O propunere de schimbare a Legii 42/1990

La 12 ani după revoluţie opinia publică are, în bună măsură, o imagine proastă despre revoluţionari. Principalul motiv al acestui fapt este numărul mare de impostori care au dobîndit titlul de revoluţionar în baza Legii 42/1990.

Pentru remedierea acestei stări de fapt, excluderea impostorilor şi reabilitarea morală a titlului de revoluţionar, propun introducerea următoarei condiţii legale pentru recunoaşterea calităţii de revoluţionar: dovada calităţii de revoluţionar trebuie făcută cu acte sau înscrisuri care datează dinaintea apariţiei în Monitorul Oficial a Legii 42/1990 (adică pînă în decembrie 1990).

Acte sau înscrisuri care ar putea fi luate în consideraţie sînt:

- pentru răniţii în revoluţie, actele medicale (bilete de internare în spital, foi de observaţie, certificate medico-legale), cu condiţia să fi fost emise înaintea publicării Legii 42. Acei răniţi care abia după mai mult de 1 an de la revoluţie, aflînd de apariţia Legii 42, s-au trezit să se prezinte la medic, au arătat o cicatrice veche şi au pretins că aceasta provine din revoluţie, vor pierde titlul de revoluţionar, chiar dacă au obţinut patalama că cicatricea ar putea proveni din perioada revoluţiei. Cei cu adevărat răniţi în revoluţie au ajuns la medic chiar în decembrie 1989 sau în perioada imediat următoare, n-au avut nevoie de 1 an pentru asta.

- pentru arestaţii în revoluţie, evidenţele miliţiei sau penitenciarelor, alcătuite în decembrie 1989.

- pentru luptători în revoluţie care n-au fost nici răniţi nici arestaţi, poate servi drept dovadă orice articol de ziar în care se consemnează că aceştia au luptat în revoluţie, cu condiţia ca articolul să fi apărut înainte de publicarea Legii 42. Deasemenea pot fi considerate dovezi cărţile despre revoluţie publicate înainte de apariţia Legii 42 sau declaraţii date în faţa Procuraturii, instanţelor judecătoreşti sau altor organe care au anchetat evenimentele din 1989, cu condiţia ca aceste declaraţii să fi fost anterioare Legii 42. Se ştie că în 1990 au apărut o puzderie de ziare, dacă cineva a avut un rol mai deosebit în revoluţie măcar unul din aceste ziare ar fi trebuit să-l amintească. Comisia pentru aplicarea Legii 42 ar urma să-şi alcătuiască un fond de documentare cu ziare şi cărţi despre revoluţie publicate în anul 1990, fond care ar putea fi consultat, ca la orice bibliotecă, de persoanele interesate, şi care ar putea emite cópii după articole de ziar sau pagini de carte. Se va prezuma că în articolele din ziare sau în cărţi, dacă există coincidenţă de nume şi nu sînt mai mulţi pretendenţi asupra aceluiaşi înscris, persoana care declară pe proprie răspundere că a fost pomenită într-un anume articol de ziar sau carte spune adevărul.

- alte tipuri de înscrisuri doveditoare ar putea fi acceptate, dar tot cu condiţia să dateze dinaintea Legii 42.

Acei luptători în revoluţie care abia după apariţia Legii 42 au venit cu declaraţii precum că au participat în revoluţie, vor pierde titlul de revoluţionari.

Pornesc de la premiza că înainte de apariţia Legii 42 interesul de a falsifica declaraţii privind participarea la revoluţie era mult mai scăzut, deci aceste declaraţii au un grad mărit de credibilitate.

(Revista "21 Decembrie" din decembrie 2001)

(propunere reluată în "VIP în Banat - Eurocopita" 16-28 februarie 2003)