Confiscarea averii, un nou mod de a ne apropia de Europa

Cetăţenii români care vor săvîrşi infracţiuni în Franţa vor fi pedepsiţi în România cu confiscarea averii, au spus membrii delegaţiei franceze care au vizitat recent România, şi care pretind că au ajuns deja la un acord în această privinţă cu Adrian Năstase ("Adevărul" 30-31 august 2002).

Ultimul cetăţean român pedepsit cu confiscarea averii a fost Nicolae Ceauşescu, în urma procesului prin care a fost învinuit de genocid, în decembrie 1989. Ceilalţi învinuiţi de reprimarea revoluţiei au scăpat de confiscarea averii, odată cu schimbarea încadrării juridice din genocid în omor deosebit de grav. Pînă la urmă n-au plătit nici măcar despăgubiri către victimele revoluţiei, căci acestea au fost plătite de Ministerul Apărării Naţionale. Minister care ar avea dreptul legal să ceară restituirea despăgubirilor plătite de la cei direct vinovaţi (primul lot Timişoara, membrii C.P.Ex. ş.a.) dar nu pare interesat de asta. Şi de ce ar fi interesat, că doar e vorba de banii contribuabililor?

Înţelegem că, în urma discuţiilor dintre prim-ministrul nostru şi delegaţia franceză, vom avea definite prin lege două feluri de infracţiuni: infracţiuni cu grad redus de gravitate, adică infracţiuni săvîrşite împotriva unor cetăţeni români, pe teritoriul României; şi infracţiuni deosebit de grave, adică infracţiuni săvîrşite în străinătate, care trebuie musai pedepsite cu confiscarea averii. Un Sorin Ovidiu Vîntu, patronul F.N.I., se poate bucura nestingherit de averea sa, căci, nu-i aşa, dreptul de proprietate e sfînt. În plus, pe Sorin Ovidiu Vîntu sînt supăraţi doar nişte amărîţi de români, care nu merită atenţie în epoca asta a globalizării. În schimb, românii care cerşesc prin Franţa trebuie pedepsiţi cu maximă asprime, să li se confişte tot, că doar au supărat nişte cetăţeni străini.

Franţa, ţara care a dat lumii sloganul "Libertate, Egalitate, Fraternitate!", ne învaţă democraţie şi pe noi, românii.

("VIP în Banat - Eurocopita" septembrie 2002)