[Recursul lui Stănculescu]

 

                - Pentru inculpatul Stănculescu Victor Atanase a fost invocat un singur motiv de casare, în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că din probele administrate rezultă că acest inculpat nu a avut o participare directă la măsurile de reprimare luate la Timişoara începînd din seara de 17 decembrie 1989 cînd a ajuns în acea localitate, că măsurile respective s-au înscris în limitele executării ordinelor primite de la superiorii săi, care au fost date pentru asigurarea stabilităţii unui regim ce avea caracter legitim atunci.

                S-a învederat că legitimitatea ordinului este relevată de împrejurarea că a fost emis de Nicolae Ceauşescu, conducătorul suprem de atunci, precum şi de instaurarea concomitentă, încă de la 16 decembrie 1989, a stării de necesitate, care erau conforme cu prevederile art. 2 pct. 2 lit. c din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

                S-a mai relevat că acest inculpat nu putea să anticipeze amploarea manifestaţiilor de la Timişoara, deoarece totul a început cu un număr redus de persoane, cu atacarea de unităţi militare şi producerea de pagube unor autorităţi publice, precum şi că între împuşcarea unor oameni şi activitatea sa, care s-a limitat la solicitarea de grenade lacrimogene, fără a da ordine de a se trage, nu există legătură de cauzalitate, aşa încît el nu poate avea calitatea de coautor la autori neidentificaţi.

                În fine, s-a mai susţinut că se impune să se reţină că acest inculpat nu a avut o participare directă la executarea ordinului de reprimare a demonstranţilor de la Timişoara, că oricum măsurile luate pentru executarea acestui ordin se înscriau în limitele impuse de obligativitatea executării ordinului superiorului, ordin dat de comandantul suprem, în respectarea unui sistem legitim în acea vreme.

                În concluzie, arătîndu-se că dosarul este incomplet, deoarece probele ce au fost administrate nu pot conduce la stabilirea materialităţii faptelor în succesiunea lor reală, s-a cerut restituirea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale.

                În subsidiar, s-a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la prima instanţă, pentru ca aceasta să administreze probe în vederea completării dovezilor necesare aflării adevărului.