[Presupusa influenţare a martorilor de către inculpatul Chiţac]

 

                Pe de altă parte, contrar celor reţinute de instanţa de fond, din nici o probă a dosarului nu rezultă că martorii Vasile Ceucă, Cistelecan Roman, Nicolae Predonescu, Ion Gherman şi Stroia Ion au fost determinaţi, direct sau indirect, de către inculpatul Chiţac Mihai să-şi retracteze declaraţiile făcute la urmărirea penală (filele 41, 42, 54, 15-19, 173, 181 - volumul II; 66 - volumul III, 18, 19, 27, 28, 50 - volumul IV; 105, 106, 108, 109, 111 - volumul XI; 224 - volumul XVII, 1 - volumul XXIII şi 128-131, volumul XXIV).

                Astfel, relatarea martorului Ion Stroia la organele de urmărire penală că "personal generalul Chiţac a aruncat o grenadă lacrimogenă înspre intrarea de la Parcul Central, unde erau demonstranţii mai gălăgioşi" nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză (filele 105 - volumul XI şi 27 - volumul IV).

                Împrejurarea că Ion Gherman a susţinut în faţa instanţei de fond că nu a perceput personal injuriile adresate manifestanţilor de generalul Chiţac Mihai aşa cum s-a consemnat la urmărirea penală, reprezintă obligaţia sa de a relata în calitate de martor cît mai fidel şi în orice fază a procesului penal faptele pe care le cunoaşte (filele 50 - volumul IV şi 106 - volumul XI).

                La fel, prin probele administrate în cauză nu era confirmată declaraţia martorului Roman Cistelecan că inculpatul "s-a deplasat la Catedrală pentru a scoate nişte tineri din interior" (filele 19 - volumul IV şi 108 - volumul XI).

                De asemenea, sînt credibile susţinerile martorilor Vasile Ceucă şi Nicolae Predonescu, la 8 ani după evenimentele în care au fost implicaţi, că "nu mai reţin" să fi declarat că inculpatul "a dat ordin de transportare a reţinuţilor la penitenciar" respectiv dacă inculpatul "avea sau nu pistol mitralieră în mînă" şi dacă "a dat sau nu" ordinul de a fi folosite G.I.S.T.-uri (filele 18 şi 28 - volumul IV şi 112, 109 - volumul XI).

                Mai mult, aprecierea instanţei se bazează numai pe adresa nr. 89/P/1998 a Secţiei Parchetelor Militare din care rezultă că s-a dispus, în 10 martie 1999, neînceperea urmăririi penale faţă de cei 5 martori "cercetaţi sub aspectul săvîrşirii infracţiunii prevăzute de art. 260 alin. 1 Cod penal".

                În aceeaşi adresă se mai precizează că această soluţie "s-a dat ca urmare a faptului că sus-numiţii şi-au retras mărturiile depuse la Curtea Supremă de Justiţie, menţinînd în totalitate cele declarate la parchetul militar" (fila 1 - volumul XXIII).