[Personalitatea şi individualizarea răspunderii penale]

Nefiind vorba de propria voinţă în realizarea acţiunilor prin care au contribuit la desfăşurarea evenimentelor din decembrie 1989 de la Timişoara, nu se poate reţine vinovăţia sub forma cerută de lege în săvîrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav pentru care inculpaţii au fost judecaţi şi condamnaţi.

Aşa cum am arătat, ei au fost participanţi la aceste evenimente, dar nu şi în calitate de coautori la săvîrşirea faptei de omor. Ei nu pot răspunde în locul celor care au comis această infracţiune pentru că, un alt principiu al răspunderii penale îl constituie personalitatea şi individualizarea acesteia.

Potrivit acestui principiu, răspunderea penală are caracter personal, ea incumbă exclusiv persoanei care, avînd obligaţia de a respecta legea penală şi săvîrşind cu vinovăţie fapta prevăzută de norma incriminatoare, a devenit subiect al răspunderii penale. Este inadmisibilă răspunderea pentru fapta altuia şi cu atît mai mult răspunderea colectivă, adică răspunderea de grup, a persoanelor legate între ele prin anumite raporturi, pentru infracţiunea săvîrşită de unul din membrii acestuia.

Pe de altă parte, potrivit art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanţa pronunţă condamnarea cînd constată că fapta penală există, că ea constituie infracţiune şi că a fost săvîrşită de inculpat.

Totodată, conform art. 65 alin. 1 şi art. 66 alin. 1 din acelaşi cod, sarcina administrării probelor revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată, iar învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia lui.