Liste de iscălituri în favoarea lui László Tőkés?

 

 

            În cartea sa "Asediul Timişoarei" ([6], pag. 67-69) László Tőkés susţine că la începutul lunii decembrie 1989, peste 700 de persoane (526 în prima duminică) ar fi semnat o petiţie către Tribunalul din Timişoara şi către Radu Bălan, prim-secretarul P.C.R. Timiş, prin care se cerea renunţarea la evacuarea lui László Tőkés. Această petiţie ar fi fost semnată în urma îndemnului pe care el l-ar fi adresat enoriaşilor de la amvon, în data de 3 decembrie 1989. Susţinerea respectivă apare şi în ediţia în limba maghiară a cărţii lui Tőkés, apărută în 1990. Deasemeni, se pare că postul de radio Europa Liberă a primit încă în 18 decembrie 1989 o informare despre o petiţie cu 526 de semnatari în sprijinul lui Tőkés ([17], pag. 109).

            În dosarul procesului o asemenea petiţie lipseşte. Chiar dacă petiţia ar fi venit după rămînerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei, regulile de arhivare impuneau ca tot ce are legătură cu procesul respectiv să se afle la dosar. La dosar se află de pildă, o cerere de consultare de după revoluţie.

            Evident, nu se poate pune temei pe respectarea cu stricteţe de către regimul comunist a regulilor de arhivare. Am cerut Parohiei Reformate Timişoara să-mi comunice dacă au în arhivă o asemenea petiţie. Mi s-a spus că arhiva cu corespondenţă a parohiei a fost ridicată de László Tőkés personal, pentru a-şi scrie cartea despre revoluţie, şi nu a mai fost înapoiată. László Tőkés confirmă că are documentele ce apar în cartea "Asediul Timişorii", dar numai cópii, originalele, spune dînsul, ar trebui să fie totuşi la Timişoara. Domnul Tőkés nu mi-a arătat aceste documente fiindcă nu a avut timp să le sorteze. În cursul discuţiei cu dînsul, la întrebarea mea dacă "după acea sentinţă judecătorească definitivă au mai făcut enoriaşii strîngere de semnături pentru a nu se aplica sentinţa?", mi-a răspuns că "s-ar putea. Dar după aceea eu am pierdut controlul". Asta contrazice ceea ce a scris în carte, anume că el însuşi a cerut de la amvon enoriaşilor să semneze pentru susţinerea dînsului.

            Nici una dintre persoanele intervievate de mine (unele, aflate în relaţii apropiate cu László Tőkés) nu mi-a pomenit despre o asemenea petiţie semnată de sute de persoane, după emiterea hotărîrii judecătoreşti de evacuare. Nici doamna Topală, preşedinta Tribunalului Timiş în 1989, nu cunoaşte o asemenea petiţie. Ildiko Sepssy vorbeşte de o listă de semnături pentru László Tőkés, lucru care reiese şi din procesul verbal al presbiteriului din 23 aprilie 1989 (hotărîrea nr. 23), aceasta avînd loc înainte de acutizarea conflictului cu episcopul László Papp, pentru a-l convinge pe acesta să-l titularizeze pe László Tőkés în funcţia de preot.

            Martorii au confirmat, ca metodă de împotrivire a lui László Tőkés la hotărîrea judecătorească de evacuare, chemarea publică făcută de acesta la sfîrşitul slujbei bisericeşti din 10 decembrie 1989, ca enoriaşii să fie prezenţi în data de 15 decembrie pentru a asista la evacuare. Am întrebat dacă în afara acelei chemări mai cunosc şi alte acţiuni a lui Tőkés pentru a împiedica evacuarea sa. Mă aşteptam să mi se spună despre lista cu cele 700 de iscălituri, dar nici unul dintre martori nu şi-a amintit de aşa ceva.

            Nici în cronologia cazului Tőkés publicată în ziarul unguresc clujean "Kronika" din 18 decembrie 1999 de către Árpád Gazda nu se pomeneşte despre liste de semnături pro-Tőkés strînse după hotărîrea de evacuare. Árpád Gazda mi-a spus că a folosit inclusiv cartea publicată de Tőkés pentru alcătuirea cronologiei. Observ însă că despre cele 700 de iscălituri în favoarea lui Tőkés nu a considerat necesar să scrie.

            Din punctul meu de vedere, existenţa unei liste cu cîteva sute de iscălituri în favoarea lui László Tőkés strînse după rămînerea definitivă şi irevocabilă a hotărîrii judecătoreşti de evacuare este nedovedită. Dacă cumva László Tőkés a trimis totuşi autorităţilor o listă de iscălituri a enoriaşilor care ar protesta împotriva sentinţei de evacuare (fostul prim-secretar PCR Radu Bălan e mort, deci nu poate confirma sau infirma), e mai plauzibil să fi fost vorba de o listă de iscălituri strînse înainte de începerea procesului, cînd enoriaşii semnaseră pentru susţinerea lui László Tőkés, dar nu puteau protesta împotriva unei sentinţe care nu fusese încă emisă.