Noul Cod al Muncii sau dreptul de a nu şti ce se întîmplă

 

 

            Guvernarea social-democrată a mai pregătit ceva pentru fericirea românilor: noul Cod al Muncii.

            Despre fondul de garantare a salariilor au scris destul alte ziare. Este o armă eficientă împotriva fraierilor care au năravul să înscrie salariile corecte în carnetele de muncă ale salariaţilor.

            O prevedere mai puţin comentată a fost confidenţialitatea salariilor, care va deveni literă de lege dacă noul Cod al Muncii va fi adoptat[1]. Pînă acum confidenţialitatea salariilor era prevăzută în contractele de muncă din unele întreprinderi. Ceea ce aduce nou proiectul de Cod al Muncii este caracterul obligatoriu al confidenţialităţii salariilor, chiar fără o precizare expresă în contractul de muncă.

            Astfel contribuabilul român pierde orice şansă să cunoască salariile pe care le plăteşte din impozite şi taxe. După adoptarea noului Cod al Muncii, dacă vreun ziar ar vrea de pildă să publice lefurile directorilor regiilor autonome ale Primăriei (s-a întîmplat în Timişoara aşa ceva), ar putea fi dat în judecată pentru dezvăluirea unor date confidenţiale (chiar dacă datele sînt corecte).

            Dar parcă interesează pe cineva contribuabilul român?

 

("VIP în Banat - Eurocopita" din februarie 2002)

 



[1] art. 158 din noul Cod al Muncii, care a fost adoptat prin Legea 53 din 24 ianuarie 2003.