1000 dolari datorie pentru fiecare familie de români

 

 

            Conform unei declaraţii a lui Ovidiu Muşetescu (vezi "Renaşterea Bănăţeană" din 24 decembrie 2002), totalul despăgubirilor solicitate statului român în temeiul Legii 10/2001 ajunge la 5 miliarde dolari, sumă care depăşeşte de douä ori şi jumătate valoarea patrimoniului naţional din 1948. La aceste despăgubiri se adaugă cererile de restituire în natură.

            Aşadar pentru o familie de 4 persoane, revine în medie, ca efect al Legii 10/2001 promulgată de preşedintele Ion Iliescu, o datorie de 1000 dolari SUA.

            Se observă efectul anulării taxei de timbru la revendicarea fostelor proprietăţi: fraieri trebuie să fie foştii proprietari ca să nu-şi supraevalueze proprietăţile, că tot nu-i costă nimic.

            Anormal este că, prin Legea sus-pomenită, se plătesc despăgubiri chiar şi pentru cei care au mai fost despăgubiţi deja. E vorba, de pildă, de sutele de mii de cetăţeni români emigraţi legal în timpul comunismului (mai ales germani şi evrei), care au fost deja despăgubiţi în momentul emigrării, sau de cei care acceptaseră despăgubiri prin Legea 112/1995. De cele mai multe ori, statul nici nu a înregistrat la Cartea Funciară faptul că s-au plătit despăgubiri.

            Între timp, mass-media plînge de mila bietului contribuabil, silit să plătească despăgubiri în cazurile ajunse la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). De fapt, la CEDO ajunseseră vreo 60 de cazuri, mai multe n-ar mai fi apărut, căci termenul de 6 luni pentru sesizarea Curţii trecuse. Cele vreo 60 de cazuri ar fi însemnat cîteva milioane de dolari de plată pentru statul român. După promulgarea Legii 10/2001, nu numai că statul român va avea de plătit incomparabil mai mult, dar problemele existente pentru România la Strassburg se vor complica, căci toţi cei care pierduseră termenul de sesizare al CEDO au acum temei juridic să înceapă noi acţiuni în instanţă.

            Alte ţări est-europene, cu succese mult mai mari decît România în ceea ce priveşte integrarea euroatlantică, au adoptat alte politici referitoare la problema restituirilor. În Cehia, de pildă, după cel de-al doilea război mondial, milioane de germani din regiunea sudetă au fost alungaţi de pe pămînturile natale, sub motiv că susţinuseră hitlerismul. Nici după răsturnarea comunismului, aceşti foşti cetăţeni cehi nu au primit despăgubiri, ceea ce nu pare să deranjeze Strassburgul.

 

(nepublicată; ianuarie 2003)