Circulara episcopilor reformaţi împotriva lui László Tőkés

 

 

            Principalele îndatoriri ale preotului reformat

 

            Ca slujitor oficial al Bisericii sale, preotul reformat are următoarele îndatoriri principale: a. să propăvăduiască Cuvîntul lui Dumnezeu; b. să oficieze sfintele taine; c. să îngrijească sufleteşte de familiile parohiei sale, fără a-şi neglija celelalte sarcini; d. să administreze conştiincios bunurile materiale ale parohiei; e. să efectueze cu precizie lucrările de birou.

            Ţinînd seama că viaţa şi serviciul parohiei se desfăşoară în cadrul bunei convieţuiri cu alte biserici, preotul reformat trebuie să se folosească de posibilităţile şi modalităţile în cadrul cărora viaţa parohiei încredinţate lui devine un serviciu ecumenic, adică aflat în legătură cu cealaltă biserică şi evoluînd dimpreună cu ea.

            Este bine ca preotul reformat să-şi amintească de jurămîntul depus cu prilejul hirotonisirii, cînd a jurat şi pentru ascultare faţă de autorităţile superioare ale Bisericii sale - căci numai astfel poate cuceri stima şi preţuirea membrilor parohiei sale.

            Nu trebuie uitat că - în timp ce slujeşte în biserică - preotul reformat este totodată şi cetăţean al statului. Ţinînd seama de aceasta, serviciul preoţesc nu se poate limita la stricta îndeplinire a îndatoririlor de preot, acesta trebuind să slujească, prin toată viaţa sa, şi dezvoltarea socială a patriei sale.

            Referitor la îndatoririle bisericeşti şi de cetăţean ale preotului, Partea I paragrafele 34 şi 36 din Statutul Bisericii Reformate menţionează următoarele:

            1. "Prin cuvîntările sale din biserică cît şi prin declaraţiile de orice fel, preotul să cultive şi să consolideze în general iubirea propăvăduită de Hristos, evitînd cu grijă aspectele aluzive".

            2. "El este obligat să manifeste respect faţă de autorităţile sale ecleziastice, să se supună măsurilor şi somaţiilor lor legale din punct de vedere canonic, să execute hotărîrile şi deciziile lor".

            3. "Este obligat să îndeplinească hotărîrile guvernului referitoare la executarea legilor ţării şi comunicate lui prin intermediul autorităţilor bisericeşti".

            4. "În armonie cu îndatoririle sale scrise şi nescrise, preotul reformat este obligat să corespundă din toate punctele de vedere cerinţelor bisericeşti şi civice, ca preot propăvăduitor".

            Prin respectarea celor de mai sus se poate evita situaţia preotului Tőkés László din Timişoara care - urmare a faptelor şi atitudinii sale - a ajuns în afara Bisericii, pricinuind neplăceri nu numai lui însuşi, dar şi întregii Biserici Reformate.

            Încălcînd grav atît legile bisericeşti cît şi cele ale statului, Tőkés László s-a aşezat pe sine însuşi deasupra oricăror îndatoriri preoţeşti şi civice.

            Atît conducerea Bisericii cît şi autorităţile statului au dat dovadă de o îndelungată răbdare şi îngăduinţă faţă de faptele sale, dar prin tot ce face, amintitul preot continuă să rămînă un prost exemplu atît pentru confraţii săi, cît şi pentru enoriaşi. Prin faptele şi atitudinea sa, Tőkés László s-a autoexclus din rîndul preoţilor Bisericii Reformate din ţara noastră.

 

            Cluj-Napoca - Oradea, 14 august 1989

 

            D. Nagy Gyula, episcop                                    D. Papp László, episcop

 

            Scurtă caracterizare a preotului Tőkés László

            [anexă la circulară]

 

            Tőkés László este fiul profesorului de teologie pensionar dr. Tőkés Istvan. Şi-a început serviciul la Braşov şi Dej. În urma unor repetate încălcări disciplinare a fost transferat de acolo, dar a refuzat să accepte transferul. Ca urmare, a fost radiat din rîndul preoţilor, şi timp de 25 de luni a trăit fără ocupaţie.

            La începutul anului 1986 l-am adus în rîndul preoţilor din Eparhia de Oradea, din cauză că pe parcursul lunilor respective am primit o adevărată avalanşă de scrisori din străinătate, cu acelaşi conţinut: "Ce se întîmplă cu familia lui Tőkés László? Aşa se interpretează libertatea religiei în România?". După numirea lui Tőkés László în postul de ajutor de paroh, n-am mai primit nici o asemenea scrisoare.

            Cu prilejul încadrării în postul de la Timişoara i-am recunoscut cele 25 de luni nelucrate. Drept rezultat, precum şi pentru că l-am numit tocmai la Timişoara, mi-a trimis o seamă de scrisori de mulţumire. După moartea parohului Peuker Leo l-am numit substitut.

            Aproximativ un an n-am avut probleme deosebite cu el. Însă începînd cu anul 1987 frecvenţa audierilor a sporit: îl chemam la biroul episcopal pentru a-i da îndrumările necesare. Motivul a fost că întotdeauna activase conform "uneltirilor" sale şi împotriva dispoziţiilor bisericeşti, ca şi cum nu ar fi avut nevoie de sfaturi.

            Fără nici un temei, a manifestat o atitudine politică ostilă dispoziţiilor, pricinuindu-ne prin asta multe greutăţi: s-a folosit de şcolari la festivităţile bisericeşti; s-a situat pe poziţii naţionaliste criticînd sistematizarea teritorială a ţării; a difuzat tipărituri aduse nelegal din străinătate.

            Fiindcă n-a respectat repetatele noastre îndrumări, l-am transferat la Mineu în judeţul Sălaj, însă a refuzat treansferul precum şi aprobarea Secretariatului de Stat al Cultelor, declarînd că amîndouă sînt "nelegale".

            De la începutul acestui an a ieşit la iveală relaţia sa cu anumite cercuri externe antiromâneşti. "Coroana" acestor activităţi a fost programul "Panorama" al Televiziunii Ungare, în care dînsul a lansat minciuni şi calomnii faţă de Patria noastră.

            Începînd cu asta, Televiziunea şi Radiodifuziunea Ungară transmit o serie de programe în care vorbesc despre "suferinţele acestui preot maghiar cinstit" care este hărţuit de propria sa Biserică Reformată, a cărei întruchipare este persoana mea.

            În concluzie: Tőkés este un om înfumurat, plin de sine, care nu cunoaşte disciplina şi doreşte să devină un "martir" al Bisericii sale.

 

            Oradea, 14 august 1989

 

            D. Papp László, episcop