Războiul cu Irakul şi Constituţia României

Art. 30 alin. 7 din Constituţia României interzice, printre altele, "îndemnul la război de agresiune". Este un paragraf al Constituţiei de care merită să ne amintim acum, cînd posibilitatea participării României la un război antiirakian nu mai este chiar o absurditate. O participare chiar necombatantă, cu punerea la dispoziţie a unor mijloace logistice sau, ulterior, după ce va fi instalat la Bagdad guvernul dorit de unchiul Sam, cu trupe de menţinere a păcii, tot participare se cheamă.

Este un război antiirakian un război de agresiune? O primă variantă de răspuns ar fi că, de fapt, noţiunea de război de agresiune nici nu există. Uniunea Sovietică era vestită pentru faptul că purta exclusiv războaie de eliberare. Chiar şi Hitler, cînd a atacat Polonia în 1939, a spus că o face în legitimă apărare. Prin urmare, articolul respectiv din Constituţie nu-şi are aplicabilitate şi ar fi mai bine să fie eliminat.

Dacă acceptăm însă definiţia de modă veche a agresiunii, adică agresorul este cel care atacă primul, putem observa că Irakul nu a atacat nici România, nici vreun aliat al acesteia precum S.U.A. Atentatele din 11 septembrie au fost înfăptuite de cetăţeni saudiţi, motiv pentru atacarea Afganistanului. Cu nimic nu s-a dovedit implicarea Irakului în atentatele din New York.

Prin urmare, un eventual atac al S.U.A. în Irak reprezintă o agresiune. Politicienii şi ziariştii care susţin participarea României la un asemenea război sînt vinovaţi astfel de încălcarea art. 30 alin. 7 din Constituţie.

Dar, desigur, nu trebuie să luăm prea în serios Constituţia României.

("VIP în Banat - Eurocopita" noiembrie 2002)