şi că în prezent sînt suferinzi de diverse afecţiuni, se impune să se constate că pedepsele ce li s-au aplicat sînt prea mari, astfel că prin luarea în considerare, din oficiu, a cazului de casare prevăzut la art. 385⁹ alin. 1 pct. 14 din Codul de procedură penală, urmează să se dispună reducerea lor, pentru a corespunde criteriilor de individualizare fixate prin art. 72 alin. 1 din Codul penal.

---

[1] recunoaşterile iniţiale au fost făcute în faţa procurorului fără ca inculpaţii să ştie ce au declarat ceilalţi inculpaţi, astfel, nu puteau să-şi coordoneze declaraţiile, cum au făcut-o mai apoi în faţa instanţei.

[2] subofiţer M.Ap.N., împuşcat de miliţieni pe cînd se afla printre demonstranţi.

[3] miliţian pensionar.

[4] interesant că, în primă instanţă, cînd instanţa a cerut restituirea cauzei la procuror inculpaţii au făcut recurs, pentru ca la recurs ei înşişi să ceară restituirea cauzei la procuror.

[5] "cel puţin 200 persoane" se arată în considerentele sentinţei.