Am aminat tratarea acestui dosar, pentru ca Nica Leon e greu de explicat, nu il poti incadra nicaieri, nu il poti descrie necontradictoriu. Camard dificil pe timp de pace, e de neinlocuit, la razboi. Poate destabiliza orice adunare de prieteni cu reactii nepotrivite. Dar e singurul care poate distruge singur o adunare de dusmani. Pare arogant, egocentric, intolerant, nenuantat, pripit, agresiv - dar in spatele mastii de razboi continuu cu care sfideaza dezamagirile, descoperi non-conformism solid, luciditate continua, finete folosita selectiv si caldura rezervata cui merita.

Dincolo de orice evaluare psiho-caracteriala, sint faptele remarcabile ale unui rezistent antisistem singular. Activitatea acestui contestatar ireductibil e rezumabila in urmatorul paradox: a scandalizat opinia publica "subtire" tot timpul… avind dreptate aproape totdeauna. Cine dintre cei care-l birfesc au facut ce a facut el in decembrie 1989? Cine dintre cei care-l detesta a avut pozitia lui in CPUN? Ce analist l-a insotit in celula, dupa mineriada? Cine dintre cei care-l critica a avut pozitia lui politica in 1990? Cine a mai denuntat ca el farsa partidelor satelizate si organizatiilor civice impotente? Cine a mai tipat Tovarasilor emanati adevarul in fata, doua decenii?

Singurul exces in fronda sa este colaborarea cu diversionistii nationalismului securist- sfidare la care a recurs in clipa in care a vazut ca anticomunistii de serviciu intra in solda internationalista. Sa se intrebe liderii opozitiei de mucava, care au eliminat radicalii si provocatoarii la lupta, exasperindu-ne cu lirica "schimbarii fara confruntare"- cum au impins un om ca Leon si la actiuni comune cu PRM. E vorba de altceva aici? Sa demonstreze cei care stiu mai multe ca mine ca Nica Leon are si parti/intentii/interese ascunse.

In ce ma priveste, am constat, oriunde l-am intilnit in 1990, ca spune si face exact ce trebuia sa spuna si faca si altii. A avut dreptate spunind ca generatia noastra trebuie sa ceara socoteala comunismului dintr-un partid al ei, nu scufundindu-se in apele intoxicate ale partidelor "istorice". Cind i-a negat lui Iliescu dreptul de a trona in CPUN. Cind a spus ca alegerile din mai 1990 nu trebuie sa aiba loc, in acele conditii. Cind a cerut coagularea unei rezistente active la congresul ANPT de la Timisoara. Cind a respins legitimitatea alegerilor si a regimului contrarevolutionar. Cind l-a sustinut pe Toader Stetca. Cind a cerut Aliantei Civice la 15 noiembrie 1990 sa nu stinga furia multimii, care voia rasturnarea Frontului. Cind a denuntat colaborationismul, moliciunea si impostura liderilor "opozitiei". Cind i-a amintit celui votat de trei ori de "poporul roman" ca e un criminal. Etc…

De aceea l-am cautat, atunci cind am lansat forumul Piata Universitatii. Reusind sa il conving sa se explice cit de cit, pentru a nu lasa doar dusmanii sa-i faca portretul. Aveam a ma convinge din dialogurile care au urmat - pe forum- ca nu e usor sa-i temperezi scirba, lehamitea, mizantropia - capatate prin expunerea la Tranzitie, in contact cu Omul Nou Postcomunist.

Recunosc ca nu as fi inteles atitudinea lui, daca nu ne-am fi intilnit fata in fata. Bresa spre celalalt Nica Leon, necunoscut celor straini de sufletul sau, s-a creat intr-o noapte de dialog- de extrema intensitate. Incet incet si-a dat jos garda agresivitatii superficiale si a aparut din adinc adevarata lui duritate consistenta. Mi-am dat seama ca ma aflu in fata unui razboinic autentic, care a cladit strategic citeva straturi de intelepciune in jurul unui ax de curaj neobisnuit, pur. Am inteles brusc ca omul, rafinat sau nu de cultura, e un animal nascut puternic sau slab. Mi-am dat seama ca eu , orice as face ca sa-mi depasesc slabiciunea, oricit m-as transcede prin vointa, nu voi fi niciodata masculul curajos, care se arunca fara nici o retinere in orice infruntare daca este in joc autoritatea (libertatea, demnitatea). Leon ar fi fost un taur feroce, daca experienta nu i-ar fi dezvoltat si o puternica inteligenta. Cind expune publicului atacuri necontrolate, el ascunde adevarata sa combativitate, mult mai periculoasa. Veninul adevarat nu e cel improscat, pentru intimidare. "Nebunia" cu care isi face loc e doar o platosa pentru o furie justitiara tinuta in friu.

Daca s-ar fi deschis un adevarat razboi pentru eliberarea Romaniei, Nica Leon ar fi facut furori. Dus cu fanfara pe ultimul drum, cu citeva medalii pe piept- sau ajuns in virful puterii, in caz de victorie. Cum insa revolutia a fost stinsa, prin dezertarea generala, Leon a trebuit sa-si bage sufletul in teaca. Cu microbii leul nu stie sa lupte. Parazitii care otravesc perfid societatea uzurpind statul nu mai sint rasturnabili de Spartacus. Piticul poate dobori viteazul cu un glonte. Infruntarea se muta intr-un spatiu in care curajul fizic conteaza mai putin.

Asa ca justitiarul iremediabil, tradat de fiecare data cind si-a asociat "tovarasi" in "cauzele nobile" s-a decis sa hartuie singur -in instante- musuroiul care cangreneaza Romania. In fiecare zi , exista pe rol un proces in care Nica Leon denunta jefuirea poporului roman sau apara demnitatea cetateanului roman.

Cu ce efect? Eu nu pot judeca. Si lui nu cred ca-i mai pasa.

9 august 2010