[Activitatea inculpatului Stănculescu]

Ca atare, inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie nu a ordonat (nu avea nici dreptul legal) să se facă uz de armă împotriva demonstranţilor, dar nu putea nici să revoce un astfel de ordin (fila 4 - volumul X). În acest sens, martorul Radu Bălan a precizat că Ion Coman "discuta" cu generalul Guşe Ştefan despre desfăşurarea operaţiunilor (fila 34 - volumul V).

La rîndul său, martorul Macri Emil a precizat că de măsurile privind folosirea forţelor ce acţionau în stradă s-au ocupat "generalii Nuţă şi Mihalea, coloneii Rosin, Gheorcoiaş şi Tudor Stănică, precum şi cei de la comanda diviziei, cel mai implicat fiind colonelul Ion Deheleanu. Generalul Nuţă dădea ordin şi profera ameninţări de a se folosi armele împotriva demonstranţilor (fila 113/verso - volumul V).

Generalul Guşe Ştefan primea ordine de la ministrul Milea Vasile şi Ion Coman, precizează Balasz Ştefan, locotenent colonel la Biroul operativ al Diviziei 18 Mecanizate.

Deşi a stat alături de generalul Guşe Ştefan în biroul acestuia, atît el cît şi subordonaţii săi ştiau că inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie nu a telefonat la comandamentul diviziei (fila 134 - volumul XII).

Atîta timp cît am fost împreună cu inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie, susţine Ion Coman, acesta "doar a transmis ordinele mele". Deşi a ţinut telefonic legătura cu generalii Nuţă şi Guşe în ziua şi noaptea de 17/18 decembrie 1989, a fost informat de către cei doi, după ora 18,30, doar "că acţionează în Timişoara", fără să-i dea detalii.

Cei doi generali "nu au aşteptat să-i coordonez şi au acţionat direct, ţinînd, după cîte ştiu eu, legătura direct cu miniştrii lor" (fila 166 - volumul II).

Ca atare, inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie a îndeplinit în fapt activităţi de secretariat în timp ce Ion Coman se odihnea sau era plecat din sediu pentru scurte perioade de timp, în rest fiind doar un observator, fără putere de decizie, al dispoziţiilor acestuia, relatează Drăgan Ion - ofiţer la Marele Stat Major şi Ionescu Dumitru - şef secţie în Marele Stat Major (filele 231, 222 şi 234 - volumul XVII).

Aşa cum reţine şi instanţa de fond, cele mai violente acţiuni şi mai multe victime au fost în noaptea de 17/18 decembrie 1989.

Or, în timpul acestor evenimente la conducerea comandamentului din sediul Comitetului de partid a fost Ion Coman, iar nu Stănculescu Victor-Atanasie.

Astfel, Ion Coman relatează că, în 17 decembrie 1989, după ce a transmis generalului Guşe Ştefan, prin intermediul generalului Nuţă Ion, la ora 18,30, ordinul dat de Nicolae Ceauşescu de a se face uz de armă împotriva demonstranţilor, "trupele au început să tragă în jurul orei 19 şi pînă la ora 22, oră la care eu am plecat cu generalul Guşe Ştefan şi Ilie Matei să verificăm situaţia din oraş" (filele 3 - volumul V şi 82 - volumul XI).

Inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie a fost la sediul Diviziei 18 Mecanizate în 17 decembrie 1989, pînă la ora 19, după sosirea la aeroport şi deplasarea la Comitetul judeţean, fără a fi dat dispoziţii (filele 9 - volumul II şi 72 - volumul XI).

Cu privire la aecst aspect, Ion Coman a relatat că "în cursul procesului de la Timişoara am aflat că inculpatul Stănculescu a fost la sediul Miliţiei judeţului Timiş şi la sediul Diviziei 18 Mecanizate" (fila 18/verso - volumul XI).

Din probele dosarului nu rezultă că inculpatul Stănculescu Atanasie-Victor a dat ordine în timpul deplasărilor făcute în exteriorul sediului Comitetului judeţean.

Mai mult, Drăgan Zeno Orlando declară că, în 18 decembrie 1989, inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie s-a deplasat la Întreprinderea Electrobanat cu "intenţia de a linişti salariaţii şi a le explica distrugerile provocate în Timişoara cu o zi înainte, dar a fost nevoit să se refugieze la maşina armatei cu care venise, reuşind să scape de mulţimea care se luase după dînsul" (filele 398 şi 399 - volumul XIII).

Trebuie precizat că, în 17 decembrie 1989, din ordinul ministrului Milea Vasile au fost scoase în oraş 6 tancuri din U.M. "01115" - Timişoara, la ora 15,30, avînd echipajul format din două persoane, cu scopul de a apăra sediul Consiliului Municipal.

Toate aceste tancuri au fost blocate pe Calea Girocului şi echipajele molestate, fiind nevoite să le abandoneze, acestea petrecîndu-se pînă la sosirea inculpaţilor în Timişoara (filele 2 - volumul X, 207 - volumul V şi 54 - volumul I).

Din declaraţiile lt.colonelului Badea Gheorghe - comandantul U.M. "01115" - Timişoara şi lt.colonel Dincă Nicolae - şeful de stat major al unităţii, reiese că după sosirea în Timişoara a generalului Ion Coman i-au raportat situaţia celor 6 tancuri blocate şi avariate de demonstranţi, iar acesta a dat ordin să fie recuperate, ordin retransmis de colonelul Vişoianu.

În acest sens, au fost folosite alte 4 tancuri, iar operaţiunea s-a finalizat după ora 24 (filele 61 - volumul I, 207 - volumul V, 60 - volumul IV şi 54 - volumul XI).

Deci inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie, în calitate de ministru adjunct al Ministrului Apărării Naţionale, s-a informat numai cu privire la deblocarea acestei tehnici militare în care se aflau proiectile de război, deoarece în caz de incendiere ar fi produs, în acea zonă populată, pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri imense de bunuri.

Singurul ordin dat în municipiul Timişoara de către inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie a fost cel de retragere în cazărmi a trupelor Ministerului Apărării Naţionale din Piaţa Operei, în 20/21 decembrie 1989, ora 3, aşa cum precizează Emil Macri (fila 133 - volumul V).

Despre acest inculpat, Popescu Ion, ofiţer de securitate, a arătat că este singurul care "nu venise cu misiunea de a reprima demonstraţia" (fila 150/verso - volumul V).

Pentru lipsa lui de "activitate în restabilirea ordinii", Bobu Emil şi Constantin Dăscălescu l-au ameninţat cu "tribunalul militar" (fila 151 - volumul V).

Deplasarea în Timişoara a trupelor unităţilor militare din Arad, Buzău, Lugoj, Ineu şi Lipova s-a efectuat din ordinul dat de ministrul apărării, generalul Vasile Milea, în 17 decembrie 1989, ora 14,25 (filele 108 - volumul I şi 16 - volumul V).

Deci, concentrarea de trupe s-a realizat pe baza unui ordin dat anterior sosirii inculpaţilor în Timişoara, iar relatarea făcută de inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie cu privire la acest aspect reprezintă doar o constatare de fapt (fila 168 - volumul II).

Trebuie relevat că martorul Petre Cristea, şeful gărzilor patriotice din judeţul Timiş, nu a confirmat susţinerea lui Emil Macri în sensul că după teleconferinţa din 17 decembrie 1989 inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie a sugerat ca, după evenimente, să fie înlocuit (fila 168 - volumul II).

În schimb, martorul relatează că nu a primit nici un ordin de la inculpat, şi că, fiind reprezentant al armatei, "nu s-a implicat să-mi dea ordine. Nu ştiu ce activitate a desfăşurat, dar eu l-am receptat ca pe un subordonat al secretarului Ion Coman" (filele 51 - volumul IV şi 88 - volumul V).

Or, înarmarea gărzilor patriotice a fost ordonată de Ion Coman, în 17 decembrie 1989, după ora 18, precizează Caraivan Constantin, şeful artileriei din Divizia 18 - Mecanizată (fila 204 - volumul 26).

Lipsa de implicare a lui Stănculescu Victor-Atanasie în executarea ordinului dat de Nicolae Ceauşescu de înarmare şi folosire a gărzilor patriotice reiese şi din declaraţia lui Drăgan Ion, ofiţer la Marele Stat Major, în care susţine că inculpatul nu a vrut să primească documentele transmise de generalul Guşe Ştefan referitoare la cazarea gărzilor patriotice ce urmau să sosească în Timişoara (fila 231 - volumul XVII).

În dimineaţa de 18 decembrie 1989, generalii Nuţă şi Mihalea au alcătuit o hartă de dispunere a forţelor Ministerului de Interne, securitate şi grăniceri, arată Emil Macri. Această hartă era destinată lui Ion Coman, căruia i-a şi prezentat-o. Cu acel prilej, Ion Coman a dispus sincronizarea ei cu cea privind amplasarea trupelor Ministerului Apărării Naţionale, fiind chemat în acest scop un ofiţer de la Statul Major al Diviziei 18 Mecanizată (fila 113 - volumul V).

Întocmirea acestie hărţi comune a fost ordonată de Ion Coman, susţine şi Tudor Postelnicu (fila 170 - volumul V).

Comandantul Diviziei 18 Mecanizată, Zeca Constantin, a confirmat că la comandamentul acestei divizii a fost întocmită o hartă cu dispozitivele forţelor Ministerului Apărării Naţionale şi obiectivele din municipiu (filele 99-101 volumul VII).

Harta comună cuprinzînd cele 8 dispozitive ale forţelor Ministerului de Interne şi 20 ale trupelor Ministerului Apărării Naţionale a fost întocmită în mai multe exemplare de Bolosin Traian, ofiţer în cadrul Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne Timiş, din ordinul şefului său, colonelul Popescu Ion (fila 202 - volumul V).

Preexistenţa dispozitivelor militare, anterior întocmirii hărţii comune, este susţinută şi de Ion Coman (filele 82 şi 83 - volumul XI şi 14 - volumul V), Cistelecan Roman, ofiţer 2 operaţii la Divizia 18 Mecanizată (fila 19 - volumul IV) şi generalul Guşe Ştefan (filele 2 şi 22 - volumul III).

Şi ofiţerul de securitate Popescu Ion a menţionat că, în dimineaţa de 18 decembrie 1989, la sediul Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne s-a prezentat generalul Mihalea Velicu cu un ghid turistic al municipiului Timişoara, în care erau marcate 8 dispozitive ale trupelor Ministerului de Interne (cîte 26 oameni) în Piaţa Operei, Piaţa Victoriei, Piaţa Maria, Circumvalaţiunii, Calea Aradului, Spitalul judeţean, Calea Girocului, Calea Lipovei. Acelaşi martor a mai arătat că "cele 8 dispozitive militare de restabilire a ordinii sînt creaţia lui Nuţă şi Mihalea, ca şi amplasarea lor".

Ulterior, generalul Nuţă Ion a dus această hartă la Comitetul judeţean, unde inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie a solicitat un alt ghid al oraşului pentru a transcrie dispozitivele.

Toate hărţile întocmite au fost însă preluate de generalul Nuţă Ion (filele 148-153 volumul V şi 97 - volumul XI).

La rîndul său, inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie a relatat că a întocmit situaţia amplasării dispozitivelor pe un plan turistic al oraşului pentru ca Ion Coman să cunoască desfăşurarea forţelor militare (filele 72 - volumul III şi 49-51 - volumul I).

Este adevărat că în noaptea de 17/18 decembrie 1989, inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie a solicitat colonelului Dăescu Dumitru, şeful apărării civile a judeţului Timiş, să-i informeze pe el şi Ion Coman cu privire la numărul victimelor, deoarece aceasta era obligaţia legală a martorului (filele 37 - volumul IV şi 73 - volumul III).

Neutilizarea sirenelor din întreprinderi avea doar scopul de evitare a confruntărilor de mare amploare între manifestanţi şi forţele de ordine, în condiţiile în care Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu ordonau telefonic, cu obstinaţie, uzul de armă împotriva celor dintîi, cum precizează Ion Coman (filele 1-5 volumul V).

Această măsură se impunea cu atît mai mult cu cît în incidentele anterioare au fost "împuşcaţi şi copii", aspect relatat de inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie martorului Popescu Ion, inspector şef al Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne (filele 132 - volumul V şi 97, 98 - volumul XI).

Împrejurarea că inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie a fost prezent în sediul Comitetului judeţean cînd au fost aduse grenade lacrimogene, din ordinul lui Nicu Ceauşescu, nu-i este imputabilă (filele 88 - volumul II şi 26 - volumul V).

Numirea aceluiaşi inculpat în funcţia de comandant militar unic al garnizoanei Timişoara a fost făcută de Nicolae Ceauşescu, în 20 decembrie 1989, ora 21,30 (fila 23-volumul V).

Or, aşa cum arată Radu Bălan şi Drăgan Ion, inculpatul Stănculescu Victor-Atanasie încă din 19 decembrie 1989, între orele 7 şi 13,30, s-a deplasat la Spitalul Militar Timişoara, acuzînd afecţiuni hepatice sau ortopedice şi a revenit cu un aparat ghipsat la un membru inferior, după care a părăsit municipiul Timişoara în dimineaţa de 21 decembrie 1989, fără a-i anunţa pe superiorii săi (filele 231 - volumul XVII şi 35 - volumul V).

Cînd a fost informat de noua funcţie care i-a fost încredinţată, inculpatul a întocmit un raport prin care refuza această numire, relatează martorul Diaconescu Gheorghe, confirmînd astfel susţinerea acestuia (filele 222 şi 71 - volumul III).

Şi martorul Radu Bălan a specificat că, după ce Nicolae Ceauşescu l-a numit pe Stănculescu Victor-Atanasie "comandant militar unic nu l-am văzut mai activ" (fila 171 - volumul II), iar Zeca Constantin a afirmat că "Stănculescu nu prea s-a implicat în acţiunea din Timişoara, spunînd că nu avea putere să dea ordin. El nu se implica deşi era în comandament" (filele 99-101, volumul XI).

Pe de altă parte Tudor Postelnicu recunoaşte că el o informa pe Elena Ceauşescu despre derularea evenimentelor din Timişoara (filele 20 şi 170 - volumul V).